Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1604/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1604
Ședința publică din data de 5 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B,-, sector 5 - prin P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr. 709 din 29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 265, județ P și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, cu sediul în, nr.1 A, sector 1 și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B, cu sediul în-, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosar punctul său de vedere cu privire la excepția necompetenței materiale invocate de instanță la termenul din 15 august 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea luând act de concluziile depuse la dosar, rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale, întrucât prezentul litigiu privește drepturile salariale ale unui polițist și în raport de dispozițiile art. 1 și 78 din Legea 360/2002 privind Statutului polițistului și art. 109 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public, competența materială în soluționarea prezentei cauze aparține în primă instanță Tribunalului Prahova - Secția contencios administrativ.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUIL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006 și plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază pe perioada 01 ianuarie 2005 - 21 decembrie 2005 actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în baza art. 37 pct. 2 din OG nr.38/2003, din anul 2004, trebuie să beneficieze de prima de vacanță, însă aceste drepturi nu i-au fost acordate întrucât prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 și 2005, respectiv Legea nr. 529/2003 și Legea nr. 507/2003, a fost suspendată aplicarea art. 37 pct. 2 din nr.OG38/2003 până la 31 decembrie 2004, termen ce a fost prelungit până la 31 decembrie 2005 prin Legea nr.511/2004.
A precizat reclamanta că nu a beneficiat de prevederile referitoare la plata primei de vacanță, aceasta fiind suspendată o dată cu intrarea în vigoare a actelor normative menționate, încălcându-se astfel principiul conform căruia un drept rezultând dintr-un raport de muncă odată câștigat, nu poate fi anulat.
Totodată, reclamanta a invocat disp.art.41 pct.2 din Constituție, care prevede dreptul salariaților la protecția socială a muncii, coroborat cu disp.art.28 lit.e din Legea nr.360/2002 care reglementează dreptul polițistului la concediul de odihnă plătit, texte din care rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente, respectiv, una nepatrimonială, constând în efectuarea concediului și una patrimonială care acoperă drepturile cuvenite salariatului pe această perioadă, măsura suspendării în fapt anulând aplicarea unei componente a dreptului câștigat aducând atingere însăși existenței dreptului, încălcând astfel flagrant disp.art.53 din Constituție.
În temeiul prevederilor art.115, pârâtul MIRA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, urmând să fie cenzurate susținerile reclamantei, care sunt total nefondate.
Totodată, acest pârât, a formulat și cerere de chemare în garanție a pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamantei, această instituție să vireze MIRA sumele necesare efectuării plăților datorate.
La rândul său, Inspectoratul Național pentru Evidența persoanelor a formulat în baza acelorași texte de lege, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 709 din 29 februarie 2008, admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor obligând pârâții să plătească reclamantei prima de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005, 2006 conform art. 37 alin. 2 din OG 38/2003 și ale Ordinului 132/2004, egale cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, impozitate separat, actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, precum și plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pe perioada 01.01.2005-31.12.2005, actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, obligând Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare pentru plata către reclamantă a sumelor susmenționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Reclamanta este agent de poliție în cadrul MIRA - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor de la data de 15 iulie 1994, iar potrivit Legii nr.360/2002 privind Statutul Polițistului, printre drepturile polițistului enumerate în cuprinsul art.28 este prevăzut și dreptul acestora la concediu de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, precum și la concedii fără plată, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
În aplicarea acestor prevederi, prin art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, intrată în vigoare la data de 01 ianuarie 2004, s-a stabilit că, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu.
Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele de odihnă au fost suspendate inițial până la data de 31 decembrie 2004 prin disp.art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, iar, apoi, până la 31 decembrie 2005 prin disp.art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005.
Art.38 din Codul Muncii prevede imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, astfel că, fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative sus menționate.
De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, or la prelungirea termenului de punere în aplicare, iar Curtea Constituțională, prin decizia nr.38/25 ianuarie 2005, respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anii 2004 și 2005 care au suspendat acordarea drepturilor respective.
Ca atare, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Pe de altă parte, art.41 din Constituția României, statuează că salariații au dreptul la protecție socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art.53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară și măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o astfel încât să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Or, prin suspendarea succesivă la plata primei de vacanță, dreptul la prima de concediu nu a fost restrâns, ci îngrădit, de vreme ce reclamanta nu a beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea sa.
Referitor la capătul de cerere privind plata sporului de fidelitate pe anul 2005, se reține de către instanță că în cauză sunt incidente disp.art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care prevede că, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în calitate de militari, polițiști, funcționari publici și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordonanța ministrului de interne.
Având în vedere că potrivit disp.art.HG nr.386/2007, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul și pe cale de consecință, a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze pârâtului fondurile necesare pentru plata către reclamantă a sumelor datorate.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală Finanțelor Publice P în baza art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă învederând că instanța de fond admis în mod greșit cererea de chemare în garanție fără să aibă în vedere lipsa calității procesuale pasive a recurentei întrucât potrivit art. 47 alin. 4 din Legea 500/2002, Ministerul Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
La termenul de judecată din data de 15.08.2008, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale Secției conflicte de muncă și asigurări sociale întrucât reclamantei i se aplică disp. art. 1 și 78 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative formulat un punct de vedere scris prin care solicitat admiterea excepției, având în vedere și disp. art. 109 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici care instituie competența instanțelor de contencios administrativ pentru cauzele acestora.
Așa fiind Curtea admis excepția și în baza art. 1, 78 din Legea 360/2002 rap. la art. 109 din Legea 188/1999 va admite recursul, va casa sentința trimițând cauza spre rejudecare la ribunalul Prahova - Secția contencios administrativ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B,-, sector 5 - prin P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.709 din 29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr.265, județ P și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, cu sediul în, nr.1 A, sector 1 și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B, cu sediul în-, sector 6.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la ribunalul Prahova - Secția contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. CP/MD
2 ex/18.09.2008
Dosar fond - al Trib.
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
