Pretentii civile. Speta. Decizia 1387/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1387
Ședința publică din data de 11 iulie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1104 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Câmpina, str.-, nr.12, -.2,.A,.2, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea introductivă s-a solicitat de către reclamantă judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar adresele - Membru Grup înregistrate la Direcția Corporative Juridic sub nr.47 și 48/05.02.2008. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar într-un ultim subsidiar admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se acorda suplimentările salariale în raport de salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1400 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005, cu ocazia Sărbătorilor de Paște și daune, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației, obligarea societății să vireze la bugetul de stat contribuțiile aferente și să-i elibereze carnetul de muncă completat la zi.
În motivarea acțiunii reclamanta susținut că a fost salariata la SC SA.
S-a mai susținut de către reclamantă ca deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1104 din 4 aprilie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta: SC SA, obligând pârâta să plătească reclamantei suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 respectiv suma bruta de 1400 lei, ce va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să achite contribuțiile cuvenite și impozitul datorat către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, sume ce vor fi deduse din suma cuvenită reclamantei, dispunându-se înscrierea în carnetul de muncă al reclamantei a sumelor acordate cât și plata contribuțiilor efectuate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a respins-o, deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 28.02.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii,obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă SC SA B.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost introduse în salariu de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de munca.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezultă din probele administrate în cauza, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plătii către reclamant a acestor suplimentări salariale de și Paste pentru perioada 2004-2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 1400 lei.
Faptul ca în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează ca voința comună a parților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamna în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovada în acest sens.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 161 alin. din Codul muncii tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2005, constând în prima de Paște, respectiv suma brută de 1400 lei, ce va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectiva.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantei criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamantă la 850 lei.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1104 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Câmpina, str.-, nr.12, -.2,.A,.2, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta către reclamantă la 850 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -- -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2008
Tehnored.3 ex./15.07.08
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
