Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 199/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.840/CM din 05 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Tribunalul Argeș, Guvernul României B, Curtea de APEL PITEȘTI și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin cererea depusă la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat acordarea unui nou termen, având în vedere că au formulat la Înalta Curte de Casație și Justiție cerere de strămutare a cauzei, prin care au solicitat și suspendarea judecății.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicită respingerea cererii de amânare a cauzei formulată în scris de Ministerul Justiției ca nedovedită.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de recurentul-pârât Ministerul Justiției, având în vedere că la dosar nu s-a depus certificat eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiției prin care să se ateste că s-a formulat cerere de strămutare a cauzei. Constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată a instituției pe care a reprezintă.
Având cuvântul asupra recursului formulat de Ministerul Justiției, pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat în scris.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 23.10.2007, reclamantele, -, reprezentate de Sindicatul A, au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, respectiv 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007, 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că prin nr.OG6/2007, nr.OG10/2007 și nr.OG11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar.
Reclamantele au fost excluse de la acordarea acestor creșteri salariale deși nr.OG8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea pe baza valorii de referință sectorială prevăzute în actul normativ, nemodificată până în prezent și pe baza coeficienților de multiplicare. acestor coeficienți este reglementată în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau parchetului.
Au fost modificați prin lege doar coeficienții de multiplicare.
În acest fel, se arată, s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat chiar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În drept, acțiunea este întemeiată pe disp. art. 21 alin.(1) din nr.OG137/2000, modificată și completată.
Din oficiu, a fost invocată excepția lipsei capacității juridice a Guvernului României iar la termenul de judecată din data de 12.12.2007 a fost admisă.
Prin sentința civilă nr.840/CM din 05 decembrie 2007, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, respectiv 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume care se actualizează cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a obligat pe pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților menționați anterior fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantele fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Curții de APEL PITEȘTI.
Față de prevederile art. 155 din Codul muncii, salariul, indemnizația, în speța dedusă judecății, se impune a fi luată în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Din examinarea acestor dispoziții legale, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei profesionale a reclamantelor de la beneficiul creșterilor salariale.
Instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Ca urmare, a considerat aplicabile dispozițiile art. 2 din nr.OG137/2000, ale art.4 și art.16 din Constituția României, ale art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic discriminarea în executarea raporturilor de muncă.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Primul dintre recurenți critică hotărârea în sensul că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Fiind vorba de solicitarea unor drepturi bănești ce decurg din raporturile de muncă pe care reclamantele le au în calitate de salariate, este evident că doar Ministerul Justiției poate răspunde ca pârât în cauză.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator principal de credite al reclamantelor, ci răspunde de gestionarea bugetului aprobat prin legea bugetară anuală instituției pe care o conduce și nu altor instituții. Pentru repartizarea sumelor de la bugetul de stat către ordonatorii principali de credite este răspunzător Guvernul.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nicio obligație de garanție iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamantelor nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești nu îi conferă acestuia nicio garanție legală din partea recurentului pentru eventualele sume de bani ce ar trebui plătite.
De asemenea, este inadmisibilă solicitarea modificării bugetului de stat printr-o hotărâre judecătorească deoarece creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
În drept, recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9, art.3041și art.312 Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Justiției este acela potrivit căruia s-a aflat în imposibilitate de a-și formula apărările. În cauză a fost primită doar citația pentru termenul din 07.11.2007. Chiar dacă aceasta poartă mențiunea " cu copie acțiune", din analiza formularului de citație rezultă că a fost primită o singură filă.
În al doilea rând, susține recurentul, obligarea sa și a celorlalți pârâți la plata unor sume de bani ca urmare a indexării salariilor reclamantelor pe anul 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Soluția instanței de fond este rezultatul și al greșitei aplicări a legii.
Argumentele aduse în susținerea acestor motive sunt următoarele:
Intimatele-reclamante sunt salariate în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care acestea beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la acestea.
OG nr.137/2000 privește acte sau fapte de discriminare prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate al unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări din legi sau ordonanțe.
Personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007 prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași tranșe, respectiv începând cu 1 ianuarie 2007, 1 aprilie 2007 și 1 octombrie 2007.
Deși prin nr.OG 8/2007 au fost majorați coeficienții de multiplicare, iar nu valoarea de referință sectorială majorările salariale solicitate în acțiune au fost acordate în anul 2007.
De aceea, nu se poate reține plasarea personalului auxiliar de specialitate într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În drept, recursul Ministerului Justiției este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9, art.3041și art.312 Cod procedură civilă.
Recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondat.
Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți constituie o aplicare corectă a dispozițiilor legale și pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum sunt enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
În considerarea acestor atribuții prevăzute de lege a fost obligat recurentul la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
Criticile aduse sentinței în recursul pârâtului Ministerul Justiției nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Legat de pretinsa încălcare a dreptului la apărare, din lucrările dosarului rezultă că la termenul de judecată din 28.11.2007, la cererea pârâților Ministerul Justiției și Guvernul României, instanța a amânat soluționarea cauzei pentru ziua de 12.12.2007, spre a le fi comunicată acestor părți cererea de chemare în judecată și a li se da astfel posibilitatea să formuleze apărări.
A urmat soluționarea cererii de preschimbare a acestui nou termen, stabilită pentru ziua de 05.12.2007, la care pârâtul Ministerul Justiției a fost citat prin fax potrivit confirmării de transmisie de la fila 89 din dosar.
În acest înscris emis în ziua de 29.11.2007 se face mențiunea citării cu copia acțiunii și se confirmă transmisia unui număr de 5 pagini.
Odată comunicată cererea de chemare în judecată cu cel puțin 5 zile înaintea celui de-al doilea termen de judecată, se poate reține că au fost respectate prevederile art. 114 alin.(2) pr.civ. coroborat cu art.74 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, reglementând una dintre modalitățile de realizare a dreptului la apărare.
Partea a avut la îndemână în prezentul litigiu, a cărui procedură de soluționare se caracterizează prin urgență, un interval de 5 zile până la termenul stabilit de instanță pentru a depune la dosar întâmpinare.
Instanța nu a fost învestită a examina conformitatea actelor normative adoptate în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate, ori a actelor normative care au prevăzut creșteri salariale pentru personalul bugetar cu dispozițiile constituționale.
Instanța a fost învestită a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
În considerentele Deciziei nr.VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002 modificată prin nr.OUG29/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege respective s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată.
S-a susținut prin cel de-al doilea motiv de recurs că nu poate fi reținută discriminarea câtă vreme drepturile solicitate de intimatele-reclamante nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Prin art.1 din nr.OG10/2007 se stabilesc majorări în 3 etape ale salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG29/2000, ale indemnizațiilor personalului care ocupă funcții de demnitate publică și ale celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Scopul acordării acestor majorări prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată.
În analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trăsătura caracteristică și comună a reclamantelor și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, respectiv indemnizațiile, se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Răspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflectă în stabilirea indemnizațiilor în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, pentru care sunt specifici coeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legătură cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației, respectiv cu majorarea valorii de referință sectorială.
Majorările acordate personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea prin nr.OG 8/2007 nu au avut drept scop acoperirea creșterii inflației deoarece vizează coeficienții de multiplicare.
Pe de altă parte, raportându-ne la personalul care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea drepturile bănești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice și sunt necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, majorările au fost acordate atât în anul 2006, cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de primă necesitate, determină scăderea salariului real pentru toate categoriile profesionale, iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite după funcții, atribuții, interdicții, etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or, menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fără altă justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită, care de altfel este un contraargument.
De fapt, aplicând diferit dreptul la indexare se ajunge la încălcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită.
Prin urmare, trebuie reținut că tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamantelor este discriminatoriu în sensul art.2 din nr.OG137/2000 și art.5 din Codul muncii, precum și în sensul art.16 din Constituția României revizuită.
Și întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de dispozițiile art.304 pct.4 și 9 procedură civilă, cu privire la sentința recurată, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.840/CM din 05 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, reprezentate de Sindicatul A, pârâții TRIBUNALUL ARGEȘ, CURTEA DE APEL PITEȘTI și intervenientul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./31.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
