Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.2567/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL MEHEDINȚI ȘCOALA NAȚIONALĂ DE GREFIERI și ( ), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.2567/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a adims acțiunea precizată formulată de reclamanta (fostă ) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în mun. B, Ministerul Finanțelor Publice, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Școala Națională de Grefieri, Consiliul Superior al Magistraturii.
Au fost obligați pârâții Școala Națională de Grefieri și Consiliul Superior al Magistraturii să-i plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut. pe perioada 1.10.2008 - 28.02.2009.
S-a luat act că reclamanta renunțat la obligarea acestui spor și pentru viitor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Drobeta Turnu S, iar începând cu data de 01.10.2008 a fost detașată în cadrul Școlii Naționale de Grefieri și, potrivit art. 12 din OUG nr. 27/2006 pe perioada detașării judecătorii beneficiază de toate drepturile pentru funcția în care sunt detașați. Dacă indemnizația și celelalte drepturi salariale prevăzute pentru funcția în care sunt detașați sunt mai mici, aceștia își păstrează indemnizația de încadrare brută și celelalte drepturi bănești. Drepturile pe perioada detașării se suportă de către instituția în care își desfășoară activitatea. Conform art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială(lit.i)
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.
Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Și prin raportare la dispozitiile Legii 24/2000 se constată că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.
Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, precum și alte situații specifice stabilite prin lege"
In speta, atunci cand a acordat magistratilor sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, legiuitorul a recunoscut ca aceasta categorie socioprofesionala este supusa unor riscuri, iar activitatea pe care o desfasoara presupune o suprasolicitare neuropsihica.
Prin abrogarea, fara nici un motiv a acestei dispozitii legale, magistratii au fost lipsiti, fara nici o justificare, de aceste drepturi salariale, desi conditiile de lucru care au determinat anterior acelasi legiuitor sa acorde sporul, nu s-au schimbat.
Art.53 din Constituție prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce o atingere existenței dreptului sau a libertății."
Prevederile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate mai sus,
ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Acest spor reprezintă un bun în înțelesul art 1 din Protocolul 1, având o valoare economică, iar reclamantii nu pot fi lipsiți de proprietatea unui bun decât în condițiile prevăzute de Convenție. Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nejustificându-se eliminarea sporului.
Așa cum am mai aratat, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Lg.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
De altfel, dispozițiile art.155, 165,236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispoz.art.33 alin.1 din Lg.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporuri pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate de la locul de muncă. Acesta afectează 28% dintre angajații UE.
în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităților, organizarea muncii și management, de exemplu: solicitări profesionale deosebite și posibilități reduse de control asupra propriei activități sau probleme cum ar fi violența și hărțuirea la locul de muncă. Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul și temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în comunicatul Comisiei Europene privind noua strategie în domeniul securității și sănătății în muncă.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă și a cauzelor acestuia. Această fișă informativă prezintă o metodă de evaluare și prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum și cauzelor acestuia.
Fișa este destinată celor care doresc să trateze problema stresului la locul de muncă. "informații suplimentare", de la sfârșitul acestei fișe, conține trimiteri la resurse informative existente, inclusiv la alte fișe informative elaborate de agenție.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele dintre acestea au elaborat în completare ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați: trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante, conform art. 329 al. 3.civ.
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Justiției și Libertăților a invocat faptul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, deoarece actul normativ care prevedea acest spor, respectiv nr 50/1996 a fost abrogată prin OG nr 83/2000, iar, ulterior, s-a pronunțat ICCJ prin decizia nr 21/10. 03. 2008, iar această instanță nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul constituțional al acestora.
De asemenea, se arată că prin dec. nr. 827/27.05.2009, Curtea Constituțională, cu referire la soluția ICCJ a consacrat că singura autoritate abilitată să exercite controlul constituțional al legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, iar interpretarea CC este suverană.
Ministerul Finanțelor Publice-P M, prin recursul promovat a invocal lipsa calității procesuale pasive cu motivarea ca între reclamanți și această instituție nu există raporturi juridice, arătând că în cauză sunt incidente disp. art. 25 din OUG nr. 37/2008.
Consiliul Superior al Magistraturii a criticat sentința arătând că,în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate deoarece pentru a avea calitate procesuală pasivă este necesară existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
De asemenea, arată că prin Hot. Nr. 300/18.09. 2008, Secția pentru Judecători aad ispus detașarea intimatei-reclamante la, iar în raport de prev. Art 59 alin 2 din 317/2004 privind, modif și a art 11 alin 1 și art 14 alin 2 din 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate din instanțe și parchete, bugetul este cuprins distinct în bugetul, Școala Națională de Grefieri fiind o instituție publică cu personalitate juridică și al cărei director este ordonator terțiar de credite.
Analizând criticile invocate în raport de actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 3041și art. 304 pct. 4, 8 și 9 din pr. civilă, se apreciază că recursurile nu sunt fondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale invocate de recurentul-pârât MFP- M, aceasta nu poate fi reținută, împrejurarea că între reclamantă și acest minister nu există raporturi juridice este irelevantă dat fiind faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor acordă anual ordonatorului principal de credite, fondurile bănești pentru salarizarea judecătorilor având atât obligații de a elabora bugetul de stat cât și de a asigura Ministerului Justiției și sumele necesare achitării salariilor și indemnizațiilor, potrivit disp. nr 500/2002.
Exepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de Consiliul Superior al Magistraturii, de asemenea va fi respinsă în considerarea faptului că Școala Națională de Grefieri unde reclamanta a fost detașată prin Hot. Nr 300/2008 a, funcționează în cadrul, acesta fiind și ordonator principal de credite, bugetul fiind inclus în bugetul, neavând relevanță ca este menționat separat în cadrul acestui buget sau că intimata-reclamantă nu are raporturi juridice de muncă cu.
Referitor la criticile de fond ale sentinței recurate, Curtea reține că, nr.OG83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114 alin. 1 din Constituția în vigoare la data respectivă, deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Astfel, în art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, se dispunea: ˝Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice˝. Iar, în art. 72 pct. 3 lit. h și l, din Constituția în vigoare la data respectivă, se prevedea că:˝ prin lege organică se reglementează h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; . l) regimul general privind raporturile de muncă˝;Ori, salariul este un element esențial al raportului de muncă al persoanelor în cauză din instanțele judecătorești și, ca urmare trebuia să fie reglementat numai prin lege organică.
În context, nr.OG83/2000, ordonanță ordinară a modificat legi organice și ordonanțe de urgență, respectiv: Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească; Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; nr.OUG24/2000 șiLegea nr.50/1996privind salarizarea magistraților.
Astfel, sub acest aspect, prin ordonanța menționată s-a încălcat și principiul ierarhiei actelor juridice, consacrat în art. 51, art. 72, art. 74 și art.114 din Constituția în vigoare la data respectivă, în Legea nr.24/2000, precum și în Constituția revizuită, deoarece a reglementat într-un domeniu de nivel superior.
Prin nr.OG83/2000 s-au încălcat și dispozițiile imperative ale art.115 pct. 1 și 6 din Constituție, deoarece a afectat regimul drepturilor fundamentale, respectiv dreptul la salariu (art.41), în care se dispune:˝ Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptateîn domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică˝.
Evident că, dacă ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile fundamentale, cu atât mai mult nr.OG83/2000, care este o ordonanță ordinară, nu le putea afecta.
În art. 9 pct. 2 alin. 4 din nr.OG83/2000 se prevede că, orice alte dispoziții contrare acestei ordonanțe se abrogă; ori, dispozițiile contrare care se pot abroga prin această ordonanță sunt numai cele de același nivel sau mai mic, conform principiului ierarhiei actelor juridice consacrat în art.56 pct.2 din Legea nr.24/2000 republicată în 2004, privind elaborarea actelor normative, precum și art. 1 pct. 5, art.73, art. 76, art. 108, art. 115 din Constituția revizuită.
Ca urmare și sub acest aspect art. 47 din Legea nr.50/1996nu este abrogatlegal și constituționalprin art. I pct.42 din nr.OG83/2000.
OG nr.83/2000a fost abrogată prin art.50 din nr.OUG177/2002 și ca urmare, nu mai poate fi supusă controlului de constituționalitate, în fața Curții Constituționale, din acest motiv,competență în cauză să constate ilegalitatea și neconstituționalitatea acestei Ordonanțe este instanța de judecată, deoarece:
Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a nr.OG83/2000 prin Decizia nr.398/2005 publicată în nr.813 din 7 septembrie 2005, deoarece așa cum s-a pronunțat și în alte decizii potrivit art.29 alin. 1 din Legea nr.47/1992, Curtea poate să decidă numai asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe aflate în vigoare.
În caz de neconformitate cu dispozițiile Constituției a legilor și ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele de judecată, astfel că nu se poate reține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești sau că a consacrat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare.
Mai mult, OUG nr.177/2002 prevedea expres în art. 50 că se abrogă numai OUG nr. 83/2000, nu și Legea nr. 50/1996.
Prin decizia nr 21/2008 dată de ICCJ s-a constatat, în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 47 din 50/1996 că personalul din organele autorității judecătorești, respectiv, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr 83/2000, aprobată prin nr 334/2001, iar în raport de prevederile art. 329 alin 3 pr. civilă, această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Tot cu referire la criticile de fond, Curtea mai reține și că, având în vedere dispozițiile art. 14 din leg. 567/2004 și art. 59 alin 2 din 317/2004, Școala Națională de Grefieri este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, bugetul fiind cuprins în bugetul, chiar dacă este menționat distinct, recurentul-pârât este ținut de obligația de a răspunde la pretențiile intimatei-reclamante.
În considerarea celor expuse, față de disp. art. 312 alin 1 pr. civilă, recursurile vor fi respinse, iar sentința va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.2567/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL MEHEDINȚI ȘCOALA NAȚIONALĂ DE GREFIERI și ( ).
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehn. 2 ex.// Ianuarie 2010
Red./ /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Cristina Raicea, Florica Diaconescu
