Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1203/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- -cota de profit-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1203
Ședința publică de la 17 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, a, G, -, G, împotriva sentinței civile nr. 2516 /22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți P și SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenții reclamanți depunând împuternicirea avocațială, avocat, iar pentru intimata pârâtă, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Dolj, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2516 /22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, a respins acțiunea privind pe reclamanții, -, a, G, -, G, -, toți cu domiciliul procedural ales în mun. C, str. -. -, nr. 3, - 2,. 1,. 18 și pe pârâții P, cu sediul în mun. P,- A,. 7, SC SA B, cu sediul în mun. B,-, sector 1.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Dolja reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariați, o parte, iar altă parte, ai SC SA B, conform mențiunilor din carnetele de muncă, anexate la dosar.
Potrivit art. 139 din CCM pe anii 2004 - 2007 "Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu -.
Potrivit art. 236 alin. 2 din Codul munciis -a stabilit că " colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 salariați".
În alineatul 1 al aceluiași articol și în art. 3 alin. 3 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, negocierea colectivă are ca obiect salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă, iar inițiativa ei aparține, potrivit legii, patronatului.
De aici rezultă că, unicul nivel unde operează obligația de negociere este cel al angajatorului, iar numai pentru el se pot stabili obligații sub sancțiunea aplicării amenzii convenționale.
Cu privire la excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, invocată de pârâta Federația Sindicatelor Libere și Independente P, instanța a apreciat că este neîntemeiată întrucât prin declararea unei acțiuni ca inadmisibilă se îngrădește dreptul la acces la justiție al persoanelor.
Cererea este neîntemeiată, având în vedere durata CCM 2004 - 2007, precum și exercițiul financiar în care acest profit a fost distribuit conform hotărârilor AGA, hotărâri care au putere de lege și care nu pot fi modificate în cadrul acestei acțiuni.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profit, pârâtele SC SA și au invocat, în întâmpinare, excepția prematurității formulării acțiunii, motivată de împrejurarea că nu a fost negociată cota, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere, situație în care, se consideră că dreptul nu s-a născut.
Tribunalul a respins și această recepție, întrucât lipsa negocierilor cu privire la art. 139 din CCM la nivel de unitate, nu înlătură dreptul însăși, ci stabilește o vocație pentru salariat, iar instanța nu este în măsură ca în cadrul unui conflict de interese dintre părți, să stabilească drepturi salariale în condițiile acestui articol.
Apare inadmisibilă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - 13.03.2006, având în vedere dispozițiile aret. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente s-a respins acțiunea și pe fond, întrucât părțile nu pot fi obligate să negocieze clauze pentru CCM 2004 - 2007 cărei durată a expirat și pentru un exercițiu financiar s-a încheiat cu repartizarea profitului conform hotărârilor AGA anexate la dosar, iar în cadrul unui conflict de interese nu se pot soluționa conflicte de drepturi salariale neachitate.
Împotriva acestei sentința a formulat recurs reclamanții, -, a, G, -, G, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamanții au învederat Curții că în mod greșit instanța de fond a considerat că la nivel de unitate nu s-a stabilit cota de participare la profit - aceasta fiind de 10% -, fiind astfel încălcate dispozițiile legii 130/1996.Această dispoziție a fost reluată în fiecare an, deci ea se cuvenea și în cursul anului 2008.
Curtea, analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, constată că recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor expuse în continuare.
Reclamanții au invocat în cererea de chemare în judecată ca izvor al dreptului pretins dispozițiile art. 139 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, potrivit căruia:
"Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu ".
Din modalitatea de redactare, se constată ca, la momentul negocierii acestei clauze, partenerii sociali au stabilit vocația salariaților de a beneficia de o cotă din profitul unității.
Nu a fost negociat un drept pur și simplu, ci unul afectat de o condiție suspensivă, de îndeplinirea căreia depinde nașterea dreptului subiectiv în favoarea salariaților. Condiția este aceea a realizării negocierilor cu privire la modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere, negocieri care însă nu s-au realizat.
De altfel și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură cota de participare la profit a salariaților este reglementată ca un drept supus unei condiții, fiind stabilit la negocierea pe ramură faptul că vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare cota de participare a salariaților la profitul anual, precum și condițiile de diferențiere (art. 140 din contract colectiv de muncă la nivel de ramură).
În contractele colective de muncă unice la nivel național pe anii 2005.2006 și 2007-2010 nu este stabilit un drept pur și simplu, ci textele indicate de recurenți în cuprinsul recursului se referă la clasificarea eventualelor venituri obținute de salariați cu titlu de cota de profit în categoria altor venituri.
În cuprinsul contractelor colective de muncă unice la nivel național este menționat expres: ondițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum și perioada pentru care se acordă cota de profit salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și, după caz, instituție.
Atâta timp cât nu este stabilită, individualizată cota de participare la profit prin contractul de muncă, fie colectiv sau individual, nu se poate reține existența unui drept al salariaților de a beneficia de o sumă de bani cu titlu de cotă de participare la profitul unității.
Obligația prevăzută în contractul colectiv de muncă, de a se stabili acordarea unor beneficii salariaților, reprezentând cota de participare la profit, nu se confundă cu obligația de plată a acestuia întrucât presupune existența negocierii și concretizarea dreptului, ce a format obiectul înțelegerii părților.
Cum cererea de chemare în judecată vizează o perioadă de timp determinată expres, respectiv anii 2006 - 2008, perioadă în care condiția nu a fost îndeplinită, Curtea constată că acesta nu a fost în perioada respectivă titularul dreptului dedus judecății.
Constatând astfel că, recurenții nu sunt beneficiarii unui drept bănesc reprezentând cota de participare la profit, în condițiile art. 154 și urm. Codul muncii, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenți.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312alin.1 teza a II- din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, a, G, -, G, împotriva sentinței civile nr. 2516 /22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți P și SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.CT /20 martie2010
Tehn.red. /2 ex
/ și
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure
