Drepturi salariale (banesti). Decizia 1546/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1546/
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,- sector 5 și DGFP H, cu sediul în M C,-, jud. H, în interes propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1380 din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termenul legal prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1380 din 24 iunie 2009 Tribunalului Harghita, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H și s-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP H; a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 15.07.2008 și în continuare.
Pârâții au fost obligați în solidar să actualizeze aceste sume cu rata inflației calculată până la data plății efective.
Pârâtul Tribunalul Harghitaa fost obligat să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei drepturile acordate prin hotărâre.
Pârâtul Ministerul Economiei,și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la chemarea în judecată a MEF instanța de fond a apreciat că potrivit Legii 500/2002 acest minister este cel care coordonează acțiunile aflate în responsabilitatea guvernului cu privire la întregul sistem bugetar. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite. Nu în ultimul rând calitatea procesuală a acestui minister se justifică și prin disp.art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 potrivit căreia executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta își desfășoară activitatea la Tribunalul Harghita, în calitate de personal auxiliar de specialitate, raporturile juridice de muncă ale acesteia fiind guvernate de Codul muncii conform disp.art.1 și art.295.
Prin prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 acest spor salarial a fost înlăturat însă această dispoziție cuprinsă în OG nu-și produce efectele fiind contrară prevederilor art.41 alin.2, art.16, artt.15 și art.53 din Constituție coroborat cu prev.art.11 și 20 din Constituție precum și cele ale Protocolului 12 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
În altă ordine de idei, a reținut instanța de fond, prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 sunt contrare disp.art.73 alin.3 lit.i, art.1 alin.3 și alin.5, art.115 alin.1, 2 din Constituție, art.4 alin.1,2 și art.56 alin.2 din Legea 24/2000. Astfel, salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice conform art.73 alin.3 lit.i din Constituție, deoarece vizează elemente ale organizării și funcționării instanțelor judecătorești și a unităților de parchet, fapt confirmat și de disp.art.1, art.98, art.149-150 din legea 92/1992, art.1, art.73-74 din Legea 303/2004, art.133-134 și art.135 din Legea 304/2004.
În domeniile rezervate legi organice este inadmisibilă emiterea unei ordonanțe de guvern care să producă efecte valide. OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2001, care însă este o lege ordinară, deci nici acest din urmă act normativ nu este să producă efecte juridice asupra drepturilor instituite prin art.47 din Legea 50/1996.
Nu în ultimul rând prin art.1 lit.Q pct.1 din legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să aducă numai modificări și completări la Legea 50/1996, iar nu să opereze abrogări în textul acestei legi. Ori de câte ori Guvernul este abilitat să opereze abrogări în cuprinsul unor acte normative această abilitare este expresă. Potrivit art.56 din Legea 24/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimentele legislative distincte și inconfundabile, definite distinct de legiuitor, iar abrogarea poate fi dispusă doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior actului abrogat.
Din cele expuse anterior rezultă că abrogarea disp.art.47 din Legea 50/1996 s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Legii 125/2000, a prevederilor Constituției și nu în ultimul rând a dispozițiilor anterior citate cuprinse în Legea 24/2000.
Pe de altă parte, dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prev.art.50 alin.2 din OUG 177/2002 deoarece aceste prevederi dispun abrogarea art.1 ind.1 din Legea nr.50/1996 respectiv drepturi referitoare la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat". Art.47 din Legea 50/1996 nu este cuprins în cap.I secțiunea Ial egii ci într-un alt capitol, respectiv cap.V "dispoziții comune".
Dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prv.art.41 lit.f din OUG nr.27/2006 deoarece și acest act normativ prin art.32 permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Disp.art.47 din legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin art.30 lit.a din OG 8/2007, situația fiind similară cu cea expusă anterior, respectiv imposibilitatea emiterii unor ordonanțe de guvern care să abroge dispoziții cuprinse într-o lege organică.
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ s-a constat cu putere interpretativă obligatorie că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Cu referire la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație instanța de fond a găsit această cerere admisibilă și făcând aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1084 cod civil și art.161 alin.4 Codul muncii.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva sentinței civile menționate, au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP H și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul MFP prin DGFP Has olicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea pricinii și respingerea acțiunii civile înaintată de reclamantă pentru lipsa calității procesuale pasive a ministerului, cu citarea și comunicarea actelor de procedură față de minister la sediul DGFP
În drept s- invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând raport juridic de muncă cu reclamanta, fiind terț față de raporturile juridice existente între reclamantă și ceilalți pârâți. Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a elabora bugetul de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, neavând atribuții în gestionarea instanțelor judecătorești.
Pe fondul pricinii, recurentul a făcut o confuzie între obiectul acțiunii de față și probabil alte cauze în care a avut calitatea de parte. Nu în ultimul rând instanța de fond nu a reținut incidența în cauză incidența OG 137/2000, ca atare nici aceste critici nu pot fi reținute.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În drept s-a invocat motivele prev. de art.304 pct.4 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești consacrând un drept salarial care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare.
S-a mai arătat că prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională la 27 mai 2009, s-a stabilit că ÎCCJ are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor în stat.
În ce privește motivul de nelgalitate prev. de art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a arătat că reclamanta are calitatea de personala auxiliar de specialitate iar textul art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat prin art.42 din OG 83/2000.
Prin decizia nr.21/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curtea statuat că sporul solicitat de reclamantă se cuvine și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. Pornind de la această formulare recurentul a arătat că prin OG 8/2007 a fost abrogată expres Legea 50/1996 ca atare, pretențiile reclamantei ar fi fost întemeiate numai dacă vizau intervalul 2000 - 2007.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar. De asemenea, ministerul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În plus, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice rezidă și din dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, se realizează din sume aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În contextul menționat, nu se poate susține că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care orice hotărâre judecătorească de genul celei din speță ar fi inexecutabilă. De asemenea, DGFP are calitate procesuală pasivă în cauză, tot în baza textelor de lege menționate, în condițiile în care realizează în teritoriu politica bugetară a ministerului.
Pe fondul cauzei, așa cum s-a arătat anterior, criticile formulate de MFP nu pot fi primite, acestea neavând legătură cu obiectul acțiunii de față.
Criticile formulate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților sunt neîntemeiate în sensul în care așa cum însăși acest recurent arată, prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 ÎCCJ a confirmat cu putere interpretativă obligatorie, în conformitate cu art.329 alin.3 pr.civ. dreptul la sporul de 50% și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. În considerentele acestei decizii a fost analizată întreaga succesiune a actelor normative în materia salarizării, acte normative în vigoare anterior OG 83/2000 și ulterior acesteia fără a distinge sau a limita în timp drepturile categoriilor de persoane vizate( judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate).
Nu în ultimul rând decizia pronunțată de Curtea Constituțională privind conflictul juridic de natură constituțională între autoritățile statului are caracter definitiv și nu obligatoriu așa cum au deciziile pronunțate de instanța constituțională în efectuarea controlului de constituționalitate, iar pe de altă parte, această decizie nu își poate produce efectele decât pentru viitor și nu poate atinge substanța dreptului confirmat anterior prin decizia 21/2008 a ÎCCJ.
Nici un act normativ în vigoare nu prevede caducitatea, "ieșirea din vigoare" sau încetarea efectelor deciziei interpretative prin modalitatea invocată de recurent respectiv printr-o decizie Curții Constituționale, legiuitorul fiind singurul în măsură să intervină în acest sens
Față de cele ce preced, nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.4 și 9.pr.civ, iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice prin H cu sediul în M C,-, județul H, și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1380 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată, azi, 13 octombrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
7 exp.
30.10.2009
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
