Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1185/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1185/R-CM
Ședința publică din 24 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.219/CM din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a primit prin serviciul registratură cerere prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă de intimatul- reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar " Muntenia.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.12.2008, reclamanții, G, -, -, G, și, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Școala, Comuna - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației și Cercetării B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
Se face trimitere la Deciziile nr. XXIII/12.12.2005, nr. XII/05.02.2007 și nr. LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții apreciază că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Educației, Cercetării și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-l privește, motivat de faptul că nu este angajatorul reclamanților, neexistând astfel niciun fel de obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor și a primelor de concediu. Se mai arată că acest pârât nu este ordonator de credite pentru învățământul preuniversitar de stat, deoarece dispozițiile nr.OUG32/2001 - art.13 - prevăd că "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea".
Tot pe cale de excepție, din oficiu, s-a invocat și prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001-2004, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 3 ani.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.219/CM din 04 februarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să plătească reclamanților, -, G, drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de ceilalți reclamanți.
A respins cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.
A obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A și a obligat pe pârâtă la cheltuieli de judecată în cuantum de 112,74 lei.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că otrivit p. dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Ministerul Educației, Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că această instituție nu are calitatea de angajator față de reclamanți și nici calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a reținut că reclamanții invocă, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.241 alin.1 lit.c) din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajați din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate, reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Conform art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
S-a reținut că în cauză nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004 dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.
Prin urmare, a fost admisă în parte acțiunea, în modalitatea mai sus prezentată.
Cererea privind înregistrarea drepturilor bănești solicitate în carnetele de muncă ale reclamanților a fost respinsă, întrucât prima de vacanță nu intră în categoria sporurilor cu caracter permanent ce se înscriu în carnetul de muncă, conform art.40 alin.2 lit.g) din Codul muncii.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean A, deoarece printre atribuțiile reținute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu este menționată obligarea acestei instituții la plata către reclamanți a primei de vacanță.
Împotriva sentinței civile nr.219/CM din 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în termen a formulat recurs Primăria Comunei, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate astfel:
Motivând recursul, pârâta susține că în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T, întrucât acesta nu este angajatorul reclamanților, iar sumele ce urmează a fi alocate cadrelor didactice sunt repartizate prin Legea bugetului de stat nr.18/2009 prin ministere, respectiv Ministerul Educației, Cercetării și și Ministerul Finanțelor Publice, care sunt ordonatori principali de credite.
Împotriva sentinței civile nr.219/CM/4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs pârâta Primăria Comunei - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta susține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și, motivat de faptul că nu este angajatorul reclamanților, întrucât sumele ce urmează a fi alocate cadrelor didactice sunt repartizate prin Legea bugetului de stat nr.18/2009, prin ministere, respectiv pârâtul în cauză.
Mai mult, în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ 2003/2004, în art.2 se arată că termenul angajator desemnează Ministerul Educației, Cercetării și T reprezentat prin ministru, Inspectorate școlare, alte instituții subordonate Ministerului sau Inspectoratelor școlare reprezentate prin directori generali/directori.
Apreciază pârâta că acțiunea trebuie respinsă, întrucât nu este nici ordonator principal de credite și nici angajator.
Recursul nu este încadrat în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, însă din susținerile făcute de pârâtă rezultă că s-ar viza dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii.
Pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Inspectoratul Școlar Județean A și reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" au formulat întâmpinări, solicitând argumentat respingerea recursului.
Examinând criticile formulate și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
Referitor la prima critică, urmează a se observa că aceasta este lipsită de interes.
Pârâta susține că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și.
Astfel, nu se poate invoca de această pârâtă greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, ridicată de către cealaltă parte. Interesul, definit ca folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, trebuie să existe nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci trebuie să fie îndeplinit în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii. În măsura în care promovarea oricărei forme procedurale nu asigură nici un folos practic celui ce a recurs la ea, forma procedurală respectivă este lipsită de interes.
Nu este întemeiată nici cealaltă critică, întrucât potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, în care sunt incluse și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Deși pârâta nu are calitatea de angajator al reclamanților și nici atribuții de a calcula ori recalcula salariile acestora, deține prerogativa de a repartiza fondurile către unitățile de învățământ (art.38 alin.(2) lit.d din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală).
Din aceste considerente, dar având în vedere și dispozițiile art.68 alin.(1) lit.f din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.(1) și (4) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale ce conferă instituției primarului calitatea de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local, s-a apreciat în mod corect de prima instanță că această pârâtă are calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.167 alin.(13) din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Așa fiind, în considerarea celor expuse mai sus, se apreciază că recursul nu este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI - prin Primar, împotriva sentinței civile nr.219/CM din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex./29.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
