Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- D ECIZIA NR. 20/R-CM
Ședința publică din 17 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.966 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsind celelalte părți, respectiv, recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimata-reclamantă și intimatul-pârât Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului s-au desfășurat în ședința publică din 16 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi 17 ianuarie 2008, când în urma dezbaterii, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.09.2007, reclamanta, grefier la udecătoria Drăgășani, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Vâlcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata în solidar a sporului de stres, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01.07.2004 până la data de 01.02.2007, actualizat în raport de indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că în baza dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest text de lege a rămas în vigoare până la apariția nr.OG8/2007, ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care își desfășoară activitatea personalul din justiție nu s-au schimbat, dimpotrivă, s-au acutizat, crescând cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat următoarele apărări:
- A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că între reclamantă și pârât nu există raporturi juridice de muncă pe care să se întemeieze cererea de plată a drepturilor salariale.
- Pentru drepturile salariale solicitate pe perioada 01.07.2004-01.09.2004, operează în opinia pârâtului prescripția extinctivă, fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Pe fond, pârâtul a arătat că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate.
Art.47 din Legea nr.50/1996, care a reglementat dreptul la spor de stres în cuantum de 50% a fost abrogat prin art.45 alin.42 din nr.OG83/2000.
Prin acest din urmă act normativ s-a stabilit, la art.2, că plata drepturilor salariale pe care le reglementează se face în limita bugetelor aprobate. Or, pentru plata acestui spor nu au fost aprobate fonduri bugetare.
În notele de ședință depuse ulterior la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii pe motiv că nu intră în sfera atribuțiilor puterii judecătorești verificarea menținerii sau nu în vigoare a unui text de lege.
Parlamentul României reprezintă puterea legislativă, iar pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă, în absența unor norme juridice, constituie o imixtiune în atribuțiile acesteia, respectiv o încălcare a prevederilor art.1 alin.4 din Constituția României.
Apărările de fond ale Ministerului Justiției au fost următoarele:
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 - art.1 pct.42.
De aceea, nu au incidență în cauză prevederile nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Reglementarea sistemului de salarizare prin Legea nr.154/1998 a dat posibilitatea majorării salariilor personalului din sectorul bugetar, în limita fondurilor bugetare aprobate ordonatorilor de credite. Astfel, pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești s-au prevăzut grile de intervale, în coeficientul de multiplicare minim fiind inclus sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și indemnizația de ședință ce se acordă în prezent și care se propune a fi abrogate.
OG nr.83/2000 a mărit substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare.
Rezultă că finalitatea modificării legislației nu a fost diminuarea drepturilor salariale, ci creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficia reclamanta la acel moment.
Pe de altă parte, susține pârâtul Ministerul Justiției, doar legiuitorul este cel care poate aprecia dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
Prin sentința civilă nr.966/19.11.2007, Tribunalul Vâlceaa admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totodată, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea să îi plătească sporul de stres și solicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, astfel cum a fost majorată cu celelalte sporuri pentru perioada 04.09.2004-01.02.2007, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
La soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor tribunalul a avut în vedere faptul că între pârât și reclamantă nu s-au încheiat raporturi juridice de muncă.
Față de cea de-a doua excepție s-a reținut că pentru perioada 01.07.2004-04.09.2004, dreptul material la acțiune s-a prescris, acțiunea fiind introdusă cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Verificarea temeiniciei pretențiilor reclamantei, a considerat instanța de fond, nu constituie o imixtiune în sfera de autoritate și de competență a legiuitorului, prin urmare a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fond, s-a reținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art.VI din nr.OG9/1997 și modificată prin nr.OG56/1997, nr.OUG75/1997 și Legea nr.154/1998, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, categorie profesională din care face parte reclamanta, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul de lege menționat a fost abrogat prin art.1 pct.41 din nr.OG83/2000, respectiv printr-un act normativ cu o forță juridică inferioară. Aceasta înseamnă că prevederile legale care au stabilit dreptul la spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au rămas în vigoare.
Acest drept constituie un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 nu rezultă utilitatea publică avută în vedere la lipsirea personalului auxiliar de specialitate de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a apreciat, prin urmare, că există conflict între dispozițiile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În baza art.20 alin.2 din Constituția României s-a considerat aplicabilă norma internațională.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Arogându-și atribuții de legiferare, tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respectiv competența de a aplica dispoziții legale unei situații de fapt.
- Soluția instanței de fonf este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În susținerea acestor motive de recurs se arată următoarele:
Nicio dispoziție legală nu stabilește că salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate se realizează prin lege organică.
Domeniul legii ordinare este regula, excepția fiind legea organică, în al cărei domeniu strict reglementat de art.72 din Constituție se regăsesc organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, nu și drepturile salariale.
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 - lege ordinară - s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale care permit intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe. Mai mult, nr.OG83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr.50/1996.
Este de observat, susține recurentul, că sporul pentru risc și suprasolicitare psihică a fost introdus în Legea nr.50/1996 prin nr.OG56/1997 privind modificarea și completarea nr.OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
După raționamentul instanței de fond ar rezulta că nimeni nu trebuia să beneficieze de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică întrucât modificarea Legii nr.50/1996 prin nr.OG56/1997 încalcă dispozițiile constituționale și normele de tehnică legislativă.
Pe de altă parte, instanța a omis din vedere un element esențial, și anume că prin nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001 s-a realizat un nou sistem de salarizare, prin stabilirea de indemnizații lunare pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și de vechimea în magistratură, ca unică formă de remunerare a activității acestora.
În nr.OG83/2000 se prevede abrogarea tuturor indemnizațiilor și sporurilor de care beneficiază în prezent magistrații.
Atât prin Legea nr.154/1998, cât și prin nr.OG83/2000, s-a realizat un sistem de salarizare bazat pe noi principii și pe elemente noi de determinare a veniturilor salariale - valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare. Acestea din urmă fiind majorate substanțial, la momentul respectiv au dus la creșterea remunerației personalului auxiliar de specialitate, deși s-a procedat la abrogarea unor sporuri calculate la salariul de bază.
Incidența art.20 alin.2 din Constituția României iese din discuție pentru că nu este vorba de reglementări interne cu privire la proprietate și care să aibă un conținut în contradicție cu reglementările internaționale.
Dezlegând noțiunea de bun în sensul art.1 Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, Curtea a decis cu valoare de principiu că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, în speța de față fiind în discuție un drept de creanță afirmat de intimata-reclamantă, dar neprevăzut de legislația în vigoare. Tot Curtea arată că acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
În cauza Gaygusuz/Austria s-a decis că dreptul la o alocație de urgență - în măsura în care este prevăzut de legislația națională în materie - este un drept patrimonial în sensul art.1 Protocolul 1.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs vizând soluționarea cauzei cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv reglementat de dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, nu este fondat.
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Așa cum s-a reținut la judecata în primă instanță, dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Contrar celor susținute de recurent, abrogarea s-a făcut cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Posibilitatea reglementării primare prin ordonanțe emise de Guvern este sever circumstanțiată prin dispozițiile constituționale-art.114 din Constituția României din anul 1991.
Legea de abilitare stabilește în mod obligatoriu domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.
Prin art.1 pct.Q1 din această lege, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, nu și pentru abrogarea dispozițiilor acesteia. Iar Legea nr.334/2001 aprobă nr.OG83/2000 în temeiul limitelor delegării legislative stabilite prin art.1 pct.Q1 menționat mai sus.
Acolo unde a avut în vedere și abrogarea unor texte de lege, legiuitorul a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. A se vedea în acest sens art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3, pct.B lit.d) din decretul nr.247/1997.
În conținutul dreptului fundamental la munca și protecția socială a muncii - consacrat de art.38 din Constituția României din 1991 - se regăsesc și măsurile de protecție socială privind prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Este și cazul de față în care munca se prestează în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, aspect necontestat de către pârâți.
Pentru aceasta s-a stabilit inițial dreptul reclamantei la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a justificat de către recurent îngrădirea exercițiului acestui drept prin aceea că nr.OG83/2000 a stabilit un nou sistem de salarizare cu indemnizație ca unică formă de remunerare. Nu este cazul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești pentru care art.18 din Legea nr.50/1996 modificată prin nr.OG83/2000 prevede stabilirea de salarii, nu de indemnizații.
Includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în noile salarii reglementate de nr.OG83/2000 nu rezultă din modalitatea de stabilire a acestora pentru personalul în discuție.
Potrivit art.18 din Legea nr.50/1996 modificată prin nr.OG83/2000, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești și parchete sunt stabilite pe grade sau trepte profesionale, în funcție de pregătirea profesională, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau parchetului.
Includerea sporurilor abrogate în salariile de bază, respectiv în coeficientul de multiplicare este în contradicție cu intenția declarată de majorare a veniturilor salariale. Mai mult, modalitatea invocată nu permite verificarea salarizării în funcție de condițiile speciale în care se prestează munca, respectiv verificarea aplicării sporului ca procent din salariul de bază.
Lipsa fondurilor bugetare nu constituie o justificare a îngrădirii exercițiului acestui drept la sporul de 50% din cele enumerate de art.49 din Constituție.
Modalitatea de includere a sporului în salariul de bază contravine și semnificației componentelor salariului stabilite de prevederile art.155 Codul muncii.
Salariul de bază constituind partea principală sau fixă a salariului total se calculează în funcție de nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, competența profesională.
Sporurile formează partea variabilă a salariului. Acestea se plătesc pentru compensarea efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca.
Dreptul la protecția socială a muncii prestate în condiții speciale, concretizat în sporul de 50% la salariul de bază brut lunar constituie pentru cele arătate mai sus, un drept recunoscut de dispozițiile legale, implicit un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
bazei de calcul a salariului nu constituie o justificare pentru lipsirea de acest bun.
Astfel, corect s-a considerat la judecata fondului că aplicarea normei internaționale se impune față de normele interne invocate în apărare de recurentul-pârât, în virtutea dispozițiilor art.20 alin.2 din Constituția României.
Pentru aceste considerente, Curtea va reține că nu se regăsesc cazurile de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă invocate și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.966 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V și TRIBUNALUL VÂLCEA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./05.02.2008
Jud.fond:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin, Veronica
