Drepturi salariale (banesti). Decizia 1575/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1575/

Ședința publică din 14 octombrie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.M, cu sediul în Tg.M,-, Ministerul Economiei și Finanțelor prin H, cu sediul în M C,- și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.485 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a cerut judecarea în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.ultim Cod procedură civilă.

Față de actele și lucrările dosarului se constată că recursurile sunt în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.485 din 11 martie 2009 Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H; a admis acțiunea civilă, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a sporului pentru risc și solicitare neuropsihică, în cuantum de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 17.12.2007-23.10.2008; a obligat pârâții, în solidar, să plătească în continuare reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu data de 24.10.2008, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculate până la data plății efective;fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile menționate, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și respingerea acțiunii reclamantei, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. coroborat cu art.304 ind.1 din același cod.

În cuprinsul memoriului de recurs s-a relevat că reclamanta se prevalează de disp.art.47 din Legea nr.50/1996 care însă a fost abrogat în mod expres prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Este adevărat că ulterior prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 ICCJ - Secțiile unite, s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001. Însă, în opinia recurentului raționamentul reclamantei este corect, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Se mai invocă de către Ministerul Public faptul că, prin soluția pronunțată a avut loc un adaus la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, iar plata și pentru viitor a sporului de 50% nu are nicio bază legală, în baza considerentelor expuse, după 1 martie 2009.

Recurentul arată că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației în condițiile în care Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, Ministerul Public se arată că nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului susținând că obligația de a se proceda la actualizarea drepturilor pretinse de reclamantă cu indicele de inflație este neîntemeiată și nu se justifică.

Împotriva aceleiași hotărâri, s-a declarat recurs și de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantei, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.3,4 și 9.pr.civ. coroborat cu art.304 ind.1 din același cod. Pe fondul pricinii, recurentul de rând II reiterează aceleași motive de fapt și de drept ca și Ministerul Public, relevând că reclamanta este îndreptățită la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică numai până la data intrării în vigoare a OG nr.8/2007, care a abrogat dispozițiile legale anterioare privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din sistemul judiciar. În opinia recurentului de rând II, raționamentul reclamantei este corect dar numai până la data de 3 februarie 2007, sens în care trebuie interpretată și decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de ICCJ-Secțiile unite.

Recurenta invocă faptul că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile OUG 137/2000 în condițiile în care la 16 iulie 2008 intrat în vigoare decizia nr.821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul - și s-a constatat că dispozițiile art.2 și art.27 din OUG 137/2000 sunt neconstituționale.

Se susține că obligația instanței de fond era să facă aplicarea dips.art.31 din Legea nr.47/1992 și pe cale de consecință să respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei se arată că într-adevăr prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.

Se arată că în aceste condiții raționamentul reclamantei și al instanței este corect dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000- 3 februarie 2007, această dată fiind momentul intrării în vigoare a OG 8/2007, act normativ care prin art.30 abrogă Legea nr.50/1996 deci și art.47.

Se concluzionează că decizia 21 din 10.03.2008 a ÎCCJ trebuie interpretată în sensul că dreptul la un spor de 50% se acordă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 dar numai până la abrogarea Legii 50/1996 prin OG nr.8/2007.

În consecință se arată că acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare este neîntemeiată și ca urmare se solicită admiterea recursului declarat.

În cauză, s-a declarat recurs și de către H în numele Ministerului Finanțelor Publice, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, în condițiile în care între părți nu există un raport juridic de muncă iar rolul ministerului este acela de a emite bugetul de stat pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, cu respectarea Legii nr.500/2002.

Recurenta precizează că este neîntemeiat și capătul de cerere referitor la actualizarea sumelor solicitate de reclamantă prin acțiunea formulată cu rata inflației.

Pe fondul pricinii, se reiterează de către minister faptul că reclamanta nu este îndreptățită la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în condițiile în care prin OG nr.83/2000 s-a abrogat ar.t47 din Legea nr.50/1996. În cadrul memoriului de recurs al recurentului de rând III nu se face nicio referire la decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 ICCJ-Secțiile unite, care va fi analizată ulterior în detaliu.

Recursurile declarat de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Ministerul Finanțelor Publice sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:

Instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză este această instanță, sens în care sunt aplicabile dispozițiile imperative ale art.1 alin.2 și art.295 alin.2 Codul muncii, care instituie aplicabilitatea Codului muncii și raporturilor de muncă ale reclamantei.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, aceasta este nefondată, deoarece potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr-386/2006, ministerul coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. În fine, Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă și în temeiul disp.art.1 din OUG nr.22/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii definitive, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

Cât privește calitatea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, acesta este ordonator secundar de credite și intervenția acestuia în procedura efectuării plății drepturilor bănești pretinse de reclamantă este inerentă.

Pe fondul pricinii, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea legii sus citate, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța menționată a fost aprobată prin Legea nr.334/2001 publicată în nr.370 din 9 iulie 2001.

După cum este în de obște cunoscut, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art.73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.

Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă, în baza art.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul judiciar.

La rândul ei, Legea nr.24 din 27 martie 2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definea în mod explicit, în ce constă modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ. Din analiza textului de lege menționat reiese că, modificarea, completarea sau abrogarea totală ori parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte. Ori, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.

În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000, au fost depășite limitele speciale de abilitare adoptată de Parlament, încălcându-se disp.art.73 alin.1 și 108 alin.3 din Constituția României. Strict juridic abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, în contextul menționat, nu poate fi asimilată modificării unui act normativ. Astfel, art.I pct.42 din OG nr.83 din 29 august 2000 adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, este neconstituțional conform art.147 din Constituția României și își încetează efectele.

Ca atare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială vizând art.47 din Legea nr.50/1996, conduce la ideea că acest text de lege își produce efectele și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000. Acest lucru presupune că dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidăm incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin nu numai pe perioada de referință (ultimii 3 ani), ci și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.

În contextul menționat, intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din sistemul judiciar și care nu prevede sporul de 50%, nu face inaplicabil art.47 din Legea nr.50/1996, astfel cum s-a relevat anterior și s-a conformat cu putere de lege prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 ICCJ-Secțiile unite.

Cât privește noțiunea de discriminare, trebuie avut în vedere nu numai legislația internă cât și practica în materie a CEDO, care a reținut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.

Sub aspectul menționat, nu se poate reține că prima instanță, prin soluția pronunțată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că a anulat ori a refuzat să aplice acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte cate normative.

Cu referire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M se constată că acesta nu a fost declarat în termenul stabilit de art.301 pr.civ. respectiv nu s-a respectat termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate în condițiile în care la fila 77 dosar fond se constată că la 3 aprilie 2009 s-a comunicat hotărârea atacată pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M iar recursul s-a înregistrat la Tribunalul Harghita la data de 15 aprilie 2009, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B-, sector 5, și Ministerul Finanțelor Publice prin H cu sediul în M C-, județul H și ca tardiv recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M cu sediul în Tg-M-, împotriva sentinței civile nr.485 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă, în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

-

GREFIER

Red.

Tehnored.

9 exp.

07.12.2009.

Jud.fond:-

Asist.jud.-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 1575/2009. Curtea de Apel Tg Mures