Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 121/CM
Ședința publică din data de 19 februarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. reclamanta, cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C,
împotriva sentinței civile nr. 1754 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiI, A, I,, cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C - la sediul Tribunalului Constanța, și intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (stimulente - 1.700 lei judecători).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termenul legal, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei prin care grefierul de ședință a învederat că la data de 19 februarie 2008, prin fax, recurentul Ministerul Justiției a depus întâmpinare la recursul reclamantei, într-un singur exemplar, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Cu privire la recursurile de față, constată:
Reclamanții I, a, I, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata, către fiecare dintre reclamanți, a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii au arătat că, prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în muncă de 0-3 ani; valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
Potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Prin urmare, reclamanții apreciază că sunt îndreptățiți la plata de despăgubiri salariale, rezultate din salarizarea inegală a unor persoane aflate în aceeași situație juridică.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea cererii formulată de reclamanți întrucât aceste stimulente nu au natura unor drepturi salariale și nu se poate reține încălcarea unor norme constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Prin sentința civilă nr. 1754 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Constantaa admis acțiunea reclamanților I, a, I, și și a obligat pârâții către fiecare reclamant la plata sumei de 1.700 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de reclamanta ca nefondată.
Pentru a dispune de această manieră, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Prin adresa nr. - din 14 decembrie 2005 Ministerul Justiției a comunicat curților de apel ca în conformitate cu art. 1, 2, 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, având în vedere "apropierea sărbătorilor de iarnă", s-a decis acordarea de stimulente personalului din domeniul justiției.
S-a consemnat, astfel, că la acordarea stimulentelor se vor avea în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale,foarte bine și,bine; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Nota cuprindea mențiunea că pentru personalul instanțelor judecătorești s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, pentru judecători, această valoare fiind de 1.700 lei, fiind stabilit faptul că fondul de stimulente acordat privește, în acest sens, doar pe judecătorii,din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0 - 3 ani".
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/2004, (publicat in Monitorul Oficial nr. 824/2004) pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite ( art. 2 alin. 2 ).
Articolul 4 alin. 1 statuează asupra principalelor criterii de repartizare individuală a acestor stimulente, iar în alin. 2 se menționează că " Ministrul Justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit".
Deși normele invocate stabileau criteriile obiective de evaluare, în cazul de față criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în muncă, cu toate că acest criteriu nu este prevăzut în niciunul dintre actele ce stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistrați.
Astfel, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de financiare.
Pentru aceste motive s-a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor solicitate care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
În ce privește pe reclamanta acțiunea a fost respinsă întrucât în perioada 1 august 2005 - 10 ianuarie 2007, aceasta s-a aflat în concediu de creștere a copilului, fiind întreruptă activitatea la instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Ministerul Justiției, care a formulat următoarele critici:
Prin acordarea stimulentelor, conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a prevederilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reclamanții nu beneficiază de un "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate, recunoscută prin lege ordonatorilor de credite, de a acorda premii sau stimulente, în speță cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordinul ministrului justiției.
Recurentul mai arată că nu există niciun act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul fiecărui judecător ori al altui salariat din sistem de a primi
stimulente; art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie norme interne în acest sens.
În opinia recurentului, pentru a putea exista discriminare, ar trebui să existe o recunoaștere a unui drept fundamental ori a unuia dintre drepturile recunoscute de lege.
S-a reținut greșit de către prima instanță că aceste stimulente au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective și nu s-a făcut dovada existenței unor criterii obiective.
Aceste stimulente nu pot fi incluse în categoria drepturilor salariale ori în cea a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum eronat a reținut prima instanță.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariul de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinat conform legii, acordarea stimulentelor depinde de o serie de factori, între care se numără existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță etc.
Astfel fiind, a arătat recurentul, nu toți judecătorii cu vechime cuprinsă între 0 și trei ani au beneficiat de stimulente, criteriile predominante fiind cele fiind cele enumerate de art. 4 alin. 1 din Normele interne, dar raportate la o categorie de personal delimitată prin criteriul vechimii în activitate, urmând ca pe viitor să se repartizeze stimulente și pentru alte categorii de personal, neincluse în acest ordin.
Pentru aceste motive, recurentul apreciază că acțiunea trebuia respinsa in totalitate.
II. A declarat recurs și reclamanta, arătând că perioada în care s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului nu poate fi considerată ca o întrerupere a activității.
Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. 1 lit. a Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa salariatului în cazul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 3 din cod, pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. 2, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne. Dispozițiile Codului muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Prin ordinul de acordare a stimulentelor nu s-a prevăzut o anumită perioadă de timp raportat la care se acordau acele stimulente. Reținând că la acordarea stimulentelor s-a avut în vedere apropierea sărbătorilor de iarnă, se constată că au fost acordate pentru anul 2005. Ori, în cursul anului 2005, recurenta și-a îndeplinit atribuțiile se serviciu până la data de 31 iulie 2005, astfel încât recurenta se consideră îndreptățită să fie despăgubită cu echivalentul sumelor achitate în baza măsurii discriminatorii.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta, arătând ca pe perioada concediului de creștere a copilului raporturile de muncă sunt suspendate, astfel că recurenta nu putea beneficia de aceste stimulente salariale.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administrat și de criticile formulate, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de Ministerul Justiției va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C din 23 august 2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Aceste norme stabileau criteriile obiective de evaluare, respectiv: rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare (art. 4 alin. 1).
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime în muncă de 0-3 ani, iar valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
Astfel, singurul criteriu de acordare a stimulentului în valoare de 1.700 lei, a fost vechimea în muncă (respectiv, cea cuprinsă între 0 și trei ani), deși criteriul vechimii nu este prevăzut în niciunul dintre actele ce stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistrați.
Ori, pe baza acestui criteriu, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de financiare.
constituie un drept de natură salarială, chiar dacă potrivit art. 5 din Normă ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, prin care au fost acordate aceste stimulente, a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente.
Această preferință a condus la excluderea altei categorii - cea a judecătorilor cu vechime de peste trei ani - de la primirea stimulentelor financiare.
Pe cale de consecință, Colegiul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și trei ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
În speță, discriminarea este evidentă, ea efectuându-se cu încălcarea în mod direct a dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și lipsită de orice scop legitim.
Constatând că, în cauză, a fost probată acordarea unor drepturi cu o natură asimilată celor salariale, pe criterii care dreptul la un tratament egal și care permit discriminarea în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale, acțiunea reclamanților I, a, I, și a fost in mod legal si temeinic admisa de către prima instanță.
II. Recursul declarat de recurenta reclamanta este, de asemenea, nefondat având în vedere că astfel de stimulente se acordă persoanelor aflate în activitate la data acordării lor, nu și celor care aveau raporturile de muncă suspendate.
Așa cum am arătat, constituie un drept de natură salarială, iar reclamanta s-a aflat la data de 31 decembrie 2005 în concediu pentru creșterea copilului, primind indemnizație pentru creșterea copilului și nicidecum salariu.
Caracterul discriminatoriu al repartizării acestor stimulente s-a raportat strict la magistrații în activitate față de care nu s-au aplicat criteriile obiective stabilite prinNormele interneprivind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Însă, nu poate fi vorba de discriminare a persoanelor a căror activitate a fost întreruptă în perioada acordării stimulentelor financiare, deoarece acestea nu se aflau în situații identice cu persoanele aflate în activitate, pentru a aprecia că sunt încălcate dispozițiile art. 5 din Codul muncii.
Articolul 21 din Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor, prevede:
"(1) Judecătorii și procurorii au dreptul la concedii pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
(2) În perioada concediului prevăzut la alin. (1) judecătorii și procurorii au dreptul la o indemnizație stabilită potrivit legii".
Articolul 24 alin. 3 dispune: "Perioada în care judecătorul și procurorul s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, după caz, până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap, constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratură, cât și vechime în funcția de judecător sau procuror".
Prin urmare, pe perioada cât activitatea este întreruptă, pentru creșterea copilului, "pot continua să existe drepturi și obligații ale părților" așa cum pretinde și recurenta, dar, acestea sunt expres prevăzute de lege, neputând instanța să aplice în speța de față principiul nediscriminării din moment ce situațiile reclamanților nu sunt identice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. reclamanta, cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C,
împotriva sentinței civile nr. 1754 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiI, A, I,, cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C - la sediul Tribunalului Constanța, și intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/27.02.2008
gref. -
2 ex./28.02.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
