Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 13/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA NR.13
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait Gabriel
Asistenți judiciari: -
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta -a, cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul -, nr.34, județul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în municipiul B, str. -, nr. 17, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B, str. -, nr. 17, sector 5 și prin D, cu sediul în municipiul Târgoviște, nr.166, județ D, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în municipiul P,-, jud. P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, B, nr. 3, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că din partea pârâtului Ministerul Justiției s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, aceasta fiind depusă și pentru termenul anterior, iar din partea reclamantei s-au depus la dosar, în copie, deciziile de pensionare nr.- din 05.05.2007 și respectiv, din 02.08.2007 a Casei Județene de Pensii D, carnetul de muncă. Se mai învederează că din partea reclamantei s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul Ministerul Justiției are același conținutul cu cea depusă pentru termenul anterior, această fiind comunicată reclamantei, care a și depus concluzii scrise, răspunzând întâmpinării, iar față de actele și lucrările dosarului, cât și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA:
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, reclamanta -a a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50% calculat la salariul de bază, începând cu luna noiembrie 2000 și până în iulie 2005, în condițiile prev.de art.421din Legea nr. 104/1999 care a completat Legea nr.50/1996 și sporul de ședință de judecată, conform art.9 din Legea nr.104/1999, care a completat Legea nr.50/1996.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este judecător pensionar, iar potrivit dispozițiilor Legii nr.104/1999, care a completat Legea nr.50/1996, magistrații din cadrul instanțelor judecătorești beneficiau de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază, aceste articole fiind abrogate, după cum a fost abrogat și art.9 din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996, privitoare la sporul de ședință.
De asemenea, s-a mai arătat că acțiunea de față vine ca urmare a soluției pronunțate în recursul în interesul legii care a format obiectul dosarului nr.5/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că atât magistrații, cât și personalul auxiliar sunt îndreptățiți la acordarea sporului de risc și suprasolicitare în cuantum de 50% din salariul de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, iar Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea excepției și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru întreaga perioadă avută în vedere prin acțiune, susținând că termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, potivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă și art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, prescripția începând că curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, reprezentând data la care dreptul subiectiv a fost încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuia exercitat.
Așa fiind, având în vedere data introducerii acțiunii, s-a concluzionat că dreptul la acțiune s-a prescris pentru întreaga perioadă, arătându-se totodată că nu poate fi considerat un moment al întreruperii termenului de prescripție a dreptului material la acțiune nici decizia nr.21/10.03.2008 a ÎCCJ, deoarece aceasta nu constituie un act de recunoaștere a dreptului, conform art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Și pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că raportat la perioada pentru care a fost formulată acțiunea și data introducerii acțiunii, aceasta este prescrisă, fiind promovată peste termenul legal de prescripție de 3 ani, prev.de.art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea excepției și respingerea acțiunii ca prescrisă, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri, depunându-se la dosar din partea reclamantei, copia carnetului de muncă, precum și a deciziei de pensionare nr.-/5.05.2005 și respectiv, a deciziei nr.-/2.08.2007 emise de Casa Județeană de Pensii
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D și prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, Curtea constată că aceasta sunt întemeiate, potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, se reține că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamanta învestind instanța cu soluționarea unui conflict de muncă, așa cum este definit de art.248 Codul Muncii, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamantă, care nu i-a fost salariată, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Prin urmare, nu există identitate între persoana Ministerului Economiei și Finanțelor și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D și va respinge acțiunea reclamantei față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, se reține că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani, iar conform art.7 din același act normativ, termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, potrivit art.12 din Decretul nr. 167/1958, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Totodată, potrivit art.283 alin.1 lit. Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă - așa cum este prezenta cauză, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Acțiunea de față a fost înaintată instanței prin poștă, ștampila oficiului poștal de expediție de pe plicul aflat la dosar (fila 5) purtând data de 23.10.2008 și având în vedere perioada pentru care s-a solicitat de către reclamantă plata sumelor corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului de ședință, respectiv noiembrie 2000 - iulie 2005, Curtea constată că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată și, în consecință, va respinge acțiunea reclamantei ca prescrisă, față de ceilalți pârâți, respectiv Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei din cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, potrivit căreia dreptul la acțiune s-ar fi născut numai începând cu data pronunțării deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008-prin care s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Aceasta, deoarece, fiind vorba de un drept de creanță, dreptul la acțiune s-a născut de la data scadenței sumelor ce trebuiau acordate cu titlu de spor și suprasolicitare neuropsihică, nefiind incidentă în cauză nicio dispoziție legală în raport de care să se poată conchide că s-ar fi suspendat sau întrerupt termenul de prescripție.
Problema prescripției dreptului la acțiune nu a fost analizată în cuprinsul deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite, iar pronunțarea acestei decizii nu poate fi apreciată ca o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, întrucât potrivit art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958, recunoașterea trebuie făcută de cel în folosul căreia curge prescripția pentru a putea opera întreruperea termenului de prescripție, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuala pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și prin D, cu sediul în Târgoviște, nr.166, județ D și în consecință:
Respinge acțiunea reclamantei -a față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești și respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta -a, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Târgoviște, în Târgoviște,-, județ D, față de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, B, nr.3, județ
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2009.
Președinte Judecător
--- - - -
Asistenți judiciari
- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2009-01-29
8 ex.
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Gabriel
