Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 248/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 248/2010-
Ședința publică din 09 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Popa Aurora vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimați: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-O cu sediul în O, str. -, nr. 3. jud. B, toți cu domiciliile procedurale alese în O, Parcul nr.10, Cod poștal -, jud. B, intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR - O ambii cu sediile în O, Parcul nr.10, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 1194/2009-R din 29 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1194/2009-R din 29 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, s-au respins ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, și respectiv MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr. 10, județul B și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul, împotriva sentinței civile nr. 143 din 6 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, pe care a menținut-o în întregime; fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea formulată de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul de a se dispune, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 alin. (2) lit. "2" pct. (1) și art. 27 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție și art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, s-a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Astfel, prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 pronunțate de Curtea Constituțională, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care, din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe calea juridică sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative.
Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", text în baza căruia și în considerarea deciziilor evocate mai sus, Curtea de APEL ORADEAa apreciat că se impune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 alin. (6) coroborat cu alin. (3) din același text de lege.
Referitor la deciziile de neconstituționalitate nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, s-au făcut următoarele precizări:
Art. 5 din Codul munciia stabilit că, în cadrul relațiilor de muncă, funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă cât și indirectă, iar în art. 155 s-a stabilit că salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, art. 154 alin. (3) prevăzând că la stabilirea salariului, este interzisă orice discriminare.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, în art. 26, stabilit că persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare, la protecție egală din partea legii, lege ce trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală, efectivă, împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului în Protocolul nr. 12, privind drepturile omului, libertăților fundamentale, în paragraful nr. 1 stabilit că, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege, trebuie să fie garantat fără nici o discriminare, pe nici un temei, nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate, pe nici un criteriu, iar în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, în cauza 14/1983 and / -, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor ce se consideră nedreptățite de o discriminare, rezultată din acte normative, să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Față de cele expuse, în baza art. 2 din nr.OG 137/2000, art. 16 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 12 al acesteia, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 5 din Codul muncii, în mod corect s-a reținut că dispozițiile art. 11 alin. (1) din nr.OUG 27/2006 sunt discriminatorii, dezavantajează vădit judecătorii, procurorii, față de cei de la. și, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, cu consecința restrângerii dreptului recunoscut de lege, al egalității de tratament în domeniul salarizării, fără ca această dispoziție să fie justificată obiectiv de un scop legitim.
Ceea ce a acordat instanța de fond nu au fost adăugiri la lege, creări de noi norme pe cale judiciară, ci despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale realizate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la art. 6 - 13 de la lit. "A" din anexa la.OUG nr. 27/2006, la care se adaugă sporurile, nefiind astfel vorba de o depășire a limitelor puterii judecătorești, o încălcare a principiului separației puterilor în stat, ci de o eliminare a prejudiciului cauzat prin actul normativ apreciat ca fiind discriminatoriu.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, în sensul în care a solicitat recurentul, cu motivarea că instanțele nu au competență în materie, s-ar fi adus atingere implicit art. 6 al Convenției Europene, fiind încălcat liberul acces la justiție.
Acordarea drepturilor până la înlăturarea situației constatate discriminatorii este o măsură justă, benefică, pentru a se înlătura inițierea de noi litigii, iar în măsura în care sistemul de salarizare va fi corectat în sensul înlăturării celor constatate, încetează implicit efectele prezentei hotărâri.
Pe de altă parte, s-a mai relevat că fiecare judecător soluționează un anumit gen de cauze, ori pentru cel de natură civilă, comercială, fiscală, contencios administrativ, penale de corupție, nu se cere o calificare superioară, deosebită a unora față de ceilalți.
Nu există o dispoziție legală care să impună ca procurorul ce participă la soluționarea unor cauze privind infracțiunile de corupție, criminalitate organizată, să aibă o calificare superioară, ci, dimpotrivă, întregul corp al magistraților salarizați în baza nr.OUG 27/2006, are aceeași calificare.
Alta ar fi fost situația în cazul în care legiuitorul ar fi stabilit că, pentru a beneficia de asimilarea salarială superioară, era necesară o calificare superioară, un volum mai ridicat de muncă, caz în care s-ar fi justificat aplicarea unei diferențe de tratament, or, aceste aspecte nu au fost avute în vedere de legiuitor pentru procurorii și, considerente față de care instanța de recurs a apreciat ca nefondate criticile invocate.
Cât privește critica invocată de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins excepția invocată de acesta cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive în cauză.
În acest sens s-a relevat că, potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 303/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de intimați, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora, iar obligația impusă în sarcina acestuia nu a fost stabilită în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci în considerarea faptului că acest recurent, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispunând de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Față de aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, a respins ca nefondate ambele recursuri civile declarate în cauză.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea cererii de revizuire și modificarea deciziei civile 1194/2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar -.
Recurentul invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. c Cod procedură civilă, potrivit căruia "revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Recurentul arată că la momentul la care s-a pronunțat hotărârea Curții de Apel exista Decizia 838/27 mai 2009 Curții Constituționale, prin care s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv Parlamentul României și Guvernul României, constatându-se existența unui conflict juridic de natură constituțională, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge, norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acesteia. În atare situație, rezultă că decizia 6/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui temei pentru pronunțarea unei hotărâri prin care în realitate se procedează la modificarea și completarea unor acte normative, aceasta nemaiproducând efecte după pronunțarea deciziei Curții Constituționale.
Totodată, se invocă faptul că decizia Curții Constituționale îndeplinește cumulativ următoarele condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă:
- este vorba de înscrisuri care nu au fost cunoscute de către instanța care a judecat litigiul;
- partea să fi fost în imposibilitatea prezentării înscrisului în fața instanței;
- înscrisul să fie determinant în pronunțarea hotărârii.
De altfel, printr-o serie de decizii Curtea Constituțională a respins toate excepțiile în care se invoca un tratament salarial diferit între procurorii și pe de o parte și judecători, pe de altă parte.
Nu în ultimul rând invocă și practica unor instanțe în acest sens.
Examinând cererea de revizuire formulată, instanța reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare care vizează îndreptarea erorilor de fapt săvârșite de instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită, având ca obiect hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul și poate fi exercită numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei decizii pronunțate de Curtea de APEL ORADEA, în recurs, ori hotărârea unei instanțe de recurs este susceptibilă de revizuire în cazul în care evocă fondul, respectiv dacă instanța a admis recursul, a casat sau modificat decizia instanței de apel sau de fond, pronunțându-se asupra raporturilor juridice deduse judecății, ori, în speță prin decizia sus menționată s-a respins ca nefondat recursul, așadar nu este îndeplinită condiția prevăzută în chiar alineatul 1 al. art. 322 Cod procedură civilă.
Cât privește pct. 5 al art. 322 Cod procedură civilă invocat de revizuent, nu se poate reține incidența acestuia în speță, câtă vreme nu sunt îndeplinite condițiile stipulate în acesta: "dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Astfel, nu se poate reține că este vorba despre înscrisuri noi, doveditoare, care nu au fost așadar cunoscute la data când s-a judecat litigiul, câtă vreme decizia 838 fusese pronunțată de Curtea Constituțional la 27 mai 2009, iar hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunțată de Curtea de Apel ulterior, respectiv la 29 septembrie 2009; de asemenea nu se poate susține că înscrisul invocat, respectiv decizia 838/2009 a Curții Constituționale a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; mai mult, din dosarul de recurs rezultă că nici nu a fost invocat, nici în calea de atac a recursului, de către recurent, revizuent în prezentul dosar, deși avea posibilitatea să-l invoce până la pronunțarea hotărârii. Așadar, nu este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal invocat de revizuent, câtă vreme nu suntem în prezența unui înscris nou descoperit după data hotărârii, acesta existând cu mult înaintea datei pronunțării deciziei atacate și cunoscut de toate părțile din proces, nu se poate susține că a fost reținut de partea potrivnică sau că nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, cum susține fără temei revizuentul.
Cât privește criticile referitoare la hotărârile pronunțate de Curțile de Apel Alba Iulia, B și I, acestea nu privesc prezenta cauză, fiind probabil erori materiale de redactare.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, invocate de revizuentă, urmează a fi respinsă ca nefondată cererea de revizuire și menținută în totalitate decizia atacată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimați: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-O cu sediul în O, str. -, nr. 3. jud. B, toți cu domiciliile procedurale alese în O, Parcul nr.10, Cod poștal -, jud. B, intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR - O ambii cu sediile în O, Parcul nr.10, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 1194 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /08.03.2010
Jud.recurs: - -R
Dact./08.03.2010
Ex.2
14 com./
revizuentul MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, intimați: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-O cu sediul în O, str. -, nr. 3. jud. B, toți cu domiciliile procedurale alese în O, Parcul nr.10, Cod poștal -, jud. B, intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR - O ambii cu sediile în O, Parcul nr.10, Cod poștal -, jud.Președinte:Cigan Dana Popa AuroraJudecători:Cigan Dana Popa Aurora, Galeș Maria
