Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1897/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1897
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta, domiciliată în P,-, județul P, și pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.685 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat din Baroul Prahova și recurenta pârâta SC SA B SA, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursurilor.
La rândul său, avocat - depune la dosar pentru recurenta pârâtă concluzii scrise, la care atașează în copie un set de înscrisuri intitulate "Documente privind introducerea în salariul de bază a primelor de Paști și de C" care cuprind următoarele înscrisuri: Adresa SNP IP nr.1451/13.03.2003, Adițional nr.1602/25.02.2003 la Contractul Colectiv de munca încheiată la nivelul SNP SA B înregistrat la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, Adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Anexa la adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Decizia nr.33/20.03.2003, Exemple cărți de muncă - Carte de muncă, Carte de muncă, Carte de muncă, Carte de muncă, Adresa SNP IP nr.2593/21.05.2002, Anexa la adresa SNP IP nr.2593/21.05.2002, Adresa SNP IP nr.1451/13.03.2003, Adițional nr.1602/25.02.2003 la Contractul Colectiv de Muncă încheiată la nivelul SNP SA B înregistrat la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, Adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Anexă la adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Protocol privind reașezarea salariilor de bază aferente personalului muncitor începând cu data de 01.02.2003, Situația privind indicatorii de salarizare - Sucursala, 01.02.2003 Varianta 1: suma fixa 700.000 lei pe salariat, grila de salarizare cuprinzând clasele de salarizare și valoarea salariilor de bază brute începând cu 01.02.2003, grila de salarizare cuprinzând clasele de salarizare și valoarea salariilor de baza brute începând cu 01.02.2004, de plată: Stat de plată, Stat de plată, Stat de plată, Cărți de muncă, Carte de muncă, Carte de muncă, Carte de muncă, SC SA PITEȘTI, Adresa SNP IP nr.1451/13.03.2003, Adițional nr.1602/25.02.2003 la Contractul Colectiv de Muncă încheiată la nivelul SNP SA B înregistrat la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, Adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Anexa la adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Adresa G nr.438/08.04.2003, Adresa G nr.438/08.04.2003, Adresa SA nr.162/15.04.2003, Hotărârea Comitetului Director SA nr.25/25.03.2003, Decizia nr.216/21.03.2003 de reașezare a salariilor personalului SC SA, Carte de muncă, Carte de munca (), Carte de munca, Carte de muncă Angliei (), Carte de muncă, SC SA PITEȘTI, Protocol încheiat între SNP SA B, SC SA PITEȘTI și în data de 31.03.2003, Adresa SNP IP nr.1451/13.03.2003, Adițional nr.1602/25.02.2003 la Contractul Colectiv de Muncă încheiată la nivelul SNP SA B înregistrat la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, SC SA, Prezentarea SC SA, Protocol încheiat între SNP SA B, SC SA și în data de 31.03.2003, Adresa SNP GC nr.1154/28.02.2003, Adresa SNP IP nr.1451/13.03.2003, Adițional nr.1602/25.02.2003 la Contractul Colectiv de Muncă încheiată la nivelul SA B înregistrat la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, Adresa nr.438/08.04.2003, Adresa G nr.438/08.04.2003, Adresa Sucursala nr.899/24.04.2003 privind programarea pe luni și trimestre a numărului mediu de personal și a fondului de salarii pentru anul 2003, Cărți de muncă și adeverințe, - BAZA DE APROVIZIONARE, Adresa SNP IP nr.1451/13.03.2003, Adițional nr.1602/25.02.2003 la Contractul Colectiv de Munca încheiată la nivelul SNP SA B înregistrat la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, Adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Anexa la adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Adresa SC SA nr./17.03.2003, Adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materială nr.7677/18.03.2003, Anexa la adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materială nr.7677/18.03.2003, Adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materială nr.7676/18.03.2003, Adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materială Târgu-J nr.7679/18.03.2003, Anexa la adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materială Târgu-J nr.7679/18.03.2003, Adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materiala, Târgu-J nr.7678/18.03.2003, Adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materială nr.7681/18.03.2003, Anexa la adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materială nr.7681/18.03.2003, Adresa BA către Agenția de Aprovizionare tehnico-materială nr.7680/18.03.2003, Decizia nr.105/17.03.2003 cu privire la reașezarea salariilor de bază, Stat de plată, Carte de muncă -, Carte de muncă G, Carte de muncă, Carte de munca -, Carte de munca, Decizii privind introducerea primelor de Paști și C la alte Sucursale - Decizia nr.122/21.03.2003 - Sucursala Târgoviște, Decizia nr.38/21.03.2003 - Sucursala Câmpina, Decizia nr.25/21.03.2003 - Sucursala Campina, Decizia nr.57/18.03.2003 - Sucursala P, Decizia nr.66/20.03.2003 - B, Decizia nr.72/27.03.2003 -, Decizia nr.99/21.03.2003 -, Adresa SNP IP nr.1453/14.03.2003, Decizia nr.33.20.03.2003 - Sucursala Pitești și tabel sintetic cuprinzând extrase din cărțile de muncă, privind evoluția salariului de bază, după data de 01.02.2003 când au fost introduse în salariu primele de Paști și C, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză, solicitând cuvântul asupra recursurilor.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, având din nou cuvântul pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând, în esență, următoarele:
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea unei cote din beneficiul societății, arată că acest drept este reglementat clar în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și nu poate fi pusă în discuție existența lui. Formularea art.139 din CCM lasă la negocierea sindicatului cu patronatul întinderea acestui drept, modalitatea de acordare și condițiile de diferențiere. Or, dacă o astfel de negociere nu a avut loc, deoarece nici patronatul nici sindicatul nu au luat o astfel de inițiativă, nu se poate considera că dreptul salariaților la cota de profit nu ar mai exista.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea sporului de toxicitate, arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că în anul 1999 i s-a acordat sporul de toxicitate de 20%, acesta nu reprezenta decât sporul de vechime de care urma să beneficieze la acea dată, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Cu privire la ultimul capăt de cerere vizând acordarea grupei a II-a de muncă, recurenta susține că a dovedit că a lucrat ca laborant manipulând materiale toxice și reactivi, iar potrivit Ordinului 50/1990 funcția de laborant se încadrează în grupa II de muncă.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește recursul pârâtei SC SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat -, având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea SC SA la plata primelor de Paști și C ca neîntemeiată.
Se arată, în esență, că mecanismul introducerii suplimentului salarial Paște C în salariul de bază al salariaților SC rezultă din adresele, înscrisurile și concluziile scrise depuse la acest termen de judecată.
Așa fiind, din adresa nr.1453/14.03.2003 semnată de directorul general al societății și de președintele rezultă că fondul de salarii cuprinde și efectele Actului adițional la CCM înregistrat cu nr.1602/2003, prin care suplimentările salariale de la alin 1 al art. 168 din CCM au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Tot în această adresă se menționează data de aplicare respectiv 01.02.2003, la această dată Sucursala a încheiat un Protocol între și Administrația sucursalei în care se menționează că în limita fondului total de salarii aprobat pe anul 2003 au hotărât introducerea în salariile existente la 01.02.2003 a sumei fixe de 700.000 lei brut /salariat, majorarea începând cu 01.02.2003 a noilor salarii de bază rezultate după introducerea sumei fixe cu coeficientul de 13,2%. Se arată de asemenea, că din cuprinsul anexei 3 raportului de expertiză depusă la dosarului cauzei rezultă mecanismul de introducere a sumei fixe de 700.000 lei și a indexării salariale cu 13,2%.
În continuare, avocat - arată că, luând prin sondaj carnetele de muncă a trei dintre salariații societății, respectiv, și, se poate observa evoluția salariului acestora după introducerea sumei fixe de 700.000 lei, aceste exemple fiind valabile pentru toți salariații sucursalei.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii capătului privind acordarea suplimentului salarial reprezentând primă Paște Cu privire la recursul reclamantei solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată, acestea urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i achite suma de 4254,32 lei, din care 3780 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate, la care se adaugă indicele de inflație aferent; să-i plătească prima anuală reprezentând beneficiu pentru anul 2005; să-i acorde sporul de toxicitate cuvenit pentru desfășurarea activității într-un mediu toxic utilizând și manipulând materiale toxice; să se constate că în raport de locul în care și-a desfășurat activitatea trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă și să fie obligată pârâta să facă această mențiune în carnetul său de muncă. A mai solicitat reclamanta și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost încadrată în cadrul societății pârâte, lucrând la Institutul de Cercetări și Tehnologice Câmpina în funcția de laborant, din anul 1989 până la 20.01.2006, când i-a încetat contractul de muncă conform art.65 si 66 din Codul muncii.
A mai arătat reclamanta că prin contractul colectiv de muncă s-a prevăzut în conformitate cu art.168 obligația pârâtei de a acorda salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe unitate, drepturi care în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază ale fiecărui salariat, iar începând cu anul 2004 nu au mai fost plătite fără nicio motivare.
În legătura cu celelalte solicitări din acțiune, reclamanta a arătat că este îndreptățită să i se acorde atât sporul de toxicitate, cât și beneficiul pe anul 2005, care s-a plătit la majoritatea angajaților raportat la profitul paratei.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar copia carnetului de munca și a solicitat proba cu expertiza de specialitate salarizare normare.
Pârâta SC SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, termen care la data introducerii acțiunii 20.12.2007 a fost depășit.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că suplimentările salariale solicitate cu titlul de prime de Paște și C au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrată la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, fiind incluse din anul 2003 în salariul de baza al fiecărui salariat potrivit modalității și în condițiile negociate cu, astfel încât acestea nu mai pot fi solicitate de către reclamantă.
La termenul de judecata din 07.03.2008, reclamanta a depus o precizare la acțiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru sărbătorile de C și Paște în cuantumul arătat în acțiune; obligarea pârâtei la plata primei anuale, reprezentând beneficiul pentru anul 2005; obligarea pârâtei să-i acorde sporul de toxicitate care i se cuvine - neîncasat, pentru anii 2003-2005; să se constate că în raport de locul în care si-a desfășurat activitatea trebuia să fie încadrata în grupa a II a de muncă încă de la data angajării, respectiv din anul 1989 și obligarea pârâtei să-i facă această mențiune în carnetul de muncă.
Pârâta, prin notele depuse la dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei referitoare la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la cota parte din profit, excepția prematurității capătului de cerere referitor la cota de participare la profit și excepția prescripției cu privire la același capăt de cerere.
În motivarea acestei excepții, pârâta a arătat că cererea reclamantei privind obligarea acesteia la plata cotei de participare la profit, conform art.139 din Contractul colectiv de muncă, nu poate fi primită întrucât nu au existat negocieri cu sindicatul și nu s-a stabilit în mod bilateral vreo cotă de participare la profit a salariaților și nici modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere între salariați.
În legătură cu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâta a arătat că aceasta nu este parte la negocierile colective privind orice drept izvorât din contractul colectiv de muncă, calitate pe care nu o are decât sindicatul reprezentativ, astfel încât dreptul subiectiv pretins nu exista.
În opinia pârâtei, clauza prevăzută în art.139 din CCM preia conținutul clauzei model din CCM încheiat la nivel național, în care participarea salariaților din cadrul SA la profit este enunțată ca o posibilitate și o vocație care poate deveni un drept numai ca rezultat al unei negocieri Patronat-Sindicat, pe deplin absentă în situația de față.
În ceea ce privește excepția prematurității pârâta a susținut că acordarea cotei din profit poate avea loc numai în condițiile stabilirii exprese a acesteia, a modalității concrete de acordare, precum și a condițiilor de diferențiere între salariați, aspecte care încă nu au fost stabilite, neavând loc negocierile speciale între patronat si sindicat.
În cauză s-a efectuat expertiza salarizare - normare de către expert.
Prin sentința civilă nr.685 pronunțată la data de 16 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția prematurității și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâta, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei prima de C 2004-2005 și Paste 2005 în suma netă actualizată conform raportului de expertiză de 2193 lei.
A fost respinsă acțiunea cu privire la capetele de cerere privind acordarea beneficiului, sporul de toxicitate și grupa a II a de muncă, ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut următoarele:
În legătură cu prescripția dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, și nu cele ale art.283 lit.e din Codul muncii, deoarece în speță sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale indiferent de izvorul acestora. Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
În ceea ce privește excepția prematurității și a lipsei calității procesuale active a reclamantei asupra capătului de cerere privind cota de participare a salariaților la profit, au fost respinse ca nefondate, reținându-se că atâta timp cât un salariat revendică drepturi bănești proprii nu se poate discuta despre o excepție a lipsei calității procesuale active a acesteia și nici despre o excepție a prematurității, câta vreme obligațiile prevăzute în CCM nu au fost executate, iar scadența acestora se corelează cu perioada de valabilitate a contractului, reclamanta acționând în temeiul vocației conferite de CCM de a pretinde cota parte din profit după încheierea anului economic financiar precedent. Chiar dacă această cota de participare la profit a fost calificată în CCM că făcând parte din Capitolul "alte venituri", fiind vorba de o obligație patrimonială aceasta este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, neexistând nicio rațiune pentru aplicarea sub acest aspect a prevederilor art.283 lit.e din codul muncii numai pe criteriul izvorului obligației, pentru că prin aceasta s-ar ajunge pe o cale ocolită la restrângerea unor drepturi ale salariaților cărora li s-ar aplica un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost salariata societății pârâte conform mențiunilor din carnetul său de muncă, lucrând la Câmpina în funcția de laborant, contractul său de muncă fiind desfăcut începând cu data de 20.01.2006, conform deciziei nr.148/18.11.2005.
Din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, expertiza a constatat că salariul de bază al reclamantei a fost majorat începând cu data de 01.02.2003, însă creșterea aceasta nu a fost justificată de către pârâtă în sensul dovedirii faptului că prin majorarea respectivă s-a acoperit atât reașezarea salariilor, cât și suplimentările salariilor prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, respectiv prima de C și de Paste.
Având în vedere dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004-2005 conform cărora "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP", drepturi pe care reclamanta nu le-a încasat pentru anii 2004-2005, instanța a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei prima de C 2004-2005 și Paște 2005 în sumă totală netă actualizată de 2193 lei, conform raportului de expertiză.
Cu privire la plata sporului de toxicitate și acordarea grupei superioare de muncă (grupa a II-a), cereri cu care reclamanta a investit instanța, acestea au fost respinse întrucât, prin raportul de expertiză, în baza studierii statelor de salarii, a rezultat că a beneficiat de spor de condiții nocive în procent de 20% corespunzător art.135 alin.l lit.a din contractul colectiv de muncă, iar fișa postului și activitățile principale desfășurate de reclamanta nu se regăsesc în anexele la Ordinul 50/1990, astfel încât aceasta nu poate beneficia de grupa superioara de muncă.
În legătura cu obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profit, instanța a apreciat că această cerere este neîntemeiată, redactarea textului art.139 din CCM arătând că părțile nu au negociat un criteriu sau mai multe prin care dreptul salariaților să poată fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocație a salariaților.
Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că, în urma modificărilor Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr.161/2003, vocația salariaților de a primi o cotă parte din profitul unei societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat, cum este cazul în speță, a fost înlăturată întrucât se aduce atingere regimului juridic al proprietății private, astfel că singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este AGA.
Sub acest aspect, anterior oricărei negocieri dintre patronat și sindicate, respectiv între administrația pârâtei și sindicatul reprezentativ, trebuie să existe o hotărâre a acționarilor prin care aceștia să determine o anumită cotă din profit ce urmează a fi cesionată salariaților și numai după emiterea unei astfel de hotărâri se poate discuta despre aplicabilitatea dispozițiilor art.139 din CCM.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că prima instanță în mod greșit nu i-a acordat sporul de toxicitate, având în vedere că a lucrat în mediu toxic. De asemenea, potrivit Ordinului nr.50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă, iar potrivit art.139 din CCM trebuia să beneficieze de o cotă de participare la profit.
La rândul său, pârâta a arătat în motivarea recursului, în esență, că sumele de bani pentru sărbătorile de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, începând cu anul 2003, fără a fi individualizate distinct, astfel că se regăsesc în salariile de bază și pe anii ulteriori (2004-2007). Prin urmare, prima instanță, dispunând obligarea pârâtei la plata din nou a acestor suplimentări salariale, a pronunțat o hotărâre greșită, pornind deci de la interpretarea eronată a dispozițiilor art.168 din contractul colectiv de muncă. Un argument în plus îl constituie notele Comisiei Paritare SA, potrivit cărora primele de Paști și de C pentru perioada 2004-2007 au fost incluse în salariul de bază, fiind reprezentate de majorarea salarială survenită în anul 2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește recursul reclamantei, Curtea reține că potrivit concluziilor raportului de expertiză, reclamanta a fost salariata societății pârâte conform mențiunilor din carnetul său de muncă, lucrând la Câmpina în funcția de laborant, contractul său de muncă fiind desfăcut începând cu data de 20.01.2006, conform deciziei de desfacere nr.148/18.11.2005.
Din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, expertiza a constatat că salariul de bază al reclamantei a fost majorat începând cu data de 01.02.2003, însă creșterea aceasta nu a fost justificată de către pârâtă în sensul dovedirii faptului că prin majorarea respectivă s-a acoperit atât reașezarea salariilor, cât și suplimentările salariilor prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, respectiv prima de C și de Paști.
În ceea ce privește plata cotei de participare la profit, instanța de fond a reținut în mod corect că părțile nu au negociat un criteriu sau mai multe prin care dreptul salariaților să poată fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocație a salariaților, dar și că în urma modificărilor Legii nr.31/1990 prin Legea nr.161/2003, vocația salariaților de a primi o cotă parte din profitul unei societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat a fost înlăturată.
Legat de sporul de toxicitate, Curtea reține că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, reclamanta a beneficiat alături de alți salariați de acest spor în procent de 20%, corespunzător art.135 alin.l lit.a din CCM la nivel de unitate până în anul 1998, iar din anul 1999 fost inclus în salariul de bază.
În ceea ce privește acordarea grupei a II-a de muncă, din concluziile raportului de expertiză rezultă că reclamanta nu poate beneficia de această grupă, întrucât activitățile principale desfășurate de aceasta nu se regăsesc în anexele la Ordinul nr.50/1990.
Cu privire la recursul pârâtei, Curtea reține că, potrivit art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, precum și art.168 alin.1, 2 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente - Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe SA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt necontrazis de recurentă cu înscrisurile depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că, potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, așa cum a susținut.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-ar fi menționat expres că, pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a prevăzut, la art.168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2005 și respectiv 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, notele Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu pot constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paști, prevăzute de art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Față de aceste considerente, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta, domiciliată în P,-, județul P, și pârâta SC SA cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.685 din data de 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red.LC
4 ex./05.11.2009
-- Tribunalul Prahova
- /R
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
