Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1293
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu Daniela Părău
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr583/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic A pentru recurentul Primarul orașului și intimatul .
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză s-a solicitat judecata în lipsă - fila 15 dosar;
Consilier juridic depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, față de faptul că de acest spor beneficiază doar personalul civil din cadrul instituțiilor prev. de art. 1 din Legea nr. 138/1999. Solicită instanței a avea în vedere concluziile scrise depune la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de la prima instanță, ca fiind temeinică și legală. Arată că la fila 19 dosar fond există o hotărâre pronunțată de același complet de judecată într-o speță similară. Solicită instanței a avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 583/C/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al orașului și Primarul orașului, în parte.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sporul de dispozitiv de 25% din salariu începând cu data de 25.02.2006, actualizat la data plății efective în raport cu indicele de inflație și la plata pe viitor a acestui spor de dispozitiv.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului prin evidențierea sporului de dispozitiv începând cu data de 25.02.2006.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub numărul - din data de 26.02.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primarul Orașului și Consiliul Local al Orașului, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate să se dispună plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 25.02.2006 și pentru viitor până la încetarea raporturilor de muncă, plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă privitor la acest spor.
În fapt, reclamantul a arătat că urmare a modificărilor apărute în structura administrației publice generate de reorganizarea Guvernului României din luna iulie 2003 fost emis Ordinul MAI 496/2003 pentru uniformizarea sistemului de venituri ale salariaților din cadrul noului minister format. Anterior emiterii acestui ordin, indemnizația de dispozitiv era reglementată prin Legea 138/1999, art.13 și Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275/2002, iar indemnizația de dispozitiv se acorda doar salariaților din cadrul Ministerului d e Interne. După comasarea acestui minister cu Ministerul Administrației Publice a fost emis Ordinul 496/2003 care a extins dreptul la indemnizația de dispozitiv în favoarea tuturor salariaților acestui minister, inclusiv a reclamantului.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus în copie practică judiciară.
Pârâtul Primarul Orașului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant motivat de faptul că potrivit Ordinului 275 din 05.06.2002 prin care au fost adoptate Normele Metodologice de aplicare Legii 138/1999 în care este prevăzut sporul de dispozitiv, personalul civil care beneficiază de acest spor, ar trebui să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute la art.1 din Legea 138/1999, și că personalul în cadrul căruia își desfășoară activitatea reclamantul face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu în cadrul Ministerului d e Interne, în acest sens nefiind aplicabil reclamantului sporul de dispozitiv solicitat.
Pârâtul a depus în copie carnetul de muncă al reclamantului.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei precum și textele legale în materie, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul este angajat personal contractual în cadrul Primăriei Orașului, jud. Conform dispozițiilor art. 13 din Legea 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, respectiv din salariul de bază. Dispozițiile Legii 138/1999 se aplică potrivit art. 1 personalului militar și personalului civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. După reorganizarea guvernamentală din iulie 2003 prin care Ministerul d e Interne s-a comasat cu Ministerul Administrației Publice formându-se un nou minister respectiv Ministerul Administrației și Internelor.
În baza dispozițiilor art. 9 alin. 4 din OUG 63/2003, MAI a emis Ordinul 496/2003 prin care a completat Ordinul MI 275/2002, introducându-se pct. 9.2 cu următorul conținut: Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Instanța a apreciat că această prevedere îl vizează și pe reclamant pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul Primăriei Orașului după data de 25 februarie 2006, deoarece înlătură discriminarea în privința acordării drepturilor de natură salarială personalului din cadrul aceluiași minister și instituție un tratament egal între salariații acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Primarul Orașului și Consiliul Local al Orașului la plata drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de indemnizație de dispozitiv pe perioada lucrată din 25.02.2006 și până la pronunțarea prezentei hotărâri precum și în continuare în conformitate cu prevederile legale în vigoare care reglementează acest drept comun. Suma astfel acordată se va actualiza cu indicele de inflație, aferent perioadei cuprinse între data nașterii dreptului și data plății efective către reclamant, motivat de faptul că neplata la momentul cuvenit al indemnizației de dispozitiv către reclamant a creat acestuia un prejudiciu, acesta putând fi înlăturat doar după actualizarea sumei cuvenite cu indicele devalorizării acelei sume.
Pârâții au fost obligați și la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului privitor la drepturile salariale, în temeiul Decretului 92/1976, prin care mențiunile referitoare la activitatea salariatului și la condițiile de muncă ale acestuia urmează a fi făcute de către angajator.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții Primarul și Consiliul Local al orașului, județul N, care au criticat nelegalitatea hotărârii atacate, invocând faptul că, în mod greșit, a fost admisă acțiunea în contextul în care sporul revendicat de intimatul-reclamant, personal civil, se datorează, conform reglementărilor specifice, numai personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea ca nefundat a recursului, întrucât actele normative invocate în susținerea acțiunii sale nu fac nicio distincție între cadrele militare și civile cu privire la acordarea acestui spor, ba, mai mult instituie în acest sens excepție în favoarea personalului civil.
Cu ocazia dezbaterilor pe fond, intimatul a invocat jurisprudență, respectiv o decizie a Curții de APEL BACĂU pronunțată într-o speță similară, prin care recursul Primarului municipiului PNa fost respins ca nefondat.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Indemnizația de dispozitiv reglementată de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 este instituită ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice, ordinii publice și siguranței naționale.
Intimatul-reclamant îndeplinește funcția de consilier juridic în cadrul aparatului propriu al Consiliul Local al orașului, județul N, și nu al, astfel încât acesta nu poate beneficia de sporul salarial pretins, consiliile locale nefiind subordonate ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative. În acest sun dispozițiile OUG30/2007, privind organizarea și funcționarea, art. 3 alin.1 lit. a pct. 4 care prevăd că acest minister are ca atribuție îndrumarea și sprijinirea autorităților publice în aplicarea legii și îndeplinirea atribuțiilor.
Din analiza prevederilor art. 12 al.1,2, din OUG30/2007 coroborate cu anexa 1 nr.OUG 4,161/2007, consiliile locale și primăriile nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea
De altfel, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, ( Legea administrației publice locale ) dispune că administrația publică și unitățile administrativ teritoriale funcționează, printre altele, în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar cele ale art. 4 din lege menționează că autonomia locală este administrativă și financiară, aceasta exercitându-se în baza și în limitele prevăzute de lege.
Actele normative invocate de intimatul-reclamant în susținerea acțiunii privind vocația la acordarea sporului de dispozitiv, nu sunt de natură să ateste existența unei norme legale care să stipuleze în favoarea personalului contractual din administrația publică locală acordarea acestui spor.
Astfel,. nr. 496/2003, invocat de reclamant, face distincție în art. 31.1 între personalul civil ( funcționari publici, personal contractual din, menționat în Legea nr. 138/999) care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prev. de art. 9.2. și cel exceptat de la plata acestui drept, personal civil din domeniul administrației publice locale, tocmai în scopul de a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate.
Este adevărat că s-a format prin comasarea cu, conform OUG 63/2003, însă, potrivit art. 11 al acestui act normativ ( în baza căruia s-a emis. nr.436/2003) doar anumite instituții din domeniu administrației publice, menționate expres, au trecut în subordinea acestui minister ( prevederi menținute și prin OUG30/2007), printre acestea neregăsindu-se primăriile, consiliile locale și personalul acestora. Pe cale de consecință, actele interne emise în cadrul acestui minister nu puteau fi aplicate personalului contractual din instituțiile care nu se aflau în subordinea sa ( în acest sens art. 11 din OUG nr. 63/2003).
Se reține, totodată, că. 496/2003 a fost emis în baza și în aplicarea OUG 63/2003, care, la art. 9 al.4 prevede că, în exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ și individual.
În respectarea principiului ierarhiei actelor normative, ordinul nu putea stabili alte drepturi decât cele expres prevăzute de lege, în speță Legea nr. 138/1999, care nu prevede acordarea sporului de dispozitiv pentru personalul contractul și funcționarii publici din aparatul administrației publice locale.
În contextul anterior arătat, dispozițiile legale invocate în susținerea acțiunii nu asimilează situația intimatului-reclamant cu cea a personalului civil din instituțiile menționate în actul normativ, astfel că, prima instanță a acordat intimatului un drept salarial fără a avea la bază un fundament juridic.
Este de menționat, totodată, faptul că, acțiunea a fost întemeiată și pe dispozițiile OG nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin invocarea instituirii unei situații de discriminare între salariații civili din cadrul și cei din cadrul organelor administrative locale.
Actul normativ invocat nu poate fi reținut, în speță, pentru că, prin deciziile 818-821, 1354/2008, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile acestuia în măsura în care din ele s-ar desprinde înțelesul ca instanțele să anuleze ori să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, nu se poate reține existența unei situații discriminatorii nici în raport de dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană, întrucât, jurisprudența în materie aas tatuat constant că tratamentul diferențiat devine discriminator când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauză, nu s-a invocat și nici dovedit că intimatul-reclamant se află într-o situație comparabilă cu angajații civili din subordinea.()sub aspectul pregătirii profesionale identice, a competenței materiale ( muncă) egală prestată, a elementului generat și pretins ( regim de dispozitiv), astfel încât să se justifice acordarea sporului pretins.
Având în vedere cele anterior arătate, instanța, constatând că argumentarea recursului se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, apreciind că, în speță, prima instanță a acordat reclamantului un drept salarial neprevăzut expres în lege pentru personalul din instituția în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea, în temeiul art. 3121Cod pr. civilă, va admite recursul, va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
În ce privește precedentul judiciar invocat de intimatul-reclamant, se reține că, prin decizia pronunțată, într-o speță similară, s-a respins recursul Primarului municipiului P N, recurs care a vizat lipsa calității procesuale pasive a acestuia privind efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă, în cauza respectivă Consiliul local nepromovând recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr.583/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. /
red.dec. /25.11.
tehnored. /25.11./5 ex.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu Daniela Părău
