Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1187/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1187
Ședința publică din data de 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta - -" "SA (fosta denumire -""SA) B, cu sediul în municipiul B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 462 din data de 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 41, -.B,. 69, sector 3.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data din data de 25 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea amânat pronunțarea data de 1 iunie 2009, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, Și au chemat în judecată pe pârâta - SA B, în prezent - SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata suplimentării drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație, aferentă Sărbătorilor de Paște 2006, 2007 și C din anii 2005, 2006, 2007 (după caz) în sumă brută totală de 28110 RON, precum și plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 462 din 17 februarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prime de C pe anii 2005, 2006, 2007 și prima de Paști pe anii 2006, 2007, după cum urmează: pentru reclamantul - suma de 6500 lei, pentru fiecare dintre reclamanții -, și - sume de 7200 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data plății efective.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 7500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada 2005-2007, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru Paște 2006, 2007 și C din anii 2005, 2006, 2007.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așa fiind, din cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales ca nu exista nicio dovadă la dosar că parâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, instanța de fond, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admite acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prime de C pe anii 2005, 2006, 2007 și prima de Paști pe anii 2006, 2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta - SA B( fostă - SA B) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-10), atașând înscrisuri (filele 11 - 60).
Recurenta a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe compania - SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimații-reclamanți, au fost legal citați dar nu au formulat întâmpinare.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
Potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, astfel cum a susținut prin cererea de recurs.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, depuse în extras la instanța fondului, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate și drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal și temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2005, 2006 și 2007, respectiv Paște 2006 și 2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.
În conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe - SA.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut, așa cum au cerut reclamanții.
În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamanților însumează salariul de bază mediu/ pentru perioada de referință în care aceștia au produs dovada că au fost salariați ai societății, așa cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă.
Aceste sume urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ. va modifica în parte sentința și va obliga pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea primelor de Paști și C, pentru perioadele solicitate, la nivelul câte unui salariu mediu de bază pe unitate, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și care vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta - -" "SA (fosta denumire -""SA) B, cu sediul în municipiul B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 462 din data de 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 41, -.B,. 69, sector 3.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea primelor de Paști și C, pentru perioadele solicitate, la nivelul câte unui salariu mediu de bază brut pe unitate, conform art. 168 alin. 1 din, actualizate conform sentinței.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VN
Tehnored. VN/MD
2 ex/09.06.2009
dosar fond - al Tribunalului Prahova
R
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
