Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1418/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1418
Ședința publică din 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții recurenți Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Județean T și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.1549/PI/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale și pârâții intimați Școala cu cls. I-VIII, Primăria -Instituția Primarului și Consiliul Local, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale, avocat iar pentru pârâtul recurent Inspectoratul Școlar al Județului T, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta recurentului depune la dosar delegație nr. 100 din 27.03.2008 iar reprezentantul reclamantului intimat depune împuternicire avocațială și practică judiciară, respectiv copia deciziei civile nr. 2314 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, pentru a evidenția precedentul judiciar.
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Inspectoratului Școlar al Județului T solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale, pentru motivele expuse în cererea de recurs, arătând că Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale către învățători, educatori și institutori.
Reprezentantul reclamantului intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, având în vedere practica constantă a Curții de Apel Timișoara în acest sens.
CU RTEA,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Școala cu cls. I-VIII, Primăria - instituția Primarului, Consiliul Local, Consiliul Județean T, Inspectoratul Școlar al județului T și Consiliul Județean T și Ministerul Economiei și Finanțelor B pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore săptămânal față de norma didactică, pe o perioada de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizată în funcție de rata inflației.
De asemenea a solicitat ca pârâții-unități de învățământ și Inspectoratul Școlar al județului T să fie obligați să asigure reducerea normei didactice de predare a educatorilor, învățătorilor și institutorilor cu vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
S-a susținut că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic - art. 3 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 42 alin. 1, art. 43 alin. 1, art. 44 alin. 3; OUG nr. 102/1998; art. 1, Precizările generale nr. 19.388/14 noiembrie 1998; că deși din aceste dispoziții legale rezultă în mod clar faptul că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu 2 ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Totodată s-a arătat că legiuitorul nefăcând nici o distincție, cei care aplică legea nu trebuie să distingă; că Precizările generale nr. 19388/1998, în prezent abrogate, prevedeau, în mod expres, salarizarea prin plata cu ora a activităților prestate de personalul beneficiar al dispozițiilor art. 45 alin. 2 peste norma înscrisă; că nu se poate face nici un fel de discriminare din punct de vedere al reducerii normei pentru a justifica faptul că învățătorii, educatoarele și institutorii din învățământul preșcolar și primar nu beneficiază de reducerea normei didactice.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Tas olicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând lipsa legitimării sale procesuale, deoarece între acesta și cadrele didactice nu se raporturi de muncă. Aceste raporturi iau naștere între directorul unității școlare și cadrele didactice și didactice auxiliare, iar fiecare unitate de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu.
Sub aspectul fondului s-a arătat ca acțiunea este neîntemeiată, deoarece norma învățătorilor, educatorilor și institutorilor este stabilita pe un post, nu pe număr de ore.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP T - a pus concluzii de respingere a acțiunii, invocând de asemenea lipsa legitimării sale procesuale întrucât ordonatorul principal de credite principale este Ministerul Educației în privința sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților săi, astfel că nu se poate dispune obligarea unui ordonator principal de credite la plata sumelor cuvenite salariaților unor instituții bugetare de stat ce sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite.
La rândul său, pârâtul Consiliul Județean Tas olicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât începând cu anul finanaciar 2007, potrivit art. 33 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și art. 14 alin.5 din Legea nr. 486/2006, Consiliul Județean numai are calitatea de repartizare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, această competență revenind directorului Direcției generale a finanțelor publice județene.
Prin sentința civilă nr. 1549 pronunțată la 20 martie 2008, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâți la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore săptămânal, față de norma didactică, pe perioada 31 ianuarie 2005 - 31 ianuarie 2008, sume actualizate cu indicele de inflație.
De asemenea pârâții au fost obligați să asigure reducerea normei didactice de predare a educatorilor, învățătorilor și institutorilor cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul I, cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
S-a reținut legitimarea procesuală pasivă a Inspectoratului Școlar al Județului T în temeiul art. 11 pct. 5 și art. 12 din Legea nr. 128/1997,care reglementează obligațiile inspectoratelor școlare, în ceea ce privește validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice, precum și angajarea pe post.
Sub aspectul fondului, tribunalul a reținut că art. 45 alin. 1 prevede că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul I didactic, benefeciază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, dispoziții care coroborate cu art. 3,5,42,43 și 44 cu OG nr.102/1998, consfințesc finalitatea și intenția legiuitorului în a acorda drepturile salariale întregului personal didactic de predare și instruire practică cu vechime de peste 25 de ani in invatamant și cu gradul didactic
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Județean T și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Tas olicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, invocând ca temei de modificare dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă.
A susținut că execuția bugetară este anuală, iar pentru perioada de 3 ani anterioară cererii de chemare în judecată, execuția bugetară s-a încheiat, astfel încât obligația impusă de instanță este o obligație imposibil de executat; că instanța a împărtășit în totalitate punctul de vedere al reclamantului, fără a motiva în vreun fel infirmarea apărării Inspectoratului Școlar al Județului T argumentată pe Legea nr. 128/1997; că acțiunea reclamantei este și nedovedită nefăcându-se dovada persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de norma invocată și că au prestat două ore în plus săptămânal.
În fine s-a susținut că educatorii, învățătorii și institutorii sunt încadrați pe posturi, iar norma didactică este echivalentă cu postul, nicidecum cu numărul de ore ca și profesori, pentru a se putea pune în aplicare prevederile art. 45 alin.1 din Statutul personalului didactic.
Ministerul Economiei și Finanțelor - prin T, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul constatării lipsei calității sale procesuale pasive susținând că în mod greșit tribunalul a apreciat asupra acestei probleme de drept întrucât între reclamant și minister nu există raporturi de muncă, pe de o parte, iar pe de altă Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat, întrucât are numai rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principale de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de prevederile art. 16-30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, astfel cum a fost modificată.
În fine Ministerul Educației este obligat, în calitatea sa de ordonator principal de credite bugetare să asigure sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților săi, neputând fi obligat un alt ordonator principal de credite la plata acestor sume.
În calea extraordinară de atac pârâtul Consiliul Județean Tac riticat la rândul său hotărârea tribunalului pentru greșita reținere a legitimării sale procesuale pasive, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și art. 14 alin.5 din Legea nr. 486/2006, Consiliul Județean numai are calitatea de repartizare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, această competență revenind directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, începând cu anul financiar 2007.
În privința recursurilor declarate de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor se constată că susținerile formulate nu se încadrează în situațiile reglementate de art. 304 alin.1 pct. 8,9 Cod procedură civilă.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a pretins ca aceștia să fie obligați la plata unor drepturi salariale restante, ori potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramură învățământ atribuția de angajare a cadrelor didactice revine în sarcina Inspectoratului Școlar, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Totodată prevederile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 dau în sarcina unităților de învățământ atributul de angajator pentru personalul didactic auxiliar, salariile fiind determinate de către aceste unități.
unităților de învățământ se face de către Inspectoratul școlar și se aprobă prin hotărâre a Consiliului Local, astfel că în mod just tribunalul a apreciat cu privire la legitimarea procesuală a acestui pârât.
În consecință este lipsit de relevanță faptul că execuția bugetară pentru anii anteriori s-a încheiat, deoarece dreptul la acțiune în privința drepturilor bănești se prescrie în termen de trei ani, nefiind condiționat de execuția bugetară.
Sub aspectul fondului, instanța a interpretat corect dispozițiile legale incidente speței.
Art. 45 alin. 1 din statutul personalului didactic coroborate cu dispozițiile art. 43 litera b din Legea nr. 128/1997 prevăd care este conținutul noțiunii de "personal didactic", "funcție didactica" și "activitatea personalului didactic".
Distincția făcută de pârâtul recurent Inspectoratul Școlar al Județului T este neîntemeiată, câtă vreme legiuitorul nu face o astfel de distincție, ci stabilește clar că toate categoriile de personal didactic de predare beneficiază de reducerea cu două ore saptamanal a normei didactice, cu condiția sa aibă o vechime in învațamant de peste 25 de ani și gradul didactic
Din conținutul normei didactice, astfel cum este reglementată de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 și art. 1 din OG nr. 103/1999, nu rezultă că există vreo diferență între diferitele categorii de personal didactic de predare și instruire astfel că, nu se pot aplica dispozițiile legale diferențiat pentru învățători, educatori și institutori din învățământul preșcolar și primar în ceea ce privește dreptul la reducerea normei didactice.
În privința recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se cuvine menționat că în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice acest pârât coordonează acțiunile care sunt în responsabilitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătire proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și a legilor privind contul general anual de execuție.
Totodată, Ministerul Economiei și Finanțelor emite norme metodologice, precizări și instrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, controlul acestor cheltuieli, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea, iar potrivit art. 3 pct. 9 din Hotărârea nr. 308/2005, deschide credite necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
În fine, în conformitate cu prevederile art. 30 alin.2 lit. a din Legea nr. 72/1976 repartizează veniturile și cheltuielile prevăzute în bugete și, potrivit art. 31 alin.1 din același act normativ aprobă creditele bugetare ce pot fi folosite la cererea ordonatorilor de credite, situație în care se apreciază că în mod just tribunalul a reținut legitimarea procesuală pasivă a sa.
În privința recursului declarat de pârâtul Consiliul Județeană se constată că acesta este fondat, urmând a fi admis conf. art. 304 alin. pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, începând cu anul financiar 2007, conform art. 33 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și art. 14 alin.5 din Legea nr. 486/2006, Consiliul Județean numai are calitatea de repartizare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, această competență revenind directorului Direcției generale a finanțelor publice județene.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr. 1549 din 20.03.2008, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă și respinge acțiunea intentată împotriva pârâtului Consiliul Județean
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Respinge recursul declarat de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1549/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. / 3.07.2008
Tehnored./3.07.2007
2 ex.
Primă instanță: și
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Maria Ana
