Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1606/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1606
Ședința publică din data de 5 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA ( fosta, cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, prin reprezentant legal Cabinetul de avocatură și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 890 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant G reprezentat de avocat - din Baroul Prahova, lipsind recurenta pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă, depus la dosar concluzii scrise, înregistrate de compartimentul registratură sub nr. 9566/6.08.2008 la care atașat un set de înscrisuri, în copie, respectiv: adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008.
Avocat - depune la dosar pentru intimatul reclamant concluzii scrise și întâmpinare la motivele de recurs, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având din nou cuvântul pentru intimatul reclamant, avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantum de 10817,775 lei reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C pentru anii 2005,2006, 2007 și 402,92 cu titlu de daune beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu inflația, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pe lângă salariul de bază salariații urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu -sau acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.5, art.164, art.166 și 269 din Codul Muncii și art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2005 - 2007.
La data de 28.02.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat în prealabil conexarea pricinilor într-un singur dosar, în considerarea dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă și a invocat excepția de fond a prescripției dreptului la acțiune în sens material, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe fondul admiterii acestei excepții.
Sub aspectul excepției prescrierii dreptului la acțiune s-a susținut că potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
S-a mai arătat că primele pentru sărbători nu pot fi asimilate nici indemnizațiilor - ce reprezintă sumele plătite salariaților peste salariu de bază, cu scopul de a compensa cheltuielile pe care aceștia sunt nevoiți să le facă cu ocazia îndeplinirii unor sarcini deserviciu, și nici adaosurile sau sporurile de salariu care, formând partea variabilă a salariului, se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat.
În subsidiar s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a solicitat plata unor sume de bani cu caracter premial, care potrivit contractului colectiv de muncă se plăteau numai cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și care au fost incluse începând cu anul 2003 în salariu de bază al reclamantului așa cum se stabilește prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C".
S-a mai susținut că reprezentanții reclamaților și ai pârâtei, în conformitate cu prerogativele atribuite conform contractului colectiv de muncă, invocat ca bază a pretențiilor reclamantului s-a lămurit pe deplin situația acestor prime de Paște și de C, solicitate doar printr-o interpretare eronată a art.168 din CCM, neconcordanța situației concrete, de fapt, adoptând un punct de vedere unitar și real asupra dispozițiilor respectivului articol din CCM.
La data de 17.03.2008 reclamantul Gaf ormulat concluzii scrise în cuprinsul cărora a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri a sumei totale de 11437,550 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005 - 2007 în sumă de 10817,775 și daune pentru neachitarea la termen a acestor obligații precizate în cuantum de 619,775 lei precum și reactualizarea sumei conform indicelui de inflație până la plata efectivă a acesteia.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.890 din 17 martie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC "", a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, a obligat pârâta să plătească reclamantului 10817,775 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate, actualitate în raport cu indicele de inflație, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâtă a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiunii în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Chiar din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta numește pretențiile reclamantului - drepturi salariale - și arată că acestea au fost incluse în salariul de bază al acestuia fiind achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
În consecință, precum și față de prevederile art.43 din Codul fiscal, care arată că premiile sunt asimilate salariilor, instanța a constatat că în raport cu data înregistrării acțiunilor la această instanță, 11.02.2008, termenul de prescripției de 3 ani pentru acțiune având ca obiect suplimentarea salarială de Paște 2005 nu este împlinit.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că în conformitate cu înscrierile din carnetul de muncă reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte în funcția de instalator, contractul de muncă al acestuia încetând prin decizia nr.2400/27.07.2007 în baza art.65 din Codul Muncii.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005,2006,2007au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.562/09.02.2004, nr.405/2005, nr.6152/21.11.2005, 313/25.01.2005 și 1990/2006 neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006,2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și nu a plătit reclamantului suplimentările salariale instanța, pentru considerentele expuse mai sus, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10817,775 lei cuvenită și neacordată, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamanților prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită în principat admiterea recursului modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată, iar în subsidiar admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate și acordării dreptului salariale reprezentând primele de Paște și de C avându-se în vedere salariul mediu lunar la nivelul societății, așa cum rezultă din adresa depusă în recurs și în care se specifică expres care este cuantumul acestuia.
Intimatul-reclamantul nu a formulat întâmpinare la recurs, însă la termenul din 05.09.2008 a depus prin apărător concluzii scrise solicitând, în esență,respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paște și de C au fost incluse în salariu astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul Muncii să probeze veridicitatea susținerilor făcute, ori în cauză pârâta nu a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamanților că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, ori în lipsa acestei negocieri instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamanților s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile.
Este adevărat că în recurs s-a depus la dosar o adresă privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual însă acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamantului în condițiile art. 168, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare care în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Cum în fața instanței de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă în recurs casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit a cuantumului corect al sumei datorate reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA (fostă SC cu sediul social ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea civilă de avocați și asociații, împotriva sentinței civile nr.890 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna, nr.159, județul P și în consecință:
Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./22.09.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
