Speta Legea 10/2001. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 177
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, domiciliat în C, str. -, - 8,. 1,. 3, jud. D, și, domiciliată în C, B, - 22,. 8, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 670 din 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. 3642/civ/2006), în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, pentru apelanții reclamanți, și consilier juridic, reprezentând intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a depus plașe fotografice, adresa nr. 343/14.08.2006 emisă de și concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, nu a solicitat un nou termen pentru observarea înscrisurilor depuse de apelanți la acest termen.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și atribuirea suprafeței de 574. situată în partea de Nord a blocurilor J 5, J 6, J7, formând poligonul identificat prin punctele 1, 2, 3 și 4, așa cum a fost identificat de către expertul. Terenul în suprafață de 310. să rămână în continuare ca spațiu, această suprafață fiind de două ori mai mare decât suprafața necesară locatarilor. În motivare a arătat că blocurile nu ocupă integral terenul ce face obiectul litigiului și, așa cum a arătat și expertul, nu sunt amenajate parcări. Deși din adresa Primăriei C reiese că terenul este destinat lărgirii străzii - -, conform prevederilor art. 10 alin. 4 din Legea 10/2001 acest teren poate fi restituit, dacă nu s-au început construcțiile sau lucrările de investiții. În ceea ce privește spațiul de pe strada - -, conform art. 3 pct. c din Legea 24/2007, în Registrul spațiilor verzi este prevăzută suprafața de 570. pe toată strada, însă este imposibil ca această suprafață să se regăsească în totalitate pe terenul revendicat. Totodată, pe o suprafață de 200-300. nu se află niciun fel de vegetație, nefiind în concordanță cu prevederile art. 2 lit. a din Legea 24/2007. În mod nejustificat, instanța de fond a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul expertului asistent.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a arătat că reclamanții fac dovada calității de persoane îndreptățite doar pentru suprafața de 732. întreaga suprafață fiind afectată de utilități publice, așa cum reiese din adresele emise de Regia de Gaz și Primăria. Totodată, prin motivele de apel reclamanții au solicitat suprafața de 884. A solicitat respingerea apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 11.08.2006, reclamanții și au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 11559/20.07.2006, emisă de Primarul Municipiului C, în baza Legii 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 430 mp, situat în C,- (actualmente - -), invocând dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2, art. 10 alin. 2, art. 11 alin. 3, art. 24 alin. 1, art. 41 și art. 44 alin. 3 din Legea 10/2001.
La 3 noiembrie 2006, reclamanții și-au precizat contestația, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren de 732 mp, arătând că anterior exproprierii, mama lor a avut calitatea de coproprietar împreună cu pe o suprafață totală de 1541 mp.
La 17 noiembrie 2006, reclamanții au formulat o nouă precizare a contestației, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 983,95 mp, care este suprafața reală preluată în baza Decretului nr. 308/26.09.1986 și se compune din teren liber în suprafață de 732 mp și suprafața construită desfășurată a clădirii de 251,95 mp.
Se mai arată că suprafața totală pe care autoarea o avea în coproprietate împreună cu familia a fost de 1739,65 mp și că suprafața de teren pe care a avut-o mama reclamanților a fost mai mare decât suprafața coproprietarilor.
În cauză a fost încuviințată o expertiză topometrică pentru individualizarea terenului ce a făcut obiectul exproprierii și pentru stabilirea situației actuale a acestuia; raportul de expertiză a fost efectuat de expert, reclamanții formulând obiecțiuni, încuviințate de instanță, la care expertul a răspuns printr-o notă scrisă depusă la dosar.
Prin sentința nr.670 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.3015, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții și împotriva Dispoziției nr. 11559/20.07.2006 Primarului Municipiului C, în contradictoriu cu pârâții primarul Municipiului C și Primăria Municipiului
S-a anulat parțial dispoziția nr. 11559/20.07.2006 a Primarului Municipiului C, în sensul că terenul pentru care se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent este în suprafață de 921 mp.
S-au menținut celelalte dispoziții ale acesteia.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata sumei e 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 11559/20.07.2006 emisă de Primarul Municipiului C în baza Legii 10/2001, a fost respinsă cererea formulată de și privind restituirea în natură a terenului situat în C,-, cu motivarea că terenul solicitat este afectat de lucrări de investiții realizate, respectiv blocurile de locuințe 6, 7, zona de protecție a blocurilor, alei betonate și utilități aferente, precum și rețea distribuție gaze naturale, rețea subterană, conform procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului notificat, referatului și planurilor de situație anexate.
Prin aceeași dispoziție, s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul imposibil de restituit în natură, compus din teren în suprafață de 732 mp și construcție demolată în suprafață construită de 251,95 mp.
Referitor la primul motiv al contestației, și anume întinderea suprafeței de teren pentru care reclamanților li se cuvin măsurile reparatorii prevăzute de lege, instanța a reținut următoarele:
Imobilul compus din teren și construcție ce a aparținut autoarei a fost expropriat în baza Decretului nr. 308/1986, iar în procesul-verbal de preluare din 20.02.1987 este menționată o suprafață de teren de 732 mp; în fișa imobilului, întocmită tot cu ocazia exproprierii este menționată o suprafață de teren totală de 1303 mp, stăpânită de familiile și, iar prin expertiza efectuată în cauză a fost identificată o suprafață totală de 1842 mp stăpânită de cele două familii și preluată prin expropriere.
Schița întocmită de expert nu coincide cu schița întocmită de Primărie în cadrul procedurii administrative prealabile de soluționare a notificării, aceasta din urmă identificând o suprafață mai mică ce acoperă aria blocurilor 7 și 6; spre deosebire de aceasta, schița întocmită de expertul înglobează și o porțiune din suprafața blocului 5, expertul orientându-se după un plan mai vechi, în care limitele terenului corespund cu delimitările făcute pe planul întocmit de IPJ D înaintea lucrărilor de sistematizare.
Instanța constată că schița cea mai concludentă în privința configurației, a formei geometrice pe care a avut-o terenul expropriat este cea evidențiată în fișa imobilului și nu planurile de situație și de încadrare în zonă întocmite în mod global pentru mai multe imobile, dat fiind că aceste fișe se întocmeau separat pentru fiecare imobil în parte.
Acest aspect este important pentru stabilirea corectă a suprafeței de teren preluată de la autoarea reclamanților deoarece în speță există neconcordanțe între suprafața menționată în procesul-verbal de preluare, cea menționată în fișa imobilului și între configurația menționată în această fișă și cea evidențiată în planurile de situație.
Este ușor de observat că aceste planuri (filele 68-162) nu înglobează și magazia existentă pe teren, ca anexă gospodărească, făcând ca forma geometrică să fie diferită față de cea evidențiată în fișa imobilului și în raportul de expertiză.
Este cert însă că această anexă gospodărească a existat pe teren la data exproprierii, ea fiind menționată și descrisă atât în fișa imobilului, cât și în procesul-verbal de prelate din 20.02.1986 ("magazie de cărămidă, acoperită cu tablă"), fiind evident că descrierea acesteia este rezultatul constatărilor personale ale funcționarilor însărcinați cu aplicarea decretului de expropriere.
Or, tocmai această magazie este reliefată cu claritate pe schița din fișa imobilului, rezultând că ea se găsea tocmai pe porțiunea de teren ocupată în prezent de o parte din blocul 5, ce a fost omisă din schița întocmită de Primărie în cadrul procedurii administrative.
Prin urmare, instanța reține că suprafața terenului expropriat a fost cea identificată de expert de 1842 mp, pe care se găseau cele două corpuri de clădire și anexa gospodărească menționată în actele de preluare, planurile de situație fiind inexacte în privința delimitărilor imobilului în litigiu. În lipsa unor delimitări și individualizări ale loturilor fizice din actul de partaj voluntar din anul 1944, se prezumă că suprafața de teren pe care a avut-o în proprietate autoarea a fost J din suprafața totală, așa dar 921 mp.
S-a constatat întemeiat primul motiv al contestației, referitor la suprafața de teren stabilită prin dispoziția primarului, dat fiind că reclamanții au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru suprafața de teren de 921 mp și nu de 732 mp.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației, instanța a luat act de faptul că reclamanții au solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 844 mp, identificată de expert și măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul de teren de 77 mp.
În speță este incident art.11 alin.4 din lege, neputându-se primi teza posibilității restituirii în natură a unei părți din terenul expropriat, întrucât starea de fapt nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 11 alin. 3 din lege.
Astfel, se constată că lucrările edilitare pentru care s-a dispus exproprierea imobilului compus din teren și construcție ocupă funcțional întregul teren și că acesta nu este susceptibil de restituire în natură.
În nici un caz, finalitatea reparatorie a Legii 10/2001 nu poate consta în restituirea în natură a unor asemenea suprafețe de teren, având afectațiune menționată mai înainte, întrucât asemenea măsuri ar duce la situații de neconceput, în sensul că doar terenurile de sub locuri ar rămâne nerestituite, iar blocurile de locuințe ar fi încadrate de proprietăți private, ca urmare a desființării spațiilor verzi, spațiilor de joacă și a spațiilor de parcare. Este evident faptul că o asemenea interpretare și aplicare a legii ar fi de natură să rupă justul echilibru ce trebuie asigurat între interesele particulare ale foștilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv și interesele generale ale societății, acestea din urmă presupunând posibilitatea de a locui și de a trăi conform unor standarde cât mai apropiate de cele normale; în aceste sens trebuie precizat că standardele locative ale blocurilor de locuințe construite în perioada sistematizării localităților sunt unele cât se poate de relative, iar finalitatea unei legi cu caracter reparatoriu nu poate fi aceea de a înrăutății situația altor subiecte de drept decât cele vizate de aceasta.
Față de cele arătate, instanța a admis în parte contestația și a anulat parțial dispoziția emisă în baza Legii 10/2001, în ceea ce privește suprafața de teren pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, urmând a menține celelalte dispoziții ale acesteia.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul atribuirii în natură a terenului în suprafață de 844 mp. iar restul de 77 mp. nefiind liberi fiind de acord să-i primească în echivalent; s-a solicitat acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariile expertului judiciar, cele ale expertului asistent și onorariu avocat.
S-a arătat că în mod greșit instanța a considerat că întreg terenul este afectat de lucrările pentru care a fost expropriat, întrucât din planșele foto, raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni reiese situația contrară. Astfel spațiul depășește cu mult nevoile locuitorilor din zonă, fiind de fapt adevărate grădini exploatate de către proprietarii blocurilor. De asemenea expertul a menționat că suprafața de 844 mp. este liberă putând fi restituită, această suprafață excedând zonelor de protecție ale blocurilor și aleilor de acces. Parcarea oricum neamenajată ( planșele foto 14 și 15) nu se află pe terenul în litigiu astfel încât nu trebuia scăzută din suprafața de 844 mp. Totodată această suprafață liberă nu afectează interesele generale ale locatarilor, asigurându-se totodată, în afara acestei suprafeței și necesarul de spații verzi.
Instanța a încălcat dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 și s-au interpretat greșit dispozițiile Legii nr.10/2001 contrar principiului prevalenței restituirii în natură, considerându-se că restituirea în natură a unui teren liber, așa cum s-a arătat, ar fi de natură să rupă echilibrul ce trebuia asigurat între interesele particulare ale foștilor proprietari și cele generale ale societății.
Toate probele dosarului (inclusiv expertiza) contrazic susținerea instanței, aceea că lucrările edilitare pentru care a fost expropriat imobilul ocupă funcțional întregul teren, întrucât s-a dovedit că terenul parțial este liber.
Ultimul motiv de apel vizează cheltuielile de judecată în sensul că nejustificat s-a exclus onorariul expertului asistent, aplicându-se greșit dispozițiile art.274 Cod pr. civilă.
S-au depus la dosar: împuternicire avocat, planșe foto, adresa nr.343/2006, onorariu avocat, concluzii scrise.
S-a încuviințat și dispus de către instanță la solicitarea apelanților completarea expertizei tehnice cu obiectivele stabilite prin încheiere de ședință, răspunsul cu schița anexă fiind depuse la data de 12.03.3008 de către expert tehnic ing..
S-a încuviințat și dispus efectuarea adresei către Primăria Municipiului C la solicitarea apelanților în vederea lămuririi pe deplin a cauzei, cu privire la situația juridică a spațiilor verzi din jurul blocurilor J5, J6, J7, răspunsul prin adresa 47750/2008, tabelul anexat și schița fiind atașate la dosar.
Apelul este nefondat.
Motivele de apel vizează în esență același aspect și anume restituirea în natură a suprafeței de 844 mp. neexistând critici în ceea ce privește alte suprafețe sau construcții.
Chiar prin precizarea de la fond - fila 184 - reclamanții au solicitat expres suprafața de 921 mp. precizând în apel că restituirea în natură privește doar suprafața de 844 mp. iar pentru diferența de 77 mp. fiind de acord cu măsuri reparatorii prin echivalent.
În discuție se pune, prin urmare, această suprafață de 844 mp. relativ la solicitarea apelanților de restituire în natură.
Este adevărat că potrivit art.1 alin.1, art.7 și 9 din Legea nr.10/2001 și a Legii nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice, prioritar este principiul prevalenței restituirii în natură, consacrat prin lege, însă numai în măsura în care acest lucru este și posibil. Este condiția sine qua non stabilită de aceeași lege.
Or, în speță, fără dubiu, toate elementele probatorii converg spre aceeași idee: terenul nefiind liber de utilități, nu poate fi restituit în natură.
Se reține că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr.308/1986, incidente fiind în cauză dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001.
Art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 se referă la posibilitatea restituirii în natură parțial și anume a părții de teren rămasă liberă, ulterior efectuării lucrărilor de expropriere. Însă, potrivit și art.11.5 din Legea nr.250/2007 - prevederea art.11 alin.3 din lege are în vedere ipoteza în care construcțiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrările de execuție a noilor lucrări pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul.
Din interpretarea acestui articol reiese că în această situație, restituirea în natură a terenului liber nu privește, sub condiția imperioasă a legii, terenurile afectate servituților legale, ori altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale - pentru care se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
Or, în speță s-a dovedit indubitabil că terenul în suprafață de 844 mp. solicitat de către apelant este afectat de utilități publice.
Astfel, potrivit înscrisurilor, filele 10-14 dosar fond, planurilor de situație, schițelor și raportului de expertiză tehnică întocmit la fond de expert tehn. ing. și răspunsul la obiecțiuni, terenul în suprafață de 844 mp. se găsește împărțit în 2 parcele, una în partea de sud de 310 mp. și una la nord cu diferența de teren.
Pe partea de nord se găsesc următoarele utilități: conducta de distribuție de gaze naturale de presiune redusă, cămin de din care pornesc trei branșamente de alimentare cu gaze, trei lampadare de iluminat electric alimentate printr-un cablu subteran dar care nu a putut fi determinat de expert, 3 alei de acces betonate în blocuri.
În partea de sud se află un canal colector de canalizare și 2 cămine de canalizare.
În sensul celor arătate sunt și adresa nr.343/2006 emisă de SC SA, care atestă existența instalațiilor electrice pe teren, procesul verbal 7581/2006, referat 758/2006, adresa nr.48/2006 emisă de SC SUD SA din care rezultă amplasarea conductei de gaze naturale.
Spațiul luat în considerare s-a raportat la cel existent concret pe terenul în litigiu, nu cel general al întregului cartier și a fost calculat conform regulamentului în vigoare nedepășind nevoile locuitorilor din zonă.
Această stare de fapt este întărită și de probele administrate în apel și anume, din completarea la raportul de expertiză reiese că terenul este ocupat de spațiul minim necesar pentru cca.92 persoane ce locuiesc în zonă, calculat conform Hotărârii 525/1996 pentru aplicarea Regulamentului General de Urbanism și zona de protecție a canalului.
De asemenea, potrivit adresei nr.47750/2008 a Primăriei Municipiului C există o zonă amenajată, aferentă blocurilor 5,J6,J7 care se găsește în Registrul zonelor verzi conform anexelor atașate la dosar.
Independent de existența unei parcări amenajate, oricum s-a demonstrat că întreg terenul este afectat de utilități.
Instanța reține că în prezent, în mod radical a fost schimbată integral configurația veche, urbanistică a zonei în care s-a aflat imobilul autoarei, lucrările edilitare pentru care s-a dispus exproprierea ocupând în prezent, funcțional întregul teren, acesta neputând fi restituit în natură.
Astfel actuala configurație a zonei, este aceea de blocuri de locuințe cărora trebuie să li se asigure necesarul de spații verzi, de parcări chiar neamenajate, alei de acces, utilitățile aferente imperios necesare asigurării bunei funcționări și a confortului blocurilor.
Parcarea chiar neamenajată, se circumscrie necesarului de confort ambiental ce trebuie logic și firesc asigurat blocurilor pentru a oferi condiții propice de utilitate normală.
În această situație, este cert că nu sunt incidente dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 ci, cele ale art.11 alin.4 din lege care prevăd că " în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren aferent, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întreg imobilul"; în caz contrar este evident, față de cele expuse, că s-ar ajunge la ruperea justului echilibru ce trebuie asigurat între interesele particulare ale foștilor proprietari ai imobilului preluat abuziv și interesele generale ale societății.
Este cert că trebuie asigurat și numai prin adoptarea unor măsuri reparatorii de acest gen, standardul locativ al blocurilor așa cum este dat de configurația actuală a terenurilor cu utilitățile și destinațiile respective ce nu pot fi modificate.
Instanța de fond nu are în vedere suprafața cert delimitată ca spațiu de parcare pe terenul în litigiu, ci se referă generic la necesitatea asigurării și a unor asemenea spații în ceea ce privește crearea unui cadru ambiental adecvat.
Nici expertiza și nici înscrisurile ce emană de la pârâtă nu atestă existența certă a unei parcări amenajate. Dar este cert că întreg terenul este afectat de utilități.
Cât privește motivul referitor la cheltuielile de judecată neacordate privind onorariul expertului asistent, se reține că aceste cheltuieli s-au acordat în funcție de actele justificative ale cauzei în acest sens.
Corect, instanța de fond a reținut că atâta vreme cât nota scrisă de la fila 157 fond nu este relevantă în soluționarea cauzei, expertul asistent făcând doar propuneri de precizări expertului desemnat de instanță, acesta nu își justifică onorariul încasat, iar pârâții nu pot fi obligați la suportarea unei părți din acesta.
Expertul asistent nu a răspuns la nici unul dintre obiective, nu și-a exprimat un punct de vedere concret, nu a întocmit o expertiză propriu-zisă sau schițe cu cele constatate, astfel încât scurta notă depusă la dosar nu este lămuritoare pentru cauză.
Pentru aceste considerente, apelul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții, domiciliat în C, str. -, - 8,. 1,. 3, jud. D, și, domiciliată în C, B, - 22,. 8, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 670 din 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. 3642/civ/2006), în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.5 ex
20.05.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
