Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1895/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1895
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA cu sediul în municipiul B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.736 pronunțată la data de 26 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, cu domiciliul în municipiul P,-,.4 F,.A,.16, județul P și domiciliat în comuna sat nr. 84, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă SC SA B SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimații reclamanți - și reprezentați de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Părțile având pe rând cuvântul prin reprezentanții lor legali, arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii. În subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA. Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând prime de Paște și C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată.
Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere faptul că prevederile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură stabileau că salariații SC SA urmau să beneficieze pe lângă salariul de bază și de suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de
Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții - si au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata primelor de Paște si conform art. 168 alin.l din CCM pentru perioada 2005-2006, respectiv suma de 1974 lei pentru - și 3134 lei pentru sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații societății pârâte, iar pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2002 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
Prin sentința civilă nr.736 pronunțată la data de 26 martie 2009 de Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, pe fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții - si, în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a fost obligată pârâta să achite reclamanților prima de Paști 2006 și 2005 respectiv - suma brută totală de 1974 lei și suma brută totală de 1974 lei, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A fost respinsă acordarea primei de 2006 pentru reclamantul, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada 2005-2007, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
A reținut prima instanță că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paste și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales ca nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul ca ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâta s-a întocmit o adresă în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentarilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat ca reclamanții au dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise în perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâta ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credința a drepturilor ce i se cuvin reclamantului în calitate de fost salariat.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamanților prima de Paști 2006 și 2005 respectiv - suma brută totala de 1974 lei și suma brută totală de 1974 lei sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei până la data plății efective, respingând cererea de acordare primei de 2006 pentru reclamantul, ca neîntemeiată.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cat prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații-reclamanți nu a depus la dosar întâmpinare la recursul pârâtei, însă reprezentați fiind în instanță, la termenul din 21.10.2009, prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției valoarea salariului mediu de bază pe, conform art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, valoare ce rezultă din adresa societății nr.830/5.02.2008 depusă în copie la fila 57 dosar fond, la care se face trimitere și în recurs.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA cu sediul în municipiul B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.736 pronunțată la data de 26 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, cu domiciliul în municipiul P,-,.4 F,.A,.16, județul P și, domiciliat în comuna sat nr. 84, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Fiind în concediu medical
se semnează de către
Președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red.VD
Tehnored.VD/MD
5 ex/28.10.2009
f- Trib.
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
