Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1608/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1608
Ședința publică din data de 5 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1509 din data de 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură - P,-, bloc 151,. C, etaj. 8,.36, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2800 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate constând în c/val primelor de C și Paște pentru anul 2005, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 1992-2005 a fost salariat la SC SA B- Suc. în funcția de mecanic de întreținere și reparații universale în cadrul Secției iar raporturile de muncă au încetat la data de 15.12.2005.
Reclamantul mai arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La dosarul cauzei pârâtul a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1509 din 27 mai 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, a obligat pârâta să plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă brută de 2800 lei, reprezentând prima de Paște și prima de C pentru anul 2005, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, până la plata efectivă, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și C.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei însa, în cursul anului 2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul ca ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă s-a întocmit o adresa în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce i s-ar cuveni reclamantului în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamantul are dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise în perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce i se cuvin reclamantului în calitate de fost salariat.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma brută de 2800 lei reprezentând prima de Paște și pe anul 2005, suma urmând fi actualizata potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă și va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimatul-reclamant deși legal nu s-a prezentat la instanță și nici nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul promovat.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantei criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamantă la 1777 lei.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1509 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1777 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./22.09.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
