Pretentii civile. Speta. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 194/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.838/CM din 05 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, și intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin cererea depusă la dosar recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat acordarea unui nou termen, pe motiv că a formulat la Înalta Curte de Casație și Justiție cerere de strămutare a cauzei, prin care a solicitat și suspendarea judecății.
Curtea respinge cererea de amânare a judecății deoarece nu s-a depus la dosar certificat emis de Înalta Curte de Casație și Justiție din care să rezulte înregistrarea cererii de strămutare a cauzei.
Constatând recursurile în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.10.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata sumelor reprezentând stimulentele financiare prevăzute pentru luna decembrie 2005 prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin acest ordin a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Ulterior, prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente doar unor categorii de magistrați.
S-a susținut, de asemenea, că aceste stimulente au fost acordate în mod discriminatoriu, ceea ce a condus la excluderea celorlalți magistrați de la primirea lor și a adus atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani.
S-au invocat dispozițiile art.2 alin.1 și art.2 alin.2, coroborate cu cele ale art.6 lit.c și art.8 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin care este interzisă discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator.
Acțiunea este întemeiată și pe prevederile art. 21 și 22 din nr.OG177/2002, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 16 alin.1 din Constituția României, ale art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art.26 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ale art.2 alin.2 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale.
La data de 13.11.2007 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr. 500/2002.
Ministrul economiei și finanțelor nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților au Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș, Ministerul Justiției, și nu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Mai arată pârâtul că potrivit art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002 creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Iar modificarea legii bugetului de stat cu privire la aceste credite nu intră în atribuțiile ministerului.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii pe motiv că modalitatea prevăzută în Ordinul ministrului justiției nr.1921/C/15.12.2005 pentru acordarea stimulentelor nu încalcă dispozițiile nr.OG 137/2000.
nu reprezintă un drept fundamental recunoscut prin lege. Spre deosebire de indemnizația de încadrare brută, salariul de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinabil conform legii, stimulentele se pot acorda din fondul cu destinație specială, cu condiția respectării anumitor criterii referitoare la rezultatele meritorii în activitatea desfășurată, complexitatea sarcinilor de serviciu, celeritatea îndeplinirii acestora, lipsa sancțiunilor disciplinare
Reclamanții nu precizează criteriul în baza căruia a avut loc discriminarea, ci invocă nerespectarea dreptului la remunerație echitabilă. O asemenea susținere este nefondată deoarece, pentru magistrați, legiuitorul a prevăzut prin lege specială drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestora.
La aceeași dată s-a solicitat de către același pârât ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
Ulterior, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
- prin acordarea stimulentelor nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor nr.OG137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat", ci a unei posibilități de a acorda premii sau stimulente cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin Ordin al Ministrului Justiției;
- nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției;
- stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, stimulentele acordate depinzând de o multitudine de factori;
- potrivit art.4 alin.1 din Normele Interne, principalele, dar nu singurele criterii de repartizare individuală a stimulentelor, au fost rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare;
- alături de aceste criterii a fost avut în vedere criteriul vechimii, care nu este unul nelegal, în speță optându-se pentru categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, iar dintre aceștia nu toți au beneficiat de stimulente;
- potrivit art.4 alin. 3 din Normele Interne au fost avute în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
În ședința de judecată din data de 05.12.2007 s-a discutat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată. S-a reținut că pârâtul are calitatea de ordonator principal de credite, răspunzând de elaborarea proiectului de buget, potrivit Legii nr.500/2002.
Prin sentința civilă nr.838/CM din 05 decembrie 2007, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând stimulentele financiare neacordate în luna decembrie 2005, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș, fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus.
A avut în vedere pentru aceasta:
Prin art.2 al Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/15.12.2005 s-au acordat stimulente cu ocazia sărbătorilor de iarnă, însă numai pentru salariații ministerului, pentru personalul care desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Plata stimulentelor s-a efectuat în conformitate cu art.5 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
Așa cum rezultă din anexa la acest Ordin, la acordarea stimulentelor vor fi avute în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale "foarte bine" și "bine"; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Pentru personalul instanțelor judecătorești, la nivelul Ministerului Justiției s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal: judecători 1.700 lei (RON), consilieri de reintegrare socială și supraveghere 500 lei (RON), funcționari publici 900 lei (RON).
În ceea ce privește însă categoria judecătorilor, s-a stabilit prin anexa la Ordinul nr.1921/C/15.12.2005, că aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, aspect care a determinat crearea unui regim discriminatoriu într-o categorie de personal cu atribuții similare.
Deși au fost enunțate o serie de criterii în raport de care să fie acordate aceste stimulente, condiția de bază pentru judecători a fost vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani.
În acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15/23 ianuarie 2006, constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unor categorii de magistrați.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Au fost avute în vedere și prevederile alin.3 al aceluiași text de lege reglementând discriminarea indirectă.
Din examinarea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul acordării stimulentelor pentru anul 2005.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea prin care se acordă stimulente financiare doar anumitor categorii de personal din sistemul justiției, în special unei anumite categorii de judecători cu vechime mică. A considerat aplicabile prevederile art. 2 din nr.OG137/2000, ale art.4 și 16 din Constituția României, ale art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, toate acestea interzicând discriminarea în executarea raporturilor de muncă.
Actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești a fost privită ca întemeiată din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii.
S-a arătat că principala funcție a indexării este aceea de a se atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Justiției este acela potrivit căruia hotărârea tribunalului este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Argumentând motivul, recurentul-pârât arată că în aplicarea Ordinului ministrului justiției nr.1921/C/15 decembrie 2005, distribuirea și plata sumelor acordate cu titlu de stimulente s-a făcut potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997.
Aceste criterii au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
și stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare, care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare.
Astfel, potrivit art.4 din Normele aprobate prin nr.2404/C/2004, în acordarea stimulentelor prevăzute la alin.(2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o serie de factori, existența fondului de stimulente, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta. Existența acestei game atât de largi de factori îi conferă acestui premiu caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel că nu putem vorbi de un drept - creanță lichidă, exigibilă.
Este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
Mai trebuie reținut, în opinia recurentului-pârât, că la anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp. Cu titlu exemplificativ, prin Ordinul ministrului justiției nr.1744/C/13.07.2006 a aprobat de asemenea repartizarea unui fond destinat stimulării judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești, în raport cu gradul de colectare a sumelor la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite.
Criteriile acordării stimulentelor nu sunt cele din Anexa la Ordinul nr.1921/C/2005, cum greșit a reținut prima instanță. Ele au fost menționate într-o informare comunicată curților de apel, având caracter de recomandare.
În fine, se arată, hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu sunt obligatorii pentru instanțe, acestea fiind suverane în aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunilor deduse judecății. În conformitate cu dispozițiile nr.OG137/2000, persoana care se consideră discriminată se poate adresa direct instanței de judecată.
Același motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este invocat și de către recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor.
De astă dată argumentele sunt următoarele:
Greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de dispozițiile art.19-35 din Legea nr.500/2002.
Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Raporturile de muncă sunt încheiate între reclamanți și ceilalți pârâți, iar recurentul nu este ordonator principal de credite pentru salariații Ministerului Justiției.
Cu privire la fondul cauzei, se arată, nu sunt aplicabile prevederile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, modificată și completată.
Criteriul vechimii în profesie nu se regăsește printre criteriile enumerate de art.154 alin.3 Codul muncii, care interzice discriminarea la acordarea salariului.
Pentru corpul magistraților drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestora au fost prevăzute prin lege specială - nr.OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007.
În fine, se susține, modificarea creditelor bugetare aprobate ordonatorilor principali de credite conform destinațiilor stabilite se poate face numai prin lege, iar Ministerului Economiei și Finanțelor nu îi revine nicio atribuție în acest sens.
Prin urmare, suplimentarea prin hotărâre judecătorească a cheltuielilor stabilite în legea bugetului de stat constituie depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Recursurile nu sunt fondate.
financiare, adaosurile deși se regăsesc în partea variabilă, sunt componente ale salariului, potrivit dispozițiilor art.155 Codul muncii. Ca și salariul, reprezintă contraprestație a muncii prestate. Din alt punct de vedere, au ca premisă prestarea muncii de către salariat, date fiind fondul din care se acordă și criteriile după care se stabilesc beneficiarii.
Avându-se în vedere natura stimulentelor, a adaosurilor - componentă salarială variabilă - la stabilirea și acordarea lor, este interzisă orice discriminare pe criteriile enumerate de art.154 alin.3 Codul muncii.
Prin Ordinul nr.1921/C/15.12.2005 al Ministrului Justiției, în baza art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, conform Anexei, stimulentele acordându-se cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Criteriile de acordare a stimulentelor, enumerate exemplificativ de dispozițiile art.4 alin.1 din Normele Interne amintite mai sus se referă strict la activitatea, la performanțele profesionale ale judecătorului.
Ordonatorul principal de credite a introdus, prin art.2 din Ordinul nr.1921/C/15.12.2000, un alt criteriu de acordare a stimulentelor.
Acest criteriu nou este vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani. Vechimea în funcție nu se încadrează în categoria criteriilor ce vizează calitatea muncii depuse, ci constituie un criteriu de grup.
Astfel stabilite criteriile și precizate ulterior prin Circulara direcției pentru resurse umane, în care se recomandă ca la acordarea stimulentelor să se aibă în vedere criteriile prevăzute la art.4 din Norme, alături de criteriul vechimii, se poate concluziona că prin respectivul Ordin se încurajează performanța profesională individuală numai în categoria judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani.
De aici rezultă faptul că respectivul criteriu al vechimii în funcție constituie o metodă neadecvată pentru promovarea performanțelor profesionale și că tratamentul în privința acordării respectivelor stimulente este discriminatoriu în sensul art.2 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în sensul art.5 și art.154 din Codul muncii.
Discriminarea a fost constatată și prin hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, menținută prin sentința civilă nr.3673/14.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel București.
S-a invocat în susținerea recursului multitudinea de factori de care depinde acordarea stimulentului financiar: existența fondului din care se vor face plățile, numărul personalului, calitatea activității, criteriile de performanță.
Se subliniază de către recurent caracterul incert al acestor drepturi bănești în sensul că nu se acordă de plano tuturor judecătorilor, ci numai celor care au atins anumite performanțe profesionale. Aceasta înseamnă că posibilitatea nu este protejată la fel ca dreptul efectiv împotriva discriminării.
Nici acest argument nu poate fi primit deoarece performanțele profesionale, deși obligatorii, nu au stat la baza acordării stimulentelor prevăzute de Ordinul nr.1921/C/15.12.2005. Plata lor a fost motivată doar de ocazia sărbătorilor de iarnă iar repartizarea s-a făcut după criteriul vechimii, criteriu de grup, și nu individual, după criteriul calității muncii depuse.
Reținând existența calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în cererea de alocare a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Ministerului Economiei și Finanțelor vizează, potrivit art.19 din lege, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare etc.
Potrivit acestor competențe, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
În considerarea acestor atribuții instanța a apreciat ca fiind admisibil capătul de cerere formulat împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ceea ce înseamnă că soluția pronunțată este și motivată.
În limita acestor competențe s-a dispus prin hotărâre judecătorească obligarea recurentului la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate prin acțiune, astfel încât nu se poate reține pronunțarea soluției cu depășirea atribuțiilor judecătorești.
Pentru aceste considerente, Curtea va reține că nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate reglementate de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă și va respinge recursurile ca nefondate în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.838/CM din 05 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și și pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL ARGEȘ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./31.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
