Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1389/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1389
Ședința publică din data de 11 iulie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții -, domiciliat în Câmpina,-, județul P, domiciliat în P,-,.111,.A,.4,.18, județul P și de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1079 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenții-reclamanți -, avocat din Baropul P, potrivit contractului de asistență juridică nr.151/2008, pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar adresele - Membru Grup înregistrate la Direcția Corporative Juridic sub nr.47 și 48/05.02.2008, înscrisuri pe care le comunică și recurenților-reclamanți și declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru recurenții-reclamanți declară că are cunoștință de înscrisurile ce i-au fost înmânate în ședința publică de astăzi și alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenții-reclamanți, avocat critică soluția instanței de fond întrucât în mod greșit nu le-a fost acordat reclamanților cheltuielile de judecată, deși acestea au fost solicitat și exista și chitanța de plată a onorariului de avocat și solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la recursul pârâtei apreciază că acesta este nefondat și solicită respingerea acestuia.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar într-un ultim subsidiar admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se acorda suplimentările salariale în raport de salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată. Cu privire la recursul reclamanților lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1079 din data de 1 aprilie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanții și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 10350 lei reprezentând drepturi salariale constând în primă de Paști și pe anii 2005, 2006 și 2007.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 10350 lei către fiecare reclamant, reprezentând prima de C și Paști pe anii 2005-2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei în perioada 2004-2007, perioadă în care potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Sentința primei instanțe fost recurată de către reclamanții și care și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă.
Au arătat recurenții că deși instanța de fond considerat întemeiate pretențiile lor și le- admis acțiunea nu le-a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste considerente au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei, către fiecare reclamant
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs și pârâta criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Referitor la recursul reclamanților Curtea constată că este întemeiată critica privind neacordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Astfel conform înscrisurilor aflate la filele 45, 46 dosar fond rezultă că recurenții reclamanți au însumat cheltuieli de judecată în cuantum de 250 lei reprezentând onorariu avocat, astfel încât conform dispozițiilor art. 274 Cod proc.civilă erau îndreptățiți la acordarea acestei sume odată cu finalizarea acestui proces.
Curtea raportat la actele și lucrările dosarului precum și la dispozițiile legale incidente în cauză constată că recursul reclamanților este întemeiat, din acest punct de vedere urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod proc.civilă să îl admită să modifice sentința și să oblige pârâta la plata către recurenții reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei.
Referitor la recursul pârâtei Curtea reține următoarele:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurenta pârrtă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei pârâte nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă pârâtă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursurile formulate și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către fiecare reclamant la 6631 lei brut, calculată conform adresei nr.830/5.02.2008 depusă la fila 14 - dosar recurs cuprinzând salariile de bază medii brute din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003- 2007, va obliga pârâta la câte 250 lei cheltuieli de judecată la fond către fiecare reclamant.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții -, domiciliat în Câmpina,-, județul P, domiciliat în P,-,.111,.A,.4,.18, județul P și de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1079 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care fost obligată pârâta către reclamanți la 6631 lei pentru fiecare reclamant.
Obligă pârâta la câte 250 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
3ex/15.07.2008
Dosar fond - al Trib.
f
R -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
