Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1143/R-CM
Ședința publică din 17 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.274/CM din data de 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurenta-pârâtă, intimații-reclamanți - și și intimatul-intervenient în nume propriu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea recursului în lipsă.
În raport de această împrejurare, Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 17.06.2008, reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâta SA, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, pentru anii 2004-2007 actualizată la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit Contractului colectiv de muncă pe unitate, trebuiau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
La data de 17.11.2008, a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către, solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții, pentru perioada 2004-2007.
La data de 11.02.2009, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
Pârâta a depus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât și după anul 2003 aceste prime de Paște și de C au continuat să fie introduse în salariul de bază, fapt ce rezultă din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor din contractele colective de muncă. La nivelul s-a încheiat actul adițional nr.1/25.10.2007 care constituie punctul de vedere real al partenerilor de dialog social cu privire la modalitatea de acordare a primelor de Paști și C și care prevede expres că primele respective au fost incluse în salariu în anul 2003 și au rămas incluse în continuare și în anii următori, astfel că admiterea acțiunii reclamanților ar conduce la îmbogățirea fără justă cauză a reclamanților.
A mai precizat pârâta că solicită în subsidiar acordarea drepturilor salariale în raport de cuantumul salariului de bază mediu pe unitate, așa cum prevăd disp.art.157, 158 CCM și care a fost comunicat prin adresa depusă la dosar, cu mențiunea că aceasta cuprinde sumele brute.
În temeiul art.137 alin.1.pr.civ. tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, aceasta fiind respinsă, reținându-se că, potrivit art.157 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Prin sentința civilă nr.274/CM din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă acțiunea reclamanților și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând prima de C pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006, reclamantei - - - aceleași drepturi, respectiv prima de C pe anul 2005, primele de Paște și de C pe anul 2006 și prima de Paște pe anul 2007, iar intervenientului - prima pentru C 2005, primele pentru Paște și C 2006, Paște 2007, drepturi ce se vor calcula în raport de salariul de bază mediu pe unitate și se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective și la plata a câte 200 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant și către intervenient.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
"Reclamanții au fost salariații societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al acestora.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.157 alin.1: "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe."
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 menținut dispozițiile art.157 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.157 din Contractul colectiv de muncă invocat, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.157.
Potrivit art. 969 Cod civil, voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.157 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
După cum rt.157 alin.2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art. 287 Codul muncii.
Prin noile modificări aduse Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional nr.1/25.10.2007, la nivel de, s-a prevăzut că interpretarea art.158 alin.1 și și 2, precum și art.157 alin.1 și 2 din la nivelul, este în sensul că primele de Paște și C, începând cu anul 2003 au fost incluse în salariul de bază. Art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2007 la nivel de prevede la alin.1 că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."
În consecință, reclamanților li se cuveneau drepturile salariale solicitate pe perioada 2004-2007, în parte, ținând seama de perioada efectiv lucrată de fiecare."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta, susținând că este nelegală pentru următoarele motive:
- În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, deși în cauză erau incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul muncii.
- Pe fondul cauzei, prima instanță în mod greșit a admis acțiunea formulată de reclamanți, ca urmare a interpretării greșite a dispozițiilor art.158 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă. Se arată că primele solicitate de către reclamanți sunt incluse în salariu încă din anul 2003, sume care nu au mai fost scoase în anii următori și care fac parte prin includere din salariul înscris în carnetul de muncă.
- În mod greșit a fost obligată să plătească reclamanților prima de C 2007, în condițiile în care prin act adițional la data de 25 octombrie 2007 s-a reglementat această problemă a primelor, în sensul că primele de Paște și C au fost incluse în salariu.
Motivele de recurs expuse anterior au fost încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în raport cu actele dosarului sunt nefondate.
Prima instanță a respins în mod corect excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă, în raport de dispozițiile art.283 lit.c din Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Cum în cauză, potrivit Contractului Colectiv de Muncă s-a stabilit câte o suplimentare a drepturilor salariale pentru salariați cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în cuantum de un salariu de bază mediu pe, deci fiind vorba de drepturi salariale neacordate, legal a fost respinsă excepția invocată și nu se impune schimbarea soluției sub acest aspect.
Al doilea motiv de recurs care vizează nelegalitatea sentinței sub aspectul fondului cauzei este nefondat și urmează a fi respins, întrucât din actele dosarului nu rezultă faptul că reclamanților li s-au acordat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pe perioada 2004 - 2007, respectiv că acestea au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cursul anului 2003.
Potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În speță, recurenta-pârâtă nu a depus nici o dovadă care să confirme susținerile acesteia în sensul că aceste drepturi salariale solicitate au fost încasate de către intimați.
Al treilea motiv de recurs prin care se susține că prima instanță nu a avut în vedere actul adițional la contractul colectiv de muncă din 25 octombrie 2007 și drept consecință a obligat unitatea în mod greșit la plata primei de C pe 2007, este total nejustificat în raport cu hotărârea atacată.
Din considerente și dispozitivul hotărârii, rezultă cu certitudine faptul că nu s-au acordat reclamanților drepturile salariale suplimentare pentru sărbătoarea de C din anul 2007, astfel că instanța de fond a avut în vedere acel act adițional la care face referire recurenta.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.274/CM din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/03.07.2009.
Jud.fond..
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
