Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1390/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1390
Ședința publică din data de 11 iulie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1223 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în,-, județul P, domiciliat în,-, județul P, -, domiciliată în,-, județul P, domiciliată în comuna M, sat, nr.163, județul P, -, domiciliată în,-, județul P, domiciliată în Câmpina,-, județul P, domiciliat în comuna Câmpina, sat, nr.164, județul P, domiciliat în P, -nirea,.A,.4,.35, județul P, domiciliat în,-, județul P, domiciliat în,-, județul P, G, domiciliat în,-, județul P, G, domiciliat în Câmpina,- -.15,.B,.4,.12, județul P, domiciliat în Câmpina, dul - I, nr.43,.23 J,.A,.3,.10, județul P, G, cu domiciliul ales în comuna Câmpina, sat, nr.1, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea introductivă la fond, s-a solicitat de către reclamanți judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar adresele - Membru Grup înregistrate la Direcția Corporative Juridic sub nr.47 și 48/05.02.2008. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar într-un ultim subsidiar admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se acorda suplimentările salariale în raport de salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor brute de cate 10350 lei indexată cu indicele de inflație reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005- 2007 cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște, obligarea pârâtei să efectueze vărsămintele la bugetul de stat prevăzute de lege și să le comunice dovada efectuării plăților, înscrierea în carnetul de muncă a efectuării acestor plăți.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând in suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționata.
La data de 01.04.2008 pârâta a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de baza începând cu 2003 și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
La data de 15.04.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicita obligarea pârâtei către fiecare, la plata sumei de 10.350 lei brut, respectiv 7577 lei net.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1223 din 15 aprilie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 10500 lei brut reprezentând drepturi salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște și C 2005-2007, sume ce se vor actualiza in funcție de coeficientul de inflație de la data scadentei fiecărei sume și până la data plătii efective, respingându-se celelalte capete de cerere formulate ca inadmisibile.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada 2005-2007, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru C și Paște în această perioadă. Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de baza.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 10500 lei brut reprezentând drepturi salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște și C 2005-2007, sume ce au fost actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
De asemenea, tribunalul a respins celelalte capete de cerere ca inadmisibile, întrucât nu se poate solicita pe cale judecătorească obligarea pârâtei să efectueze vărsămintele către bugetul de stat, să comunice dovada efectuării plății reclamanților, înscrierea acestor plăti în carnetul de muncă, în condițiile în care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei brute cu titlu de drepturi salariale, urmând ca în momentul achitării acestor drepturi, pârâta să efectueze cuvenitele rețineri în favoarea statului și mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de munca.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamanți la câte 6631 lei pentru fiecare dintre ei.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1223 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în,-, județul P, domiciliat în,-, județul P, -, domiciliată în,-, județul P, domiciliată în comuna M, sat, nr.163, județul P, -, domiciliată în,-, județul P, domiciliată în Câmpina,-, județul P, domiciliat în comuna Câmpina, sat, nr.164, județul P, domiciliat în P, -nirea,.A,.4,.35, județul P, domiciliat în,-, județul P, domiciliat în,-, județul P, G, domiciliat în,-, județul P, G, domiciliat în Câmpina,- -.15,.B,.4,.12, județul P, domiciliat în Câmpina, dul - I, nr.43,.23 J,.A,.3,.10, județul P, G, cu domiciliul ales în comuna Câmpina, sat, nr.1, județul P și în consecință.
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamanți la câte 6631 lei pentru fiecare dintre ei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -- -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2008
Tehnored.3 ex./15.07.08
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
