Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1544/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1544/
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, jud. M, în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 337 din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar la dosar s-au depus relațiile solicitate de la Tribunalul Mureș.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.337 din 11 martie 2008, Tribunalul Mureșa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.06.2004-30.11.2004; a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor: a admis, cu majoritate, în parte acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și M; a obligat în solidar pârâții la calcularea și plata în favoarea fiecărui reclamant a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază lunar, pentru perioada 01.12.2004-31.12.2004, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui spor neacordat și până la data executării efective a prezentei hotărâri; a respins restul pretențiilor reclamanților; a respins ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Tribunalul a apreciat acțiunea reclamanților ca întemeiată în parte, pentru perioada în care reclamanții au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor (31.12.2004), atât prin prisma Deciziei pronunțate de ÎCCJ la data de 10 martie 2008, în soluționarea recursului în interesul legii (care este obligatorie pentru instanță, în temeiul art.329 alin.3 pr.civ.), cât mai ales prin prisma Hotărârii din 6 decembrie 2007 CEDO în cauza "Beian contra României".
După examinarea hotărârilor judecătorești irevocabile prezentate de reclamanți, instanța a constatat că, în cauze similare, numeroase instanțe de recurs interne au dat câștig de cauză personalului judiciar, confirmând dreptul acestuia la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Ar fi împotriva principiului siguranței juridice ca reclamanții să fie privați de dreptul la sporul de 50%, în condițiile în care altor persoane din categoria personalului judiciar li s-a recunoscut acest drept, deoarece s-ar încălca prevederile art.6 alin.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și art.14 din această Convenție (reclamanții neputând fi tratați diferit din moment ce prestează aceiași activitate judiciară în aceleași condiții din unitățile de justiție, ca și cei cărora li s-a recunoscut acest drept).
Din același motiv, al recunoașterii prin hotărâri irevocabile a acestui drept și în favoarea celorlalte persoane din personalul judiciar, reclamanții dispun și de o "speranță legitimă" de a obține și ei recunoașterea creanței cerute (sporul salarial de 50%), potrivit principiului cuprins în art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că reclamanții fac parte din categoria personalului salarizat potrivit OG 8/2007. Potrivit art.47 din Legea 50/1996 reclamanții beneficiau de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
care au determinat acordarea acestui spor nu s-au schimbat nici după adoptarea OG 83/2000, și până în prezent reclamanții rămânând expuși acelorași riscuri profesionale.
Prin art.1 pct.42 din OG 83/2000 sporul de 50% a fost eliminat însă prin această măsură au fost încălcate drepturile constituționale ale reclamanților privind securitatea și sănătatea în muncă precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare întrucât celelalte categorii profesionale expuse riscurilor profesionale și suprasolicitării psihice au beneficiat de aceste drepturi în continuare.
Sub acest aspect instanța de fond a analizat dacă reclamanții se află în situații comparabile cu alte categorii socioprofesionale care, așa cum arătam, au beneficiat și beneficiază de o remunerație corespunzătoare riscurilor la care se expun.
Examinând atât actele normative care se referă la celelalte categorii socioprofesionale precum și rațiunile pentru care aceștia beneficiază de sporul de risc și supra solicitare instanța de fond a concluzionat că reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați aflându-se în aceiași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acordarea de adausuri salariale.
Instanța de fond a mai reținut că art.1 pct.42 din OG 83/2000 nu au produs efecte juridice fiind contrare disp.art.73 alin.3 lit.i, art.1 alin.3, 5, art.115 alin.1, 2 din Constituție, art.4, alin1,2 și art.6 alin.2 din Legea nr.24/2000. În acest sens s-a reținut că salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice deoarece vizează elemente ale organizării și funcționării instanțelor judecătorești și a unităților de parchet, fapt confirmat și de disp.art.1, 98, 149-150 din Legea 92/1992; art.1, 73-74 din Legea 303/2004; art.133-134 și art.135 din Legea 304/2004.
În domeniile rezervate legii organice nu este permisă emiterea unor ordonanțe de guvern, deci legea 50/1996 nu putea fi modificată prin OG 83/2000. Chiar dacă 83/2000 a fost aprobată prin Lega 334/2001 aceasta din urmă este o lege ordinară neputând produce efecte juridice extinctive asupra dispozițiilor legii organice.
Nu în ultimul rând prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 sunt contrare disp.art.1 alin.5, art.115 alin.2 din Constituție rap.la art.56-59 și art.62-63 din Legea 24/2000. Aceasta deoarece prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să aducă numai modificări și completări Legii 50/1996 și nu să opereze abrogări în textul acestei legi. Potrivit art.56 din Legea 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative distincte și inconfundabile iar abrogarea poate fi dispusă doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior.
Prin prev.art.50 alin.2 din OUG 177/2002 au fost abrogate numai dispozițiile referitoare la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat" din Legea 50/1996 precum și alte dispoziții contrare. Art.47 din Legea 50/1996 nu este cuprins la capitolul având ca obiect "salarizarea și alte drepturi ale magistraților" ci la capitolul dispoziții comune capitol care nu face obiectul abrogării.
Dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin OUG 27/2006 deoarece acest act normativ prin art.32 permite beneficiul dreptului complementar la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Situația este similară și în ceea ce privește OG 8/2007 cu precizarea că referitor la acest din urmă act normativ sunt aplicabile și incidente atât prevederile constituționale citate anterior cât și prev.art.4 alin.1,2, art.36 alin.2 din Legea 24/2000 deoarece în domeniile rezervate legii organice este inadmisibilă emiterea unor ordonanțe de guvern.
Nu în ultimul rând prin decizia 36 din 7 mai 2007 ÎCCJ s-a statuat cu putere interpretativă, obligatorie, dreptul personalului din justiție la plata acestui spor și după aprobarea OG 83/2000.
Acordarea drepturilor bănești solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege ci reprezintă o aplicare a prev.art.165, 161 alin.4, 164 alin.1, 166, art.269 alin.1, rap.la art.1 și art.295 din Codul muncii, dispoziții legale care garantează dreptul la despăgubire.
Cu referire la cererea de chemare în judecată a Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a găsit-o întemeiată având în vedere prev.art.19 din Legea -, art.3 din HG 208/2005 și art.3 din HG 386/2007.
Apreciind asupra celor de mai sus, văzând și disp.art.1082, 1084, 1039 Cod civil, precum și ale art.269 alin.1, 165, 161 alin.4, 164 alin.1, 166 rap.la art.1 și art.295 și 292 din Codul muncii, instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs Ministerul Justiției ( în prezent Ministerul Justiției și Libertăților ) și Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) prin DGFP
Recurentul Ministerul Justiției a criticat hotărârea atacată invocând în drept prev.art.304 pct.4 și 304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate recurentul a arătat că acordarea sporului de 50% în favoarea reclamanților nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Cu referire la motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 pr.civ, recurentul a arătat că Legea 50/1996 nu este o lege organică, nefiind inclusă în această categorie potrivit prevederilor constituționale, pe de-o parte iar pe de altă parte atât Legea 50/1996 cât și Legea 334/2001 sunt acte normative adoptate cu respectarea art.74 alin.2 din Constituția României, legiuitorul indicând astfel că este vorba de legi ordinare.
Sporul de 50% a fost introdus în Legea 50/1996 prin ordonanțe simple și mai apoi prin legile de aprobare a acestora.
În ceea ce privește împrejurarea că Guvernul și-a depășit limitele stabilite de Legea 125/2000 recurentul a subliniat că OG 83/2000 a fost aprobată ulterior prin Legea 334/2001 iar această din urmă lege nu a încălcat normele constituționale acoperind și limitele abilitării guvernului.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat hotărârea atacată invocând în drept prevederile art.304 pct.9 pr.civ. și art.304 ind.1 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs este criticată în principal modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, arătându-se că acest pârât nu are nici un raport juridic cu reclamanții și nu în ultimul rând nu are nicio atribuție în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește incidența în cauză a OG 22/2002 recurentul a arătat că obligațiile stabilite de acest act normativ cad în sarcina ordonatorului principal de credite și nicidecum a acestui minister.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a temeiurilor de drept invocate, curtea apreciază că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat plata sporului de stres (spor de risc și suprasolicitare neuropsihică) de la 01.06.2004 până la 31.12.2004.
Instanța de fond, față de data introducerii acțiuni, a apreciat că pentru perioada cuprinsă între 01.06.2004 - 01.12.2004 pretențiile reclamanților sunt prescrise.
Fără a reitera argumentele invocate de prima instanță privitoare la dreptul solicitat de reclamanți, Curtea subliniază că potrivit deciziei 36 din 7 mai 2007 ÎCCJ, decizie pronunțată în interesul legii și obligatorie pentru instanțe în virtutea art.329 alin.3 pr.civ. dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine reclamanților și după apariția OG 83/2000.
Pornind de la efectul interpretativ obligatoriu a acestei decizii, Curtea nu va analiza criticile formulate de recurenți privitoare la fondul cauzei.
Cu toate acestea verificând temeinicia pretențiilor formulate, Curtea a constatat în judecata recursului, potrivit adresei nr.1427/31.08.2009 că reclamanta în perioada în litigiu a avut suspendat contractul de muncă, ca atare sporul solicitat prin acțiune nu se cuvine acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, văzând și disp.art.304 ind.1 pr.civ. coroborat cu art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile declarate, va modifica în parte sentința pronunțată de tribunal în sensul că va respinge integral, pretențiile formulate de reclamanta (ca prescrise pentru perioada 01.06.2004 - 30.11.2004 și ca nefondate pentru perioada 01.12.2004 - 31.12.2004).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr.337 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta ca prescrisă pentru perioada 01.06.2004-30.11.2004, și ca nefondată pentru perioada 01.12.2004-31.12.2004.
Menține restul dispozițiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
12.11.2009
21 exp.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
