Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1896/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1896
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, C, -, -, -, G, toți cu domiciliul ales în B, Cartier 3, -.15,.1,.6, județul B - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.337 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții reclamanți, C, -, -, -, G, reprezentați de avocat din Baroul Buzău și intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat în substituire avocat, conform contractului de asistență juridică nr. 12 din 18 septembrie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților depun concluzii scrise, după care, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, având din nou cuvântul pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului formulat cu privire la capetele de cerere privitoare la cota de participare la profitul anual și contravaloare a 4000. de gaze anual, avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise depuse la acest termen de judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea suplimentelor salariale pentru aprovizionare toamnă iarnă se arată în esență, că adresa 2412/1998 invocată de pârâtă și admisă de instanța de fond drept dovadă includerii acestor suplimentări salariale în salariile de bază ale salariaților, în realitate este un telex, care nu poate avea regim de act oficial și legal de modificare contractului colectiv de muncă, deoarece nu este înregistrat la ITM sau la Direcția de Muncă, nu fost încheiat în fiecare an de derulare a CCM și nu putea produce efecte decât de la data semnării sau de la dată ulterioară stabilită de părți și până la epuizarea termenului de funcționare contractului modificat.
Referindu-se la ultimul capăt de cerere respectiv neacordarea cu titlu gratuit cotei de 7,99% din acțiunile societății ce reveneau salariaților la data privatizării acesteia, reprezentantul recurenților arată că așa cum rezultă din conținutul art. III din Protocolul încheiat la 10.10.2008 între și, acest act nu este decât acțiune de intenție și nu un act finalizat, deoarece procedura de atribuire acestor acțiuni, cu titlu gratuit, în număr de 100 pentru fiecare salariat, nu este finalizată, în sensul că reclamanții nu au intrat în posesia lor.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise depuse la dosar la acest termen de judecată. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții salariații și foști salariați ai SC SA B - au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să acorde, pe ultimii trei ani, respectiv 2005, 2006, 2007, drepturile prevăzute în CCM la Nivel de Grup de Unități din Industria, majorate în funcție de indicele de inflație la data executării plății, astfel:
- cota de participare la profit reprezentând 10% din profitul anual realizat raportat la numărul de salariați;
- contravaloarea suplimentarilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim la nivel de (550 lei în 2005, 650 lei în 2006 și 720 lei în 2007);
- contravaloarea a câte 4000 mc gaze naturale pentru fiecare an calendaristic;
- partea ce i se cuvenea fiecărui salariat din cota de 7,99 din acțiunile societății la data privatizării.
În motivare, reclamanții au arătat că au fost și unii chiar mai sunt salariații unității pârâte și că potrivit CCM - art. 138 raportat la art. 136, 139 si art. 141 salariaților li se cuvine o cotă de participare la profitul anual, cotă ce a fost stabilită la 10% prin Actul adițional la CCM nr. 15928/1998.
Au mai învederat petenții că la finele lunii octombrie a fiecărui an, conform art.170 alin 1 si 2 din CCM - și conform art. 168 din CCM, salariații vor beneficia de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, în cuantum minim de un salariu minim calculat la data evenimentului.
Referitor la dreptul salariaților de a beneficia anual de o suplimentare salarială echivalentă cu c/val a 4000 mc de gaze naturale, reclamanții au invocat prevederile art. 178 alin.1 din CCM - și a art. 176 din CCM, potrivit căruia acest ajutor material trebuia introdus in salariu, iar modalitatea de calcul trebuia prevăzuta într-un act adițional care nu s-a mai încheiat.
În legătură cu ultimul capăt de cerere, se invocă prevederile art. 170 alin.8 din CCM - prin care li se acordă gratuit un număr de acțiuni în cazul în care societatea se privatizează. In acest caz, salariaților li se cuvenea, la data de 14.12.2004, data privatizării societății, un număr de acțiuni și plata dividendelor anuale.
La dosar s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenientul, ce a fost încuviințată în principiu de instanță.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe cale de excepție ca fiind prescrisă sau ca fiind introdusa de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea excepției prescripției se afirmă că drepturile solicitate de reclamanți nu sunt drepturi de natură salarială, și nici nu pot fi asimilate acestora, motiv pentru care în accepțiunea pârâtei, termenul de prescripție este cel de 6 luni, reglementat de art.283 al.1 lit.e din Codul muncii. Astfel, art.42 din CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 stabilește care sunt sumele de bani asimilate salariului și care sunt considerate alte venituri, iar în cauză solicitările nu reprezintă drepturi salariale. Un alt argument invocat este si acela că termenul de 3 ani este aplicabil numai în cazul în care se urmărește valorificarea unor drepturi salariale prevăzute de contractul individual de muncă, nu și de CCM la nivel de ramură, unitate sau național.
În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților se afirmă următoarele: calitatea procesuala activă presupune identitatea între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecății. În plan procesual, calitatea activă a reclamantului trebuie să corespundă calității lui de creditor, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă, și să nu fi fost încă acoperită.
Art.187 stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial, și nu dă naștere, prin el însuși, la un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani; dreptul respectiv ar urma să ia naștere în urma unei negocieri speciale cu sindicatul. Începând cu 1997, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe această temă, de unde rezultă că drepturile au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna iarna nu se datorează întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
În altă ordine de idei, s-a arătat că, în lipsa unor negocieri cu patronatul, obiectul acțiunii este nedeterminat, nefiind un criteriu clar la momentul actual de determinare a cuantumului de gaze naturale. Mai mult, ajutorul acesta a fost deja acordat prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestuia la nivelul anului 1997.Art.176 din CCM la nivel de unitate arată că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997, fiind inclus în salariul de bază al fiecărui angajat, iar de atunci a fost plătit, lună de lună, ca parte integrantă din salariu.
Prin CCM la nivel de unitate din 1997, s-a stabilit că începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă a fost introdusă în salariul de bază (telexul nr.2412/1998), astfel încât nu își mai găsește aplicarea art.176 al.1 și 2, ci al.6 al aceluiași articol, acesta fiind excepția de la negocierea, materializarea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă iarnă.
La termenul din data de 26.01.2009 s-au depus precizări de către pârâtă, în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, prematură, introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond ca neîntemeiată. Considera acțiunea prematură având în vedere că trebuia mai întâi să se realizeze negocierea acestor drepturi cu prilejul încheierii CCM la nivel de unitate. Astfel, se urmărește realizarea unor drepturi care nu s-au născut încă.
Reclamanții, prin avocat, la data de 06.02.2009 au formulat răspuns la întâmpinare susținând că pârâta nu a atins în întâmpinarea depusă decât capetele 2 și 3 de cerere. Se învederează că obligativitatea demarării negocierilor revine exclusiv angajatorului, că și înregistrarea CCM și a actelor adiționale la ITM, iar în legătură cu includerea ajutorului social în salariu acest fapt.
La 09.02.2009 pârâta, prin avocat, formulează un punct de vedere față de acordarea de către a unui număr de acțiuni în considerarea calității de salariat a reclamanților arătând că acest proces se află în derulare, la data de 10.10.2008 s-a semnat de către unitate și un protocol care specifică faptul că modalitatea și procedura tehnică de distribuire cu titlu gratuit a acțiunilor se va stabili ulterior.
La termenul din data de 23.02.2009, parata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, motivat de faptul că, în conformitate cu art.72 din Legea 168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea. Se apreciază că, în speță, este vorba de un conflict de drepturi, așa cum este definit de art.67 din legea mai sus enunțată, care, fiind o lege specială, are prioritate față de reglementările Codului muncii. În consecință, susține că Tribunalului București îi aparține competența de soluționare a cauzei.
Reclamanții, prin avocat, au formulat răspuns la excepția ridicată de pârâtă, în sensul că este invocată în afara termenului legal și este nefondată, aducând ca argumente prevederi legale (art. 284. ), doctrina și practica.
La termenul din data de 09.03.2009, pârâta formulează un punct de vedere și referitor la capătul de cerere privind acordarea beneficiilor reprezentând cotă din profitul SC SA, afirmând că nu au existat negocieri între patronat și sindicat, așa cum cere legea, asupra acestor drepturi. Totodată pretențiile reclamanților sunt incompatibile cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
La același termen se invocă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii prin raportare la prevederile art.12 alin. 4 si 5, art.73 alin 3 lit. p și art. 79 alin 1 din Constituție.
Excepțiile invocate au fost puse în discuția părților la termenul de judecată din 23.03.2005, când s-a dezbătut și fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.337 din 25 martie 2009 Tribunalul Buzău respinge excepția de necompetență teritorială, respinge excepțiile de prematuritate și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților și intervenietului în privința capătului de cerere referitor la contravaloarea suplimentelor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005-2007, admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților și intervenietului pentru capetele de cerere referitoare la cota de participare la profit pe anii 2005-2007 și la c/val. a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005-2007 și, în consecință, respinge ca prescrise aceste solicitări, iar pe fond respinge ca neîntemeiată acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu cu privire la solicitările de acordare a c/val suplimentelor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005-2007 și partea fiecărui salariat din cota de 7,99% acțiuni la privatizarea societății.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău este neîntemeiată, având în vedere că obiectul litigiului îl constituie obligarea angajatorilor la plata unor drepturi bănești ce derivă din calitatea de salariați a reclamanților și intervenientului, cu ocazia derulării raporturilor de muncă. Așa fiind, este vorba de un conflict de muncă, reglementat de prevederile Codului muncii, potrivit căruia - art.281 - jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, prevăzute în cod.
Instanța competentă să soluționeze conflictele de muncă este, conform art. 284 al.2 din Codul muncii, instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința sau, după caz, sediul. Cum din actele depuse la dosar reiese că reclamanții și intervenienții au domiciliul pe raza județului B, din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Buzău.
Aceste reglementări au caracter imperativ și absolut întrucât Codul muncii stabilește o competență exclusivă și derogatorie de la dreptul comun, ce nu poate fi înlăturată de părți sau de instanță, motiv pentru care este neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, invocată de pârâta SC.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuala activă) și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuala pasivă). Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile sale.
În cauză reclamanții și intervenientul au indicat cu claritate obiectul pretențiilor lor și motivele de fapt și de drept pentru care au formulat cererile, astfel încât se constată că aceștia au calitatea procesuală activă de a sta în raportul juridic dedus judecății pentru drepturile bănești pe care le-au solicitat în nume propriu, drepturi ce decurg din relațiile de muncă cu unitatea angajatoare. Art.282 lit.a din Codul muncii stabilește că pot fi părți în conflictele de muncă salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă.
procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare in judecată și, în consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâta SC SA.
În ce privește excepția prematurității, instanța constată că, potrivit art.109 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, iar dovada îndeplinirii procedurii se va anexa la cererea de chemare în judecată.
În speță, acțiunea reclamanților și intervenientului de a pretinde în calitate de salariați sau foști salariați anumite categorii de drepturi bănești de la societatea angajatoare nu este condiționată de parcurgerea vreunei proceduri prealabile ori împlinirea vreunui termen sau condiții, cere să determine considerarea cererii ca prematur introdusă. Sunt neîntemeiate susținerile angajatorului în sensul că dreptul nu s-a născut în absența negocierilor dintre sindicat și patronat, pentru că lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele de muncă, de a beneficia de acele suplimentări, motiv pentru care aceasta excepție va fi respinsă.
Sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Art.283 al.1 lit. c) din Codul muncii prevede că se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților către angajator. Litera e din același articol stabilește că se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, suplimentele pentru aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005-2007 solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003-2007.
Conform art. 170 alin. 1 din CCM-, cu ocazia unor evenimente anuale, pentru sărbătorile de Paști și C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna iarna) salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Potrivit art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Ca atare, raportat la acest capăt de cerere, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile prevederile de art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii invocat de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi neacordate, cum este și cazul de față. Dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu prev.art.283 al.1 lit.e Codul muncii, care se referă la toate drepturile, inclusiv obligațiile prevăzute într-un CCM, printre care și drepturile salariale.
În altă ordine de idei, suplimentarea salarială reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă este inclusă în același articol care se referă și la primele de Paște si de C, și pentru aceleași drepturi nu pot exista termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Din aceste motive instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților și intervenietului în privința capătului de cerere referitor la contravaloarea suplimentelor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005-2007, cuvenite în luna octombrie a fiecărui an, întrucât, raportat la data introducerii cererii, dreptul lor nu este prescris, fiind aplicabile prev.art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
În schimb, solicitările privind cota de participare la profit pe anii 2005-2007 și la c/val. a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005-2007 nu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de către salariat, cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Măsurile de protecție socială, în cadrul cărora se includ și drepturile acordate periodic, în vederea creșterii nivelului de viață al salariaților ori compensațiile dispuse prin CCM în domeniul asigurării și securității în muncă, nu sunt însă drepturi salariale, ci alte drepturi cu valoare patrimonială, acordate în raport cu dispozițiile contractului.
Spre deosebire de drepturile salariale care constau în primele de Paște și C, cota parte din profit și ajutorul material egal cu contravaloarea a 4000 mc gaze naturale au natură juridică diferită, reprezentând "alte venituri", conform art.42 din CCM la nivel național pe anii 2007 - 2010, unde se distinge între adaosurile la salariul de bază și alte venituri.
Solicitarea reclamanților și intervenientului privind acordarea cotei de profit nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de munca, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât cele salariale, cerute în baza CCM, motiv pentru care instanța apreciază că termenul de prescripție este cel de 6 luni, conform art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii. Față de data introducerii acțiunii și perioada solicitată de acordare a cotei părți din profitul societății pârâte și a contravalorii a 4000 mc gaze naturale, instanța va constata prescrise aceste solicitări.
Așa fiind, tribunalul a admis ca întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților și intervenietului pentru capetele de cerere referitoare la cota de participare la profit pe anii 2005-2007 și la c/val. a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005-2007 și, în consecință, respinge ca prescrise aceste solicitări.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate solicitările reclamanților și intervenientului privind acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă prevăzută de art.170 al.1 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, 2007, întrucât prin CCM la nivel de unitate din 1997, s-a stabilit că începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul care va face obiectul unui act adițional la contract. Conform CCM din perioada 1998-2001, s-a prevăzut că suplimentarea respectivă a fost introdusă în salariul de bază (telexul 2412/1998), aspecte reluate și în CCM pe anii următori.
Cu caracter normativ general, introducerea adaosurilor în salariul de bază este prevăzută de art.137 din CCM pe ramură, unde se arată că prin CCM încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Cu caracter normativ special, aliniatul 6 al art.176 CCM pe ramură instituie excepția de la negocierea, materializarea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă iarnă, prev. în art.176 al.1 din același contract.
În acest fel, rezultă că acest supliment salarial a fost introdus din luna iunie 1997 în salariul de bază al fiecărui salariat SA, majorat în acest fel.
Referitor la solicitarea de acordare părții ce i se cuvenea fiecărui salariat din cota de 7,99 din acțiunile societății la data privatizării se constată că, potrivit art. 168 alin. 6 din CCM al, în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații parte în contract vor beneficia de un număr de acțiuni negociat de cu SA - acordate gratuit - și de facilități de participare directă la privatizare.
Din actele depuse la dosar rezultă că în data de 10.10.2008 s-a încheiat Protocolul între SA și prin care părțile s-au angajat să negocieze numărul de acțiuni gratuite ce se vor acorda salariaților în executarea art. 168 alin. 5 din CCM al pe anul 2008 (fostul art. 168 alin. 6 din CCM al pe anii anteriori). Prin același Protocol s-a stabilit că mecanismul și procedura de distribuire cu titlu gratuit a acțiunilor către salariați vor fi stabilite ulterior semnării prezentului protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale.
Totodată se constată că formalitățile impuse de procedura de acordare a acțiunilor se circumscriu dispozițiilor Legii 31/1990 privind convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, iar din actele depuse reiese că s-a convocat această adunare generală extraordinară (la 16.12.2008) aprobându-se cumpărarea de acțiuni, în condițiile art. 103 ind. 1 din Legea 31/1990, care să fie distribuite gratuit salariaților în baza art. 168 din CCM.
În consecință, se constată că nu există o neîndeplinire culpabilă din partea pârâtei a obligației de a acorda acțiuni și de a înregistra și emite acțiunile acordate salariaților cu titlu gratuit, dovadă etapele și formalitățile parcurse, astfel că instanța a respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie si solicitând modificarea în totalitate a acesteia și, pe baza probelor aflate la dosar, pronunțarea unei decizii prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profitul anual în cuantum de 10%, a contravalorii suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație și contravaloarea cotei de gaze naturale de câte 4.000. pentru 2005-2007, avându-se în vedere prețul uni de gaze naturale, urmând ca suma finală să fie indexată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății.
În motivarea recursului formulat recurenții arată ca hotărârea instanței de fond este afectată de motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7si punct. 8.pr.civ.
În mod neîntemeiat a reținut instanța de fond ca suplimentările pentru aprovizionarea toamnă-iarnă au fost introduse în salariul de bază în lipsa unor dovezi în acest sens sau a unui act adițional la contractul de muncă, încheiat cu respectarea prev. Art. 131 din Legea nr. 130/1996 republicată.
Recurenții susțin că nu poate fi avut în vedere telexul nr. 2412 /1998 drept dovadă a includerii acestor drepturi salariale în salariile de baza deoarece acesta nu este un act oficial și legal de modificare a contractului colectiv de muncă.
De asemenea, în mod eronat instanța de fond a apreciat că drepturile solicitate de reclamanți, prevăzute în CCM, nu ar avea regim de drepturi salariale, fără să motiveze în raport de argumentele prezentate de recurenții -reclamanți.
Se mai menționează că instanța de fond a reținut eronat textele de lege invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, făcând numeroase confuzii.
Referitor la capătul de cerere privind cota din acțiunile societății, recurenții arată că în mod eronat instanța de fond a considerat că ar exista numai promisiunea acordării acestora, când, în realitate acordarea acestor acțiuni reprezintă un drept, neacordat.
Mai susțin recurenții că admiterea probelor s-a făcut în cascadă, în nesocotirea dispozițiilor procedurale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Din carnetele de muncă ale recurenților-reclamanți, Curtea reține că aceștia au calitatea de salariați ai intimatei-pârâte în diverse funcții
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1998 angajatorul a introdus în salariul de bază al recurenților-reclamanți suplimentarea salariala mai sus menționată.
Astfel, prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei - 10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei - 7% și salarii peste 2.000.000 lei - 5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, în mod legal și întemeiat a fost respinsă de instanța de fond.
În ce privește cererile privind contravaloarea cotei de gaza naturale precum si cota de participare la profit, este adevărat că acestea au caracterul unor drepturi salariale, iar nu a unor drepturi în afara celor cu caracter salarial, dar aceste drepturi nu mai pot fi solicitate de reclamanții recurenți.
Astfel, în contractele colective aferente anilor indicați în acțiunea introductivă se prevede că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe 1997, situație ce se coroborează cu mențiunile din faxul 1818/1997 unde se precizează introducerea c/val a 4000 mc gaze în salariul de bază. Prin urmare, c/val unei cantități de gaze naturale fiind inclusă în salariul de bază și menținută în această formă pentru anii următori nu mai poate fi solicitată de către reclamanți.
În ce privește cota de participare la profit, în formularea din, art.139 stabilește că atât cota de participare la profitul anual cât și modalitatea concretă de acordare precum și condițiile de diferențiere între salariații SA vor fi stabilite prin negociere cu.
Această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea cotei de participare la profitul societății, existența acestui drept fiind într-adevăr dublu condiționată de înregistrarea de profit la finele fiecărui an din perioada de referință ce face obiectul litigiului și negocierea modalităților concrete de acordare și a criteriilor de diferențiere între salariați, cu.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de însăși clauza contractuală pentru valabila existență a dreptului la cota de participare la profit, pe de o parte, iar pe de alta, cum în legislația română actuală nu este reglementată obligația adunării generale a acționarilor unei societăți pe acțiuni (societatea recurentă SC SA fiind constituită ca societate pe acțiuni sub regimul instituit de Legea nr.31/1990 modif. prin Legea nr.161/2003) să acorde salariaților săi dreptul de participare la beneficii-conform art.178 și art.183 din aceste acte normative - rezultă că art.139 din conferă salariaților doar premisele negocierii unui eventual drept de a participa la profitul net al societății, cu respectarea cerințelor impuse de actul constitutiv al societății angajatoare și a condițiilor prealabile stabilite prin această clauză contractuală, astfel cum au fost enumerate mai sus și numai dacă nu s-a decis reinvestirea profitului societății iar nu distribuirea lui.
Prin urmare, reclamanții nu este întemeiat nici capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profit.
În ce privește acordarea gratuită a unor acțiuni ale societății, este corectă motivarea instanței de fond care a apreciat că potrivit art. 168 alin. 6 din CCM al, în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații parte în contract vor beneficia de un număr de acțiuni negociat de cu SA - acordate gratuit - și de facilități de participare directă la privatizare.
La 10.10.2008 s-a încheiat Protocolul între SA și prin care părțile s-au angajat să negocieze numărul de acțiuni gratuite ce se vor acorda salariaților în executarea art. 168 alin. 5 din CCM al pe anul 2008 (fostul art. 168 alin. 6 din CCM al pe anii anteriori). Prin același Protocol s-a stabilit că mecanismul și procedura de distribuire cu titlu gratuit a acțiunilor către salariați vor fi stabilite ulterior semnării prezentului protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale.
Totodată formalitățile impuse de procedura de acordare a acțiunilor se circumscriu dispozițiilor Legii 31/1990 privind convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, iar din actele depuse reiese că s-a convocat această adunare generală extraordinară (la 16.12.2008) aprobându-se cumpărarea de acțiuni, în condițiile art. 103 ind. 1 din Legea 31/1990, care să fie distribuite gratuit salariaților în baza art. 168 din CCM.
În consecință, nu există o neîndeplinire culpabilă din partea intimatei pârâte a obligației de a acorda acțiuni și de a înregistra și emite acțiunile acordate salariaților cu titlu gratuit, dovadă etapele și formalitățile parcurse.
Prin urmare, acordarea acțiunilor gratuite se va putea definitiva numai după parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de și legile în vigoare, iar nu înainte, situație în care se găsesc reclamanții recurenți la momentul judecării pricinii.
Și critica privind modalitatea de administrare a probatoriilor este nefondată deoarece documentele depuse cu titlu de probă au fost comunicate reclamanților, puse în discuția acestora, fără a se încălca dreptul la apărare și posibilitatea de a combate cu alte probe susținerile pârâtei.
Pentru considerentele expuse, constatând și că instanța de fond și-a motivat hotărârea, curtea, văzând și disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, C, -, -, -, G, toți cu domiciliul ales în B, Cartier 3, -.15,.1,.6, județul B - la Cabinet de Avocatură, împotriva sentinței civile nr.337 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red./MD
4 ex/12.11.2009
Dosar fond - al Trib.
I
+
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
