Pretentii civile. Speta. Sentința 9/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR.9
Ședința publică din 14 august 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici Juridicari Monica
ASISTENȚI -: -
- -
GREFIER:
Pe rol se află judecarea acțiunii civile având ca obiect "drepturi bănești", formulată de reclamanții, B G, toți cu domiciliul ales la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, Strada - de, nr. 2, județul T, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Economiei și Finanțelor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată procesul în stare de judecată, rămânând în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare, asupra cauzei de față, constată:
Reclamanții, B G, au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora în solidar la plata, actualizată, în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 07 mai 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare G nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/19969 republicată,,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar"și că ulterior, prin art. 50 din G nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate G nr.177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
Reclamanții au apreciat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuia acordat în continuare procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut. Mai mult, reclamanții au învederat instanței că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care procurorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Condiții asemănătoare de risc și suprasolicitare neuropsihică sunt prevăzute în lege și în ce privește activitatea personalului auxiliar de specialitate, respectiv grefierii. Aceste condiții nu s-au schimbat, iar odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite care, în situația existenței unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc, adăugându-se și presiuni indirecte venite din partea justițiabililor care, abuzând de dreptul de petiționare, au formulat împotriva procurorilor numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale total nejustificate ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului acestora.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bai nvocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, arătând că este competentă să soluționeze pricina Curtea de Apel București, față de dispozițiile art.36 alin.2 din OUG nr.27/24.03.2006, iar pe fond, respingerea acțiunii ca inadmisibilă motivând că textul de lege - art.47 din Legea nr. 50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, s-a aflat în vigoare de la data de 01.10.2000, când a fost emisă G nr. 83/2000 care a abrogat în mod expres acest articol.
Prin urmare, reclamanții susțin în mod greșit că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat odată cu adoptarea G nr. 177/2000 - privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, întrucât din dispozițiile art. 50 alin. 2 din acest act normativ reiese că nu se face referire la abrogarea dispozițiilor art.1 indice 1 din Legea nr. 50/1996, dispoziții care se referă la indemnizațiile pentru magistrați și alte categorii de personal din organele autorității judecătorești, precum și la valoarea de referință sectorială în funcție de care se calculează aceste indemnizații și nu face nici o referire la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, tocmai pentru că acesta a fost abrogat în mod expres odată cu adoptarea G nr. 83/2000 care la art. 42 prevede că: art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct. 42 din G nr. 83/2002, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a G nr. 177/2002.
Așadar, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.
Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial, ori în speță nu este vorba despre ordonanțe ale guvernului care să fi fost respinse prin lege de către Parlament. Prin urmare, nici chiar în cazul în care abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 ar fi intervenit odată cu adoptarea G nr. 177/2002, nu se poate spune că abrogarea acestui din urmă act normativ ar fi putut duce la repunerea în vigoare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, voința legiuitorului fiind expres și ferm exprimată în cuprinsul G nr. 83/2000, în sensul abrogării textului de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Pârâtul a mai arătat că întrucât capătul de cerere principal nu este întemeiat, nu se justifică reactualizarea sumelor pretinse.
Pârâtul Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Baf ormulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților întrucât cheltuielile de personal ale magistraților fiind finanțate din bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor are responsabilitatea elaborării proiectelor legilor de rectificare a bugetului de stat și de a opera rectificările aprobate.
S-a apreciat că în speță sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 60-63 din Codul d e procedură civilă, în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate în prezenta cauză față de Ministerul Finanțelor Publice pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea formulată, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, considerând că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu poate fi confundat cu Statul Român și nici cu bugetul acestuia pentru a fi obligat la plata salariilor magistraților. Acesta nu poate fi obligat altor instituții și că nu poate vira și utiliza fonduri pentru finanțarea unui altui ordonator principal de credite.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că acțiunea se întemeiază pe un text de lege abrogat.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că nu este dată, câtă vreme, art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor are în responsabilitate pregătirea proiectelor legilor de rectificare bugetară, iar potrivit art. 3 alin.1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat, precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
În ce privește excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei de către Tribunalul, invocată de pârâtul Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, se va constata că în baza dispozițiilor art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, raportat la dispozițiile art. I alin.1 din același act normativ, Curtea a fost corect investită cu soluționarea cauzei, așa încât excepția invocată este rămasă fără obiect, nemaiputând fi supusă analizei.
În altă ordine de idei, la data promovării acțiunii, tribunalului îi aparținea competența materială de soluționare a pricinii, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 lit. c Cod procedură civilă, raportat la art. 284 alin.1 și 2 din Codul muncii precum și art. 70 și 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât obiectul cauzei nu-l constituie modul de stabilire a unor drepturi salariale la care se referă art. 42 din OUG nr. 177/2002, pentru a susține competența materială și teritorială excepțională instituită prin actul normativ special. Pe de altă parte, Legea nr. 303/2004 modificată, nu prevede reguli speciale de competență și jurisdicție, împrejurare în care, în cazul unui raport litigios privitor la drepturi bănești, cum este cazul de față, rămâneau aplicabile dispozițiile dreptului comun.
Pe fondul cauzei, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul brut de bază lunar, iar abrogarea prin art. 42 al G nr. 83/2000 a acestui text de lege, nu poate produce efecte juridice, fiind un act normativ inferior legii, existând o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art.1 pct. 42 din G nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție"Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Ori, prin art.1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin G nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art.1 pct. Q3 din aceeași Lege nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. b lit. d din Decretul nr. 247/1997".
Analizând prevederile privind tehnica legislativă în concret ale art.56 "Evenimentele legislative" - care arată că: "(1) după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv, evenimentul respectiv,dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente", se constată că abrogarea nu a fost dispusă în mod legal.
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, dar și prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 1 din Protocol, prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul G nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Existând un conflict de legi între art. 1 pct. 42 din G nr. 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenție, se va da preponderență și se va face aplicarea acestui din urmă act.
Totodată se constată că prin decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, din 10 martie 2008, în dosar nr. 5/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, fost admis recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Potrivit acestei decizii, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dată asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste motive, urmează ca instanța să admită acțiunea și să oblige pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, pe perioada solicitată.
Reclamanții, inițial procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, Tribunalul Timiș, și respectiv Curtea de Apel Timișoara, actualmente procurori la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au cerut acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, și pentru perioada desfășurării activității în structura Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș.
Pretențiile reclamanților sunt întemeiate în totalitate, întrucât sporul de 50% se datorează și după numirea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reclamanții având același statut de magistrați, fiindu-le aplicabile drepturile legale ce au constituit temei al acordării sporului solicitat pentru perioada anterioară.
În privința actualizării creanței devenind incidente dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, art. 998, art. 999 și 1000 alin. 3 Cod civil, sumele datorate vor fi actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la efectuarea plății.
Prejudiciul s-a produs în momentul în care, deși sporul de 50% a constituit un drept salarial câștigat, prin art. 50 din G nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996.
legislativă astfel sesizată, trebuie sancționată, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv la actualizarea în raport de rata inflației, actualizare care practic, nu adaugă nicio penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de a le conserva, astfel încât sumele de bani datorate și plătite reclamanților să aibă valoarea reală din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit respectării principiului echității și executării cu bună credință și întocmai a obligațiilor legale, acesta fiind de altfel și scopul și obiectul procedurii de executare, reglementare statuată în dispozițiile art. 3712alin. 3 Cod procedură civilă.
De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, iar potrivit practicii judiciare constante în materie, actualizarea creanței se realizează conform indicelui de inflație.
Ca o consecință a admiterii cererii principale, în temeiul art.63 Cod procedură civilă și a art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, a art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 pentru organizarea Ministerul Economiei și Finanțelor care prevăd că acesta elaborează proiectul legii de rectificare a bugetului de stat și operează rectificările corespunzătoare, precum și a art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B în ce-l privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondate, excepțiile necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către tribunal, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și cea privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea reclamanților:, B G, și.
Obligă pârâții: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în solidar, să plătească în favoarea fiecărui reclamant, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 7 mai 2004 și până la data de 1 februarie 2007, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la efectuarea plății.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință:
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății pretențiilor reclamanților.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI
- - - - -
- -
GREFIER
Tehnored.: /25.08.2008
13 ex
11 comunicări
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Vasilica Sandovici Juridicari Monica
