Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2557/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2557
Ședința publică de la 25 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu
Grefier - -
xxxx
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, G, și intervenienții -, Vînătoriu și G împotriva sentinței civile nr. 1259/05.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul intervenient și pentru intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, faptul că recurenții și intimatul pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art.242 alin.2 pr.civ. cât și faptul că membrii completului din data de 22.02.2008 au renunțat la cererea de abținere, după care:
Curtea, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Intervenientul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Dolj și acordarea drepturilor cuvenite așa cum s-a dispus prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Depune concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.06.2007 reclamanții, G, au chemat in judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL DOLJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, solicitând instanței să fie obligați în solidar la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 01.05.2004 și până la 01.02.2007, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii au arătat că potrivit art. 47 din Legea 50/96 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Ulterior, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, a fost abrogat acest articol, abrogarea fiind însă înlăturată prin art. 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și alte categorii de personal din sistemul justiției. Acest ultim act abrogat în totalitate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002
Au susținut că astfel, dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare, de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare.
Prin sentința nr.1259 din 5 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul procesual ales în C,-, jud. și, în consecință, respinge acțiunea față de acest pârât.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, cu domiciliul procesual ales în C,-, jud. D și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și G, cu același domiciliu procesual ales, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B - dul - nr. 14, sector 5, PARCHETUL DE PE LĂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C,-, jud.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reclamanții, G, au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, iar reclamanții, în cadrul Biroului, respectiv Serviciului Teritorial Dolj - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și Terorism. Intervenienții, și G au deținut funcția de procuror, fiind în prezent pensionari.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții și intervenienții au beneficiat de un spor de 50 % din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest text de lege a fost abrogat în mod expres prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 (aprobată prin Legea nr. 334/2001) pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, intrată în vigoare la 01.10.2000 și nu prin art. 50 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, așa cum susțin reclamanții și intervenienții.
Astfel, art. I pct. 42 din actul normativ menționat prevede că " Legea 50/1996 se modifică și se completează după cum urmează: art. 47 se abrogă."
Prin art. 50 alin 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002( aprobată prin Legea nr. 347/2003), invocat de reclamanți și intervenienți, a fost abrogat art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, potrivit legii, din Legea nr. 50/1996.
Ulterior, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, prin art. 41 lit. a, a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002.
Insă aceasta abrogare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 nu presupune repunerea in vigoare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, deoarece potrivit art. 60 alin 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ( actual art. 63 alin. 3, așa cum a fost modificată si completată de Legea nr. 49/2007) " abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial."
Acest din urmă act normativ a intrat în vigoare la data 31.03.2000, astfel că este aplicabil la data intrării în vigoare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 ( care a intrat în vigoare la data de 01.10.2000).
Susținerea reclamanților și a intervenienților, în sensul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceiași forță juridică nu poate fi reținută, în condițiile în care Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 ( prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 ) a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Existența și chiar acutizarea condițiilor de risc și suprasolicitare neuropsihică nu au nicio relevanță în condițiile în care opțiunea de a stabili componența și întinderea salariului aparține legiuitorului, sub rezerva nediscriminării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și intervenienții, temeiul de drept fiind art.304 pct.9 pr,civ. arătând în esență că în art.47 din Legea nr.50/1996 republicată s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/2006.
Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispoz.art.114 din Constituția României.
În domeniul raporturilor de muncă se cuprinde și salariul ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești printre care și judecătorii trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară așa cum s-a procedat în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Legal citat intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.304 ind.1 pr.civ. Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Sporul de 50 % solicitat de către intimații reclamanți a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea, reține că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea în baza art.312 pr.civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va admite acțiunea și cererea de intervenție.
Va obliga pârâții, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicite neuropsihică de 50 % începând 1 aprilie 2004 și până la 25 aprilie 2008.
Va obliga pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA să plătească intervenienților sporul de stres de 50 % începând cu 1 aprilie 2004 și până la data ieșirii la pensie, astfel până la 15 noiembrie 2004 pentru, până la 16 noiembrie 2005 pentru G, până la 10 decembrie 2005 pentru și până la 1 octombrie 2006 pentru Vînătoriu, sumele urmând a fi reactualizate la data plății.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, G, și intervenienții -, Vînătoriu și G împotriva sentinței civile nr. 1259/05.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Modifică în parte sentința în sensul că admite acțiunea și cererea de intervenție.
Obligă pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamantelor sporul de stres de 50% începând cu 1 aprilie 2004 și până la 25 aprilie 2008.
Obligă pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA să plătească intervenienților sporul de stres de 50 % începând cu 1 aprilie 2004 și până la data ieșirii la pensie, astfel pînă la 15 noiembrie 2004 pentru, până la 16 noiembrie 2005 pentru G, până la 10 decembrie 2005 pentru și până la 1 octombrie 2006 pentru Vînătoriu, sumele urmând a fi reactualizate la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.4//23.05.2008
Jud.fond.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Sorin Pascu
