Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 124/CM

Ședința publică din data de 19 februarie 2008

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman

- - -

Grefier - - -

S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, -A5,. A,. 10, județul C și cu domiciliul procesual ales în C,--84, județul C, la. și, împotriva sentinței civile nr. 1387 din 28 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,-, Clădirea, sector 6, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă, personal și intimata pârâtă SC România SRL B prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 14.01.2008, depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:

Recurenta reclamantă, potrivit dispozițiilor instanței de la termenul din data de 12 februarie 2008, depune precizări scrise și arată că un exemplar al acestora i-a fost comunicat și apărătorului intimatei pârâte.

Apărătorul intimatei pârâte confirmă faptul că recurenta reclamantă i-a comunicat un exemplar al precizărilor scrise depuse la dosar. Totodată, depune precizări scrise în referire la cheltuielile solicitate la instanța de fond precum și un set de înscrisuri cu care face dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Recurenta reclamantă solicită instanței să i se pună în vedere apărătorului intimatei pârâte să-i comunice un exemplar al precizărilor depuse la dosar.

Apărătorul intimatei pârâte învederează că a redactat precizările scrise în timpul ședinței de judecată și nu este în măsură să-i comunice recurentei reclamante un exemplar al acestora.

Instanța restituie apărătorului intimatei pârâte precizările scrise în referire la cheltuielile de judecată solicitate la instanța de fond și pune în vedere

acesteia să asigure multiplicarea și comunicarea precizărilor și recurentei reclamante, motiv pentru care lasă cauza la a doua strigare.

La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă aceleași părți.

Apărătorul intimatei pârâte depune precizările scrise în referire la cheltuielile solicitate la instanța de fond precum și un set de înscrisuri cu care face dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs. Totodată, comunică un exemplar al acestora și recurentei reclamante.

Întrebate fiind, părțile arată că au luat cunoștință de conținutul precizărilor scrise comunicate reciproc la acest termen.

Instanța, verificând motivele de recurs, constată că acestea vizează onorariul de avocat la care a fost obligată de către instanța de fond, nefiind formulate critici cu privire la cheltuielile de transport și cazare, aceste aspecte fiind invocate pentru prima dată prin precizările scrise depuse de recurentă la acest termen. Întrucât criticile referitoare la cheltuielile de cazare și de transport nu au fost formulate în termenul legal, îi atrage atenția recurentei reclamante că acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs și îi pune în vedere recurentei să precizeze cât din cuantumul total al cheltuielilor la care a fost obligată de către instanța de fond reprezintă onorariul de avocat.

Recurenta reclamantă, referitor la precizările scrise depuse la dosar arată că a verificat înscrisurile depuse la dosar și a constatat că nu toate cheltuielile de cazare și transport corespund cu termenele acordate în cauză. Mai arată că la fila 138 în dosarul de fond a fost depusă o factură în care este făcută mențiunea că suma reprezintă consultanță pentru două dosare, fără a se preciza care este suma pentru fiecare dosar și nici nu s-a depus contractul de asistență juridică încheiat între intimată cu apărătorii aleși pentru a face dovada onorariului. Mai arată că onorariul de expert arată că acesta a fost de 536 lei iar în prin precizările scrise depuse de intimată se arată că acesta se ridică la 4.000 lei. Referitor la cuantumul onorariului de avocat arată că nu este în măsură să precizeze cuantumul acestuia, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul intimatei pârâte, referitor la cuantumul onorariului de avocat la plata căruia a fost obligată recurenta reclamantă, apreciază că acesta este în sumă de 21.759,61 RON, diferența reprezentând onorariu expert, cheltuielile de transport și cazare. Referitor la susținerile recurentei în sensul că în precizările scrise depuse la acest termen de intimată este indicat un onorariu de expert de aproximativ 4.000 lei, arată că în cuprinsul precizărilor a menționat cuantumul total de 3.998,6 lei al celorlalte cheltuieli, respectiv onorariu expert, cheltuieli de cazare și transport.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului, atrăgându-i atenția recurentei să formuleze concluzii în limita criticilor formulate prin motivele de recurs.

Recurenta reclamantă, având cuvântul asupra recursului, apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 21.759 lei, la care a fost obligată de către instanța de fond, este excesiv de mare în raport de complexitatea cauzei. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul reducerii onorariului de avocat corespunzător cu complexitatea cauzei.

Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul asupra recursului, apreciază că onorariul la a cărei plată a fost obligată reclamantă, astfel cum acesta a fost micșorat de către instanța de fond, nu este excesiv în raport de valoarea pricinii, munca îndeplinită de avocat, durata procesului de soluționare a litigiului, complexitatea cauzei și având în vedere că societatea intimată a fost reprezentată în instanță la aproape toate termenele acordate, cu excepția a două termene. Referitor la faptul că recurenta reclamantă a intentat mai multe procese împotriva societății, arată că această situație nu a reprezentant un criteriu pentru stabilirea onorariului de avocat. De asemenea, arată că odată cu precizările scrise depuse pentru termenul din 12 februarie 2008 depus și desfășurătorul privind activitățile avocatului desfășurate în acest dosar. Apreciază că onorariul de avocat la plata căruia a fost obligată reclamanta de către instanța de fond este justificat în raport de valoarea obiectului, durata procesului de soluționare a cauzei, munca îndeplinită de avocat și complexitatea cauzei, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor efectuate în recurs, astfel cum acestea au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

Recurenta reclamantă, referitor la cheltuielile de judecată solicitate în recurs, apreciază că onorariul de avocat este excesiv de mare în raport de motivele de recurs invocate, care au vizat doar onorariul de avocat la care a fost obligată de către instanța de fond. De asemenea, apreciază ca fiind destul de mare și cuantumul cheltuielilor de transport în raport de distanța dintre localitatea de domiciliu a apărătorului intimatei pârâte și sediul instanței învestită cu soluționarea recursului.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC Romania SRL obligarea acesteia la plata sumei de 8.500 euro reprezentând majorarea de salariu de care trebuia să beneficieze în temeiul contractului individual de muncă, fișei postului și regulamentului intern în perioada ianuarie 2003 - decembrie 2005, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.376 euro diferența de bonus de care trebuia să beneficieze conform grilelor de bonificație în funcție de rezultatele obținute în perioada ianuarie 2003 - decembrie 2005, la plata sumei de 500 lei (RON) din urmă calculată pentru zilele de sâmbătă în intervalul martie - decembrie 2005, obligarea la plata de daune interese în valoare de 5.000 euro pentru repararea prejudiciului produs prin plata parțială a drepturilor salariale conform art. 161 alin. 4 Codul muncii, obligarea la plata sumei de 1000 euro daune morale și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că și-a îndeplinit cu seriozitate și devotament atribuțiile cuprinse în fișa postului, bazându-se pe o experiență de 15 ani în companii multinaționale de vânzări, marketing și trening, din care 7 ani

numai în industria de comercializare și promovare țigarete, obținând cele mai bune rezultate din toată compania.

Cu toate aceste rezultate, totuși, conducerea companiei a refuzat majorarea salarială de care au beneficiat toți ceilalți angajați ai societății, obținând cele mai bune rezultate.

Mai mult, la sfârșitul anului, fiecare salariat din departamentul de vânzări primește un bonus calculat la valoarea vânzărilor efectuate.

Astfel, colegii săi au primit bonusuri situate între 18-20%, cei angajați de numai o lună 17% iar o colegă aflată în concediu pentru creșterea copilului un bonus de 20%.

Totodată, a mai arătat că, deși există deconturi semnate de către conducerea companiei, fiind cunoscut faptul că activitatea sa se desfășoară și în zilele de sâmbătă, la cererea conducerii și a distribuitorilor, fiind în conformitate și cu foile de parcurs, totuși, nu i-a fost acordată diurna cuvenită pentru zilele lucrate.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.

În motivare a arătat că majorarea de salariu cu 8.500 euro pe perioada ianuarie 2003 - decembrie 2005, nu este cuvenită, întrucât prin contractul de muncă încheiat în urma fuziunii nu a fost negociată o clauză de majorare fiind prevăzut doar un bonus anual de maxim de 20 sau 30 % din salariul anual în funcție de îndeplinirea obiectivelor agreate de părți; diferențele salariale existente între angajați nu sunt susținute cu dovezi, iar fiecare angajat își negociază salariul cu angajatorul, salariile fiind confidențiale.

Referitor la diferența de bonus de 4.376 euro s-a arătat că raporturile de muncă dintre părți au început să se deruleze de la 1 iulie 2004, în funcție de rezultatele obținute pentru cele 6 luni din anul 2004 lucrate în cadrul unității reclamanta a beneficiat de un bonus de 5 %, iar pentru anul 2005 beneficiat de un bonus de 20-31 % din salariul anual care a fost plătit trimestrial, astfel încât nu se justifică această diferență solicitată în acțiune.

În ceea ce privește diurna, pârâta a arătat că în contractul individual de muncă s-a stabilit durata maximă a timpului de lucru de 48 de ore incluzând orele suplimentare, ce se puteau efectua în zilele de repaus săptămânal doar la solicitarea expresă a directorilor sau a administratorului, pentru perioada menționat neexistând astfel de solicitări.

În privința daunelor interese, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, deoarece drepturile salariale i-au fost achitate reclamantei la data și în cuantumul prevăzut în contractul individual de muncă.

Prin sentința civilă nr. 1387 din 28 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

A fost obligată reclamanta la plata sumei de 25.698,21 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, cotă parte din onorariu de expert, cheltuieli de transport și cazare.

În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele:

Anterior datei de 1 iulie 2004, reclamanta a fost angajata societății Austria Europe CO & KG - Sucursala B, angajator cu care a încetat raporturile de muncă la 30 iunie 2004.

Reclamanta a negociat un salariu net cu unitatea pârâtă, aspect recunoscut în interogatorul propus de pârâtă, salariu în sumă de 35.416.386 lei, care depășește salariu net inițial de 600 euro, neexistând un alt act adițional care să ateste salariul susținut ca fiind real de 43.078.144 lei de către reclamantă.

În privința salariului reclamantei a existat o singură modificare, respectiv cea din actul adițional nr. 1, ceea ce reprezintă de fapt o restabilire din moneda euro în moneda leu, fără a opera o diminuare a salariului așa cum susține reclamanta.

În consecință, pretențiile din primul capăt de cerere al acțiunii referitor la suma de 8.500 euro, reprezentând majorarea de salariu, nu sunt fondate.

Referitor la diferența de bonus pe care reclamanta o apreciază drept cuvenită conform grilelor de bonificație, în funcție de rezultatele obținute în perioada ianuarie 2003 - decembrie 2005 s-a reținut că procentul acordat este raportat la nivelul de realizare a obiectivelor, fiind proporțional, corect stabilit, astfel încât în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, nu există diferențe neachitate reclamantei.

Referitor la diurna pentru zilele de sâmbătă lucrate, instanța a reținut faptul că, pentru deplasările efectuate în zilele nelucrătoare obligația reclamantei era de a obține în prealabil aprobarea șefului ierarhic, precum și viza, semnătura și ștampila din partea distribuitorilor locali.

Ordinele de deplasare prezentate de reclamantă au fost confirmate prin aplicarea ștampilei de către distribuitorii locali lipsind semnătura acestora, însă și în această situație, pentru perioada martie - noiembrie 2005, pârâta a considerat aceste deplasări și a calculat diurnă de 25 RON/zi, pentru datele de 28 mai și 30 iulie 2005, nefiind achitate diurnele, întrucât nu s-a dovedit existența încuviințării prealabile a conducerii societății.

Daunele morale solicitate de reclamantă au fost motivate pe faptul că, prin comportamentul adoptat, pârâta a afectat imaginea autoritatea, prestanța reclamantei atât în fața colegilor dar și în fața distribuitorilor, însă probatoriul administrat atât de Tribunalul București cât și de Tribunalul Constanța, nu confirmă un astfel de comportament neadecvat cu implicații directe asupra probității profesionale, prestanței autorității reclamantei față de angajații firmei, beneficiarii sau distribuitori, motiv pentru care, în lipsa vreunei fapte culpabile a conducerii societății, nu poate opera o răspundere materială ca răspuns la o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu nepatrimonial, motiv pentru care și acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.

În motivarea recursului a arătat că înțelege să critice hotărârea primei instanțe doar în ceea ce privește soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât acestea sunt excesiv de mari.

Potrivit art. 273 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Este vorba de un litigiu de muncă, cauza nu a fost complexă și nici nu a ridicat prea mari probleme de drept, iar apărătorul ales nu a formulat întâmpinare și s-a prezentat doar la câteva termene.

Ambele părți au solicitat numeroase termen pentru încheierea unei tranzacții care nu s-a materializat.

La dosar se regăsește factura fiscală reprezentând onorariu avocat dar nu este însoțită de dovada plății, respectiv chitanță dacă s-a plătit în numerar sau extras de bancă dacă s-a plătit prin virament bancar.

În final, recurenta a arătat că nu mai realizează venituri din muncă, urmare restructurării intimatei pârâte și nu mai are alte mijloace de subzistență.

Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă permit judecătorului să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit celor prevăzute în onorariilor minimale, când constată că sunt nepotrivite în raport de valoarea pricinii, obiectul cererii sau munca îndeplinită de avocat.

Dispozițiile legale menționate mai sus trebuie înțelese în sensul că onorariile avocaților sunt negociabile și se stabilesc prin contractul de asistență juridică, însă, acest contract nu este opozabil terților din proces și, ca atare, în raport de natura litigiului și celelalte criterii prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța poate micșora nu onorariul avocatului ci suma pe care o ca include în cheltuielile de judecată ca onorariu de avocat.

Prin precizările depuse la dosar intimata pârâtă a arătat că din totalul cheltuielilor de judecată de 25.698 lei acordate de instanța de fond, 21.759 lei au reprezentat onorariu avocat iar diferența de 3.939 lei a reprezentat onorariu expert, cheltuieli de transport și cazare.

În recurs intimata a depus extrasul de cont prin care a făcut dovada plății onorariului de avocat.

Față de prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, raportat la obiectul pricinii, respectiv litigiu de muncă, Curtea a apreciat că, cheltuielile privitoare la onorariul de avocat în cuantum de 21.759 lei sunt excesiv de mari, motiv pentru care a dispus micșorarea acestuia la 4.000 lei, la care urmează să se adauge suma de 3.939 lei reprezentând celelalte cheltuieli (onorariu expertiză, transport și cazare).

Este adevărat că litigiului a fost mai complex și au fost acordate mai multe termen de judecată, însă, cheltuielile cu onorariul de avocat în cuantum de 21.759 lei sunt excesiv de mari pentru un litigiu de muncă, având în vedere și starea materială a reclamantei, care a arătat că nu mai realizează venituri ca urmare a restructurării intimatei pârâte.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul celor menționate în dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, -A5,. A,. 10, județul C și cu domiciliul procesual ales în C,--84, județul C, la. și, împotriva sentinței civile nr. 1387 din 28 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,-, Clădirea, sector 6.

Modifică în parte sentința în sensul că obligă la onorariu de avocat micșorat în cuantum de 4.000 RON, rezultând un cuantum al cheltuielilor de judecată în sumă de 7.939 lei în sarcina reclamantei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman

- - - -

- -

Grefier,

- -

Jud. fond -,

Red. dec. jud. -/14.03.2008

gref. -

4 ex./14.03.2008

Președinte:Maria Apostol
Judecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Constanta