Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1549/
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral -, nr. 28-30, sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M, împotriva sentinței civile nr. 203 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termenul legal prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar la dosar s-au depus note din partea pârâtei Școala - "Al. ".
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.203 din 23 februarie 2009, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației, Cercetării și; a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Școala -, Primăria municipiului Tg-M prin Primarul municipiului Tg-M, Consiliul local al municipiului Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Educației,Cercetării și și Ministerul Finanțelor Publice, și drept consecință: a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 05.11.2005 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamantului, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate.
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 lit.g din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin G nr.2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă conform art.63 alin.1 lit.c și alin.4 din Legea 215/2001 întrucât acesta are calitatea de ordonator de credite și în privința sumelor ce fac obiectul acțiunii reclamantului.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și dispune de calitate procesual pasivă în cauză, conform dispozițiilor art.13 din OUG 32/2001 și ale HG 223/2005.
Ministerul Finanțelor Publice dispune de calitate procesual pasivă, conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este încadrat la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30- 35 de ani (fila 56). Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În primul rând, potrivit art.63 alin.3 din Legea nr.24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, art.10 din Legea nr.154/1997 nu a abrogat dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr.154/1997 nu au nicio relevanță, deoarece prin art.5 și 6 din OUG nr.8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse în Legea nr.128/1997, iar nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial mai precis un adaos salarial (în sensul art.155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod). Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadru didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr.2 cap.I lit.A (introdusă prin OUG nr.8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa 2 (introdusă prin OG nr.4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă pârâții au omis să aplice adaosul salarial special prevăzut de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, încălcând și prevederile art.154-155, art.161-164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art.269 Codul muncii.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP
Recurentul a solicitat în principal, admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu citarea și comunicarea, în continuare, a tuturor actelor de procedură față de minister la sediul DGFP
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamant nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MFP neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.
Pe fondul cauzei recurentul a mai arătat că începând cu iunie 1998 conform dispozițiilor art.24 alin.4, coroborate cu art.23 din Legea 154/1998, raportat la anexa 7/1 din același act normativ, coeficienții de ierarhizare a personalului didactic au fost modificați inclusiv sub aspectul prev. de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997. Prin OG 8/2000 și OG 11/2007, a fost reglementată în detaliu salarizarea personalului didactic fiind prevăzuți coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50. În opinia recurentei anexele la actele normative trebuie apreciate ca fiind părți integrante ale ordonanțelor și aplicate ca atare.
Împotriva aceleiași hotărâri declarat recurs și Ministerul Educației,Cercetării și.
Recurentul a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, criticând în esență cu privire la această excepție, modalitatea în care instanța de fond a interpretat prevederile legale aplicabile speței.
Pe fondul cauzei, Ministerul Educației, Cercetării și a arătat că instanța a apreciat în mod greșit creșterea de 1/25 ca fiind un coeficient diferit denumindu-l astfel "adaos salarial". În acest fel, reclamantul a beneficiat de o plată dublă. În acest sens recurentul a exemplificat modalitatea de calculul cuprinsă în anexă, evidențiind faptul că trecerea de la o tranșă de vechime la alta pentru cadrele didactice cu o vechime în învățământ de pesete 30 de ani, s-a făcut prin aplicarea proporției prev. de art.50, astfel că raportându-se la anexele actelor normative vizând salarizarea personalului didactic în opinia recurentului, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
Recurentul a mai arătat că obligarea pârâților să calculeze și să plătească și pentru viitor acest coeficient asigură reclamantului o plată dublă în sensul în care prin OG 15/2008 la art.5 alin.2, se prevede în mod expres că, aplicarea creșterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime conform art.50 din Legea 128/1997, este cuprinsă în anexa 2 actului normativ amintit. Cu alte cuvinte, începând cu data intrării în vigoare a OG 15/2008 reclamantul beneficiază de aceste creșteri salariale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prev.de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a, aceasta va fi respinsă ținând seama de următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995 (18), finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, 18). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.
Ministerul Educației, Cercetării și este semnatar a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil așadar de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
În altă ordine de idei potrivit art.4 lit.d și s din HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului(incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare, necesare realizării procesului de învățământ și educație.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a MFP se rețin următoarele:
Potrivit art.16 din HG 2192/2004 "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Astfel fiind calitatea procesual pasivă a pârâtului recurent decurge din prevederile legii și nu din raportul de muncă. Potrivit art.167 din Legea 84/1995, finanțarea cheltuielilor de personal se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Textul citat de recurentă în motivele de recurs și în susținerea excepției este incomplet, respectiv, nu cuprinde și precizarea indicată mai sus.
Potrivit aceluiași art.167 din Legea 84/1995 finanțarea unităților de învățământ cuprinde atât finanțarea de bază cât și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, potrivit alin.5 cuprinde și cheltuielile de personal.
Din cuprinsul art.167 nu rezultă așa cum recurentul a invocat împrejurarea că de la bugetul de stat sunt finanțate numai categoriile de cheltuieli enumerate de art.17 lit.a - Ca atare, legiuitorul nu a distins în mod expres cu privire la acest aspect astfel că susținerile recurentului nu sunt întemeiate iar excepția lipsei calității procesual pasive nu este fondată.
Responsabilitatea recurentului pârât privind proiectul bugetului de stat respectând procedura reglementată de Legea 500/2002 atrage după sine în mod neechivoc calitatea procesual pasivă a acestui pârât.
Pe fondul cauzei susținerile recurenților sunt de asemenea neîntemeiate:
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile pârâtului potrivit cărora noile tranșe de vechime includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Susținerile recurentului MFP potrivit cărora anexele la actele normative nu pot fi interpretate decât sistematic ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii nu pot fi primite întrucât, așa cum s-a arătat anterior, reglementarea în amănunt a modalității de salarizare a personalului didactic prin anexele la actele normative nu poate fi de natură a înlătura un drept conferit de legea de bază, drept calificat ca fiind un adaos salarial special.
Cu referire la critica recurentului pârât privitoare la dispozițiile OG 15/2008, Curtea subliniază că prin decizia Curții Constituționale nr.983 din 30 iunie 2009 fost admis excepția de neconstituționalitate a disp.art.5 din OG 15/2008, aceste prevederi fiind declarate neconstituționale. Potrivit disp.art.147 din Constituția României dispozițiile din ordonanțe constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval legiuitorul nu a intervenit. Astfel fiind începând cu 31 iulie 2009 dispozițiile art.5 din OG 15/2008 au fost suspendate de drept și și-au încetat efectele începând cu data de 15 septembrie 2009.
Având în vedere aceste considerente, la momentul judecării prezentului recurs această critică de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond nu poate fi primită fiind vădit neîntemeiată.
Față de cele de preced, ținând seama și de prevederile art.312 pr.civ, urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate, nefiind incident vreun motiv de nelegalitate prev.de art.304 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Educației,Cercetării și cu sediul în B,--30, sector 1, și Ministerul Finanțelor Publice prin M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, împotriva sentinței civile nr.203 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
8 exp./06.11.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
