Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
ECIZIA NR. 1295
Ședința publică din data de 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.474 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în P, str.-.-. nr.3..2..A,.1,.6, jud.P și, domiciliată în P,-,.4..5,.19, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimatele-reclamante și, ambele prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatele-reclamante, prin care acestea au invocat excepția nulității recursului formulat de recurenta-pârâtă.
S-a înmânat avocatului recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimatele-reclamante.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune împuternicirea avocațială de reprezentare recurentei-pârâte în instanță și în xerocopie adresele cu nr.831/05.02.2008 și nr.830/05.02.2008 emise de Direcția Corporative-Juridic din cadrul recurentei-pârâte.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimatele-reclamante, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției de nulitate a recursului invocată de intimatele-reclamante prin întâmpinare, cât și asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită respingerea excepției nulității recursului formulată de intimatele-reclamante, arătând că recursul este motivat conform dispozițiilor legale.
În ceea ce privește recursul pârâtei, solicită în principal admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției prescrierii acțiunii.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii, iar în cel de-al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor reprezentând salariul de bază mediu pe SNP SA, cu mențiunea că sumele sunt brute, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele-reclamante, solicită în principal admiterea excepției nulității recursului întrucât nu este întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 din Codul d e procedură civilă, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat a recursului potrivit considerentelor din întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.474 din data de 8 februarie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantele și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi realizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că au avut calitatea de salariate ale unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamante au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească
reclamantelor drepturile salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005 - 2007 și de C pentru anii 2004 - 2006,în sumă brută de 9330 lei fiecare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, tribunalul luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantele au avut calitatea de salariate ale pârâtei în perioada 2004-2007, perioadă în care potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantele nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că
aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimatele - reclamante au invocat prin întâmpinarea depusă la dosar excepția nulității recursului.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În ce privește nulitatea recursului, curtea va constata că excepția invocată este nefondată, deoarece neindicarea articolelor din Codul d e procedură
civilă incidente în cauză, nu atrag nulitatea recursului atâta vreme cât din dezvoltarea motivelor de recurs, instanța poate face corecta încadrare a criticilor în motivele de casare sau modificare prev de art.304 sau 3041.pr.civ. În plus, în cauză sunt incidente prev. art.3041Cod pr.civilă conform cărora Curtea poate examina cauza sub toate aspectele.
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în
ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumelor acordate reclamantelor criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamante la câte 6043 lei fiecare, sumă care a fost calculată conform adresei nr.830/5.02.2008 depusă la fila 16 - dosar recurs cuprinzând salariile de bază medii brute din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003- 2007.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatele-reclamante și.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile
nr.474 din data de 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele - reclamante, domiciliată în P, str.-.-. nr.226 A,.129 E,.A,.1,.6, județul P și, domiciliată în P,-,.33 N1,.5,.19, județul P, și în consecință;
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care fost obligată pârâta către reclamante la câte 6043 lei fiecare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red. /
3 ex./27 iunie 2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
