Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1810/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1810
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.6075 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentantul intimatei pârâte depune note de ședință.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 6075 din 12 noiembrie 2008 Tribunalul Dolj, a admis excepția si, în consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea inițială formulată de reclamanții, împotriva pârâtei SC SA
S-a respins cererea precizată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
La art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă".
Chiar părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au definit în art. 176, reprodus mai sus, contravaloarea aprovizionării acordată salariatului ca un adaos, excluzând astfel orice posibilă interpretare că ar fi asimilat unui drept salarial.
De altfel, dacă s-ar fi dorit ca aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie reglementată ca drept salarial atunci ar fi fost cuprins la capitolul din CCM referitor la salarizare, or părțile contractante au definit aprovizionarea la un capitol separat care privește protecția angajatului.
Prin urmare, din modalitatea de redactare a acestui articol rezultă, fără echivoc, că aprovizionarea de toamnă iarnă pretinsă de reclamantă nu este un drept de natură salarială în sensul dispozițiilor art. 154 și urm. CM și fiind introdus printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, face aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din potrivit cărora" termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din C, ce reglementează termenul de prescripție de 3 ani nu au incidență în cauză, deoarece se aplică doar în situația unui conflict individual de muncă ce are ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, or, în speță, așa cum s-a demonstrat mai sus, s-a reclamat neplata altor venituri, în temeiul contractului colectiv de muncă.
Constată că față de data introducerii acțiunii 11.09.2008- dreptul la acțiune pentru plata contravalorii aprovizionării aferente anului 2005-2007 s-a prescris, momentul pretins al exigibilității fiind luna octombrie a fiecărui an, instanța admis excepția prescripției si, în consecință a respins acest petit din cererea inițială.
Cererea având ca obiect contravaloarea aprovizionării toamnă iarnă aferentă anului 2008 formulată în cursul judecății a fost respinsă întrucât alineatul 3 al art. 176 din CCM la nivel de ramură prevede " condițiile si criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare", or, în contractul colectiv de muncă la nivel de pentru anul 2008 nu au fost inserate clauze în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții ,.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiune, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, iar termenul de prescripție este de 3 ani.
Susțin că drepturile solicitate nu s-au compensat niciodată și că sunt drepturi salariale conform art. 55 din Codul fiscal.
Cu privire la fondul cereri de acordare sumelor pentru anul 2008, recurenții susțin că soluția instanței de fond este greșită, deoarece temeiul cererii de chemare în judecată a fost art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind parțial fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Cu privire la criticile recurentei referitoare la prescripția dreptului la acțiune:
Din modalitatea de redactare a art. 176 alin. 1 Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005,2006 și 2007, rezultă că dreptul suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, Curtea apreciază critica recurenților ca fiind fondată.
Soluționând petitele din cererea inițială referitoare la suplimentările salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă aferente perioadei 2005-2007 prin admiterea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond nu a soluționat fondul pricinii. În consecință, criticile recurenților sub acest aspect sunt întemeiate.
În ceea ce privește cererea de plată a suplimentării salariale pentru toamnă-iarnă 2008, instanța de fond a soluționat corect cauza.
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractul colectiv de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze potrivit căruia:
Art. 176- (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Se reține astfel că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost introduse în salariile de bază înainte de transferul salariaților de la SNP SA la SC (actual SC SA), astfel că instanța de fond a soluționat corect cauza sub acest aspect.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să caseze în parte sentința și să trimită spre rejudecare capătul de cerere privind suplimentările salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.6075 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Casează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind aprovizionare toamnă iarnă pentru anii 2005-2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud..
13.05.2009
3 ex. /16.04.2009.
Red. fond..
.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
