Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1142/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1142

Ședința publică din data de 18 iunie 2008

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu

: - -

Grefier: -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, -, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr.506 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -l, -, R -, -, toți cu domiciliul ales în comuna, sat,-, județul D - la Cabinet de avocatură -, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.18,.B,.14, județul D, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.1 B,.A,.4, județul D, cu domiciliul ales în Târgoviște,dul -, nr.2- 4.1, județul D - la cabinet de avocatură.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008, intimatul-reclamant personal și asistat de avocat - din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.14/2008, pentru intimații-reclamanțiB. -, -, -, --, -l, -, R - -, -, - avocat -, potrivit aceleiași împuterniciri avocațiale, lipsind ceilalți intimați-reclamanți.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este tardiv, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimaților-reclamanți s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise.

Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA - Membru Grup depune la dosar confirmarea de primire de la oficiul poștal cu care a fost înaintat recursul promovat în prezenta cauză.

Avocat - pentru intimații-reclamanți invocă excepția tardivității declarării recursului.

Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup solicită respingerea excepției, precizând că soluția instanței de fond a fost primită de către societate la data de 18.04.2008, iar recursul a fost declarat la data de 24.04.2008, așa cum rezultă din confirmarea de primire cu care a fost înaintat recursul, pe care a depus-o în ședința publică de astăzi. Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Curtea, încuviințează pentru recurenta-pârâtă proba cu înscrisuri.

Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru GRUP depune la înscrisuri, în copie, respectiv: Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. respectiv: Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. Un exemplar al înscrisurilor depuse le comunică și apărătorului intimaților-reclamanți.

Avocat pentru intimații-reclamanți declară că nu dorește termen să ia cunoștință de înscrisurile, că nu mai insistă în excepția tardivității recursului și arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Având cuvântul pe fondul recursului avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.

Învederează că situația care a generat litigiu vizează pretinsa neacordare a drepturilor salariale suplimentare de C și de Paști. Astfel, în anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin Contractul colectiv de muncă și cei al au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște - art.168 alin.1 din - să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Aceste suplimentări suplimentare au fost incluse în salariul lunar al fiecărui salariat, împrejurare care rezultă și din înscrierile din carnetele de muncă ale salariaților, sume care au determinat o creștere reală a salariului, iar faptul că aceste prime nu au fost acordate în preajma celor două sărbători se datorează acordului societății cu sindicatul, sumele fiind acordate și pentru perioada concediului. În același sens se exprimă și Comisia Paritară în interpretarea oferită, adoptând decizia nr.5140/31.08.2007, care a stabilit că intenția reală a părților semnatare aaf ost ca începând cu anul 2003,suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, luându-se în considerare că primele nu erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.

Prima instanța greșește și atunci când acordă aceste sume și ia în calcul salariul mediu brut, ci nu salariu pe societate.

Susține și excepțiile prematurității acțiunii și a prescripției dreptului la acțiunii invocată prin motivele de recurs.

Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.

Având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse la larg în conținutul notelor scrise, menținerea ca legală și temeinică a soluției primei instanțe. Din raportul de expertiză rezultă că drepturile salariale suplimentare nu au fost acordate. Cu privire la excepția prematurității solicită respingere, întrucât chiar pârâta prin întâmpinare susține că drepturile salariale suplimentare au fost achitate acestora prin includerea în salariul de bază, iar în ce privește excepția prescripției acțiunii, sunt aplicabile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată sub nr.5167/120/18.09.2007, reclamanții, -, -, -l, -, R -, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 5630 lei, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2006 și 533,52 lei, reprezentând beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost salariații societății pârâte până în 2006, raporturile de muncă încetând ca urmare a efectuării de disponibilizări colective. Pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.

Cu toate acestea, nu au beneficiat de acele suplimentări salariale pentru perioada 2004- 2006.

Reclamanții și-au întemeiat cererea pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din CCM 2004-2007.

Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat (art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.

Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.

Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.

Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.

S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.

Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.

La termenul de judecată din 28.11.2007 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 168 din pe care și-au întemeiat reclamanții cererea, drepturile solicitate în prezenta cauză au un caracter de drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile, dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. c) Codul muncii, în privința termenului de prescripție.

La termenul de judecată din 28.11.2007 instanța în temeiul art.164 Cod procedură civilă a admis cererea de conexare a dosarelor cu nr-, 5353/120 și -, având ca reclamanți, și, care au solicitat aceleași drepturi salariale.

La cererea pârâtei a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paști și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, depunându-se raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, care a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile suplimentare brute cuvenite pe perioada 2004- 2006, actualizate cu indicele de inflație.

S-a mai menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004 - 2006.

Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost admise de către instanță, la termenul de judecată din 05.03.2008, urmând ca expertul să aibă în vedere acea categorie a venitului la care se referă disp.art.168 CCM și să arate dacă în ipoteza în care s-ar fi inclus primele în salariul de bază lunar ar mai fi trebuit menționate separat pe statele de plată.

Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar întocmit de expertul, din care rezultă că dacă primele de Paști și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.

Expertul desemnat în cauză a depus și un raport de expertiză supliment, prin care a efectuat calculele conform salariului de bază mediu la nivel de SC SA.

De asemenea, pârâta a invocat și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 506 din 2 aprilie 2008 admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -l, -, R -, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligând pârâta la plata sumelor de câte 6420,471 lei către fiecare dintre reclamanți, sume ce reprezintă prime de C și Paști conform raportului de expertiză în valoare brută, obligat de asemenea pârâta la plata sumei de 2200 lei cheltuieli de judecată către reclamanții, -, -, -l, -, R -, -, și câte 250 lei către reclamanții și.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Cât privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta fost respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare susținut că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.

Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, se înțelege că aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au fost salariații societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, până când au încetat contractele individuale de muncă ale acestora conform art.65 și 66 din Codul muncii.

Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.

În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.

Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă s- constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru perioada 2004- 2006 actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2004- 2006.

Aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2006, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2006 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.

Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.

Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, instanța a apreciat că nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.

Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul a apreciat că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.

Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.

Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.

Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.

recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.

În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:

Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.

Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.

Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.

A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.

Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.

Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.

În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.

Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate.

Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP B, - lor nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinet avocatură, și Asociații - B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.506 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -l, -, R -, -, toți cu domiciliul ales în comuna, sat,-, județul D - la Cabinet de avocatură -, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.18,.B,.14, județul D, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.1 B,.A,.4, județul D, cu domiciliul ales în Târgoviște,dul -, nr.2-4.1, județul D - la cabinet de avocatură.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu

- - - - - - - -

Fiind în concediu medical Fiind în concediu de odihnă

se semnează de către se semnează de către

președintele instanței președintele instanței

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Tehnored./MD

2 ex/10 iulie 2008

Dosar fond - al Trib.

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1142/2008. Curtea de Apel Ploiesti