Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1183/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1183/R/CM
Ședința publică din 24 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.-393/CM din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurenta- pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR, prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a primit prin serviciul registratură cerere prin care Sindicatul Învățământ Preuniversitar " Muntenia" solicită judecarea cauzei în lipsă și de asemenea s-a depus xerocopie de pe contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Reprezentanta recurentei- pârâte susține că din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură depus la dosar pentru termenul de astăzi nu rezultă părțile din contract și precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei- pârâte, având cuvântul susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra recV. civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2008, Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții membri de sindicat, Din, V -, -, -, -, -, R, -n, - și, a chemat în judecată pe pârâții Școala, Comuna - Prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației și Cercetării B, solicitând obligarea acestora la calcularea corectă și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2008 și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, sindicatul a susținut că membrii în numele cărora a formulat prezenta acțiune sunt îndreptățiți la aceste prime de vacanță în virtutea art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, care prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, art.243 din Codul muncii prevede că, contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, art.165 din Codul muncii prevede că salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite, pe când art.241 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă produce efecte asupra tuturor salariaților din învățământ.
La data de 28.01.2009, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de calculare și plată a drepturilor salariale ale acestora.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic nu prevede acest drept pentru această categorie de personal.
S-a mai invocat, de asemenea, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, susținându-se de către acest pârât că acțiunea poate avea ca obiect acordarea primelor de vacanță doar pe trei ani anteriori introducerii acțiunii.
La termenul din data de 19.02.2009, instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-30.10.2005.
În ședința publică din data de 19.02.2009, tribunalul a dispus în temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă unirea tuturor excepțiilor cu fondul cauzei.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.393/CM/23.02.2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, respingând acțiunea reclamanților față de acesta, precum și excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 30.10.2005 și în consecință a respins solicitarea reclamanților în acest sens.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea și obligată pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005 - decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta Comuna a fost obligată să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A fost obligată pârâta Școala să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 10 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult, ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pentru aceste considerente a fost admisă excepția și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Reținându-se că acest pârât nu are calitate procesuală, nu a mai fost luată în discuție excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților.
Excepția a fost însă invocată din oficiu de către instanță, reținându-se următoarele:
Astfel, privind excepția prescrierii dreptului material la acțiune al primelor de vacanță pentru perioada 2001-30.10.2005, tribunalul a constatat că este întemeiată.
Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.50 alin 2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cV. prescripției extinctive, așa încât potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii excepția a fost privită ca întemeiată, fiind admisă, iar pe cale de consecință au fost respinse solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-30.10.2005.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că în baza prerogativelor date de dispozițiile art.28 din Legea nr.54/2003, Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în apărarea drepturilor membrilor săi, a solicitat pârâților plata primelor de vacanță pe perioada 2005-2008, indexate cu indicele de inflație la data plății efective, drept de care nu au beneficiat, deși erau îndreptățiți conform clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Art.241 alin.1 Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art.8 alin.1 din la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Văzând și prevederile art.30 alin.1 și 2, cap.V din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă, în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005-decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia.
Potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, s-a dispus ca aceste drepturi să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul a acordat aceste drepturi numai până la data de 31.12.2008, întrucât nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale, iar pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți.
Întrucât mențiunile privind prima de vacanță nu se evidențiază în carnetul de muncă, solicitarea reclamanților în acest sens a fost respinsă.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, pârâta Comuna a fost obligată să vireze celeilalte pârâte fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă, tribunalul a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta Comuna - prin Primar criticând-o pentru nelegalitate arătând, în esență, următoarele:
- greșit s-a reținut că sindicatul reclamant și-a motivat acțiunea pe dispozițiile art.50 al.2 din Legea nr.128/1997, deoarece în acțiune acesta se referă la dispozițiile art.35 al.2 din Legea nr.188/1998;
- legea privind statutul personalului didactic nr.128/1997 nu prevede dreptul cadrelor didactice la acordarea primelor, iar legile speciale de reglementare a statutelor diferitelor categorii profesionale din sistemul bugetar nu pot fi amestecate, sindicatul menționând în acțiune și Legea nr.94/1992 privind Curtea de Conturi;
- în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și a Inspectoratului Școlar Județean A, față de dispozițiile din Codul muncii care definesc clar angajatorul și raportul de muncă, astfel că Primarul Comunei nu are calitatea de angajator față de reclamanți, contractele de muncă ale acestora fiind încheiate cu Inspectoratul Școlar Județean A, care este subordonat Ministerului Educației, Cercetării și;
- potrivit legii bugetului pe anii 2007-2008, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile din învățământul preuniversitar de stat se face din taxa pe valoarea adăugată, sumele necesare fiind repartizate prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice, iar calcularea drepturilor salariale se face prin centrele bugetare de învățământ, astfel că nu există o obligație pentru Comuna de a calcula și acorda aceste drepturi, acordate de la bugetul de stat și nu din bugetul local.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, Inspectoratul Școlar Județean Aas olicitat respingerea recV. ca nefondat, iar Ministerul Educației, Cercetării și, tot prin întâmpinare, a solicitat menținerea dispozițiilor sentinței în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale a recurentei și admiterea parțială a recV. în sensul modificării sentinței și respingerii pe fond a acțiunii, neexistând temei legal pentru acordarea primei de vacanță.
Recursul este nefondat.
Deși nu este încadrat în drept, dezvoltarea recV. face posibilă încadrarea acestuia în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prima critică este nefondată pentru că, în funcție de scopul urmărit de reclamant prin acțiune, respectiv obligarea la plata primelor de vacanță, instanța a calificat acțiunea, stabilind temeiul juridic al acesteia, respectiv art.50 al.2 din Legea nr.128/1997, coroborat cu dispozițiile art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă și art.30 al.1 și 2 din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă.
Și cea de-a doua critică din recurs este nefondată în condițiile în care, instanța de fond, după calificarea juridică a acțiunii, a stabilit corect că reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei de vacanță pe perioada 31.10.2005 - decembrie 2008, neamestecând în nici un fel dispozițiile legale din statutele diferitelor categorii profesionale, iar referirea din acțiune la dispozițiile Legii nr.94/1992 a fost făcută în legătură cu discriminarea invocată de reclamanți, față de alte categorii profesionale, beneficiare ale primei de vacanță.
Cea de-a treia critică invocată este lipsită de interes, recurenta neputând invoca greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive ridicată de o altă parte.
Interesul, definit ca folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, trebuie să existe nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci trebuie să fie îndeplinit în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.
În măsura în care promovarea oricărei forme procedurale nu asigură nici un folos practic celui ce a recurs la ea, forma procedurală respectivă este lipsită de interes.
Nu este fondată nici ultima critică pentru că, astfel cum rezultă din dispozițiile sentinței recurate, recurenta nu a fost obligată să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță, obligații ce revin Școlii, ci doar să vireze școlii pârâte fondurile necesare achitării drepturilor solicitate.
Deși recurenta nu are calitatea de angajator al reclamanților și nici atribuții de a calcula salariile acestora, deține prerogativa de a repartiza fondurile către unitățile de învățământ, potrivit art.38 al.2 lit.d din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Față de dispozițiile Legii nr.215/2001 modificată și completată, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și cu dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, instanța de fond a admis în mod corect acțiunea și față de pârâta-recurentă, pe care a obligat-o la virarea sumelor necesare achitării drepturilor în litigiu.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există alte cauze de casare sau modificare a sentinței recurate.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta COMUNA - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.393/CM/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/02.07.2009.
Jud.fond:..
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
