Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1566/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1566/
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.487 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic, iar pentru reclamantul intimat lipsă, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, reprezentanta reclamantului intimat a depus la dosar o cerere de strigare a cauzei după orele 10,00, ca atare s-a luat cauza la a doua strigare, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. Invederează faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii, cum greșit s-a menționat în sentința civilă atacată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată. Decizia emisă de pârâtă prin care s-a dispus destituirea din funcție a reclamantului intimat este nelegală așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, starea de fapt a fost corect stabilită, în sensul că reclamantul intimat nu a avut posibilitatea de ași formula apărarea, din cuprinsul dispoziției contestate lipsește mențiunea privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant, în timpul cercetării disciplinare prealabile.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.487 din 24 martie 2009 Tribunalului Mureșs -a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus anularea dispoziției nr.1120 din 23 octombrie 2008 emisă de DGASPC
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că:
Reclamantul este angajat la DGASPC M în funcția de șef serviciu medic-primar. La 23 octombrie 2008 s-a emis dispoziția nr.1120 prin care a fost retrogradat din funcția de șef serviciu pentru o perioadă de 60 de zile și acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea în baza art.264 alin.1 lit.c Codul muncii.
S-a considerat abatere disciplinară faptul că fiind incapacitate temporară de muncă în perioada 5 - 18 august 2008, învoit 7 angajați pe o perioadă de 2 zile, respectiv 16 și 17 august 2008, supravegherea copiilor rezidenții fiind asigurată în două case de tip familial de o singură persoană, respectiv instructorul de educație nepontat în foaia colectivă de prezență.
Instanța de fond a constatat că aspectele privitoare la incompatibilitatea unui membru a comisiei de disciplină care a făcut parte și din echipa de control nu poate fi reținută pentru că nu s-a stabilit de către legiuitor o astfel de incompatibilitate și că nu s-a încălcat dreptul reclamantului de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului în cursul cercetării disciplinare întrucât nu s-a dovedit că reclamantul ar fi făcut o astfel de cerere.
S-a constatat că din cuprinsul dispoziției contestate lipsește mențiunea privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile și ca urmare în baza art.268 alin.2 lit.c din Codul munciis -a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare, avându-se în vedere dispozițiile cu caracter imperativ ale art.268 din Codul muncii și s-a dispus anularea dispoziției atacate fără a se analiza temeinicia aplicării sancțiunii.
În recursul declarat de DGASPC M s-a solicitat admiterea recursului declarat și modificarea hotărârii judecătorești în litigiu în sensul respingerii acțiunii formulate precum și suspendarea executării sentinței atacate în baza art.300 alin.3 pr.civ.
Se arată că în mod eronat s-a apreciat că inserarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate în timpul cercetării prealabile ar duce la nulitatea dispoziției atacate în condițiile în care astfel de apărări nici nu au fost invocate de reclamant cu ocazia cercetării efectuate așa cum reiese din procesul verbal 22283 din 20 septembrie 2008.
Se arată că în situația neinvocării de către salariat a vreunui motiv în apărare această mențiune nu trebuie să fie cuprinsă în actul contestat caz în care nici sancțiunea prev. de art.268 alin.2lit.c din Codul muncii nu este aplicabilă și ca urmare se solicită admiterea recursului declarat.
În întâmpinarea depusă se solicită respingerea recursului declarat cu cheltuieli de judecată, arătându-se că aplicarea art.268 din Codul muncii este întemeiată și ca urmare este nefondat recursul declarat.
Examinând recursul dedus judecății prin prisma motivelor invocate se constată că este nefondat urmând a se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Art.268 din Codul muncii sancționează cu nulitatea absolută necuprinderea în dispozițiile privind sancționarea disciplinară a anumitor mențiuni expres stabilite de către legiuitor, respectiv descrierea faptei, precizarea prevederilor legale încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
De altfel, art.267 alin.4 prevede că în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.
Ca urmare se constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.268 din Codul muncii referitoare la necesitatea respectării cerințelor obligatorii de conținut pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancționare.
Susținerea recurentei că într-un proces verbal care nu face parte din dispoziția atacată ar reieși cu certitudine faptul că reclamantul nu a invocat apărări cu ocazia cercetării efectuate se constată că este nefondată în condițiile în care legiuitorul a stabilit expres mențiunile obligatorii care sunt necesare a fi cuprinse într-o dispoziție privind sancționarea disciplinară a unui angajat.
Cu alte cuvinte faptul că într-un alt înscris ar exista mențiuni care era în mod obligatoriu necesar să fie cuprinse în dispoziția atacată, nu atrage legalitatea dispoziției care nu cuprinde mențiunile prevăzute de art.268 Codul muncii, astfel în cât recursul formulat se va respinge ca nefondat cu aplicarea art.274 pr.civ. referitor la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C M cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.487 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Obligă pârâta să plătească reclamantul, domiciliat în Tg-M, P-ța - nr.24, județul M, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp./04.11.2009.
Jud.fond:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
