Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2585/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2585
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 6033 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă SC SA, consilier juridic, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.6033/10.11.2008 a Tribunalului Dolj a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată din oficiu de instanță.
A fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul, și pe pârâta
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la art. 187 din CCM la nivel de ramură s-a prevăzut că "salariaților agenților economici nominalizați în Anexa 1 punctul B, vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au definit în acest articol contravaloarea cotei de gaze ca "ajutor" și nu ca drept salarial.
Legat de calificarea cotei de aprovizionare toamnă - iarnă, tribunalul constată că părțile semnatare nu au stabilit, așa cum le impunea contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, condițiile și materiile în care trebuiau acordate în cadrul contractului colectiv pe unitate, iar cererea privind aceste drepturi o încadrează ca fiind cerere pentru neexecutarea clauzelor contractuale și nu acțiune pentru drepturi salariale care să fie supusă termenului prevăzut de art. 283 lit. c din Codul Muncii.
În al treilea rând, indemnizația de concediere este stabilită printr-o clauză contractuală și reprezintă o plată compensatorie.
Această indemnizație nu reprezintă un drept salarial pentru a-i face aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii privitoare la termenul de prescripție.
Instanța față de aceste calificări de drepturi bănești pretinse de reclamant, consideră că termenul de prescripție pentru promovarea acțiunii este cel prevăzut în art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii și anume de 6 luni de la nașterea dreptului.
În speță, dreptul la acțiune pentru reclamant s-a născut la data de 23.12.2005, iar acesta a promovat cererea la data de 20.10.2008, peste termenul legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat reclamantul arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.1 lit. c din CM, termenul de prescripție fiind de trei ani.
Că potrivit art.7 din CCM 2004-2007, s-a prevăzut că drepturile salariaților prevăzute de prezentul CCM, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă și a indemnizației minime de concediere prevăzută de art.50 alin.1 din CCM 2005 în cuantum de 5 salarii medii.
Pentru a stabili termenul de prescripție a dreptului la acțiune promovată de reclamanți este necesar a hotărî natura juridică a plăților compensatorii, acordate în cazul concedierilor colective, plăți ce formează obiectul cauzei de față.
În ceea ce privește indemnizația de concediere prev. de art.50 alin.1 din CCM se reține că acestea reprezintă o plată compensatorie intră în categoria măsurilor sociale ce cad în sarcina angajatorului cu prilejul operării concedierilor colective. Sunt concepute ca un mijloc de despăgubire, de natură materială, acordat angajaților ce urmează a li se desface contractul de muncă, excluzând orice culpă a acestora. alături de celelalte mijloace, menite a atenua consecințele concedierilor colective.
Caracterul obligatoriu al mijloacelor de protecție socială al salariaților în acest caz este asigurat atât la nivelul dreptului comunitar cât și al dreptului intern, acest caracter asigurând obligativitatea pentru angajator de acordarea plăților compensatorii în condițiile legii.
Directiva 98/59/CE/20 iulie 1998 Comunităților Europene definește concedierea colectivă, precum și obligativitatea informării, consultării lucrătorilor și atenuarea consecințelor colective,iar art. 69 Codul Muncii prevede obligațiile angajatorului ce-i revin în cazul concedierii colective, cu titlu imperativ.
Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010 prin art. 39 enumără obligațiile angajatorului de a prevedea atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale, între care vom regăsi și plățile compensatorii.
Nefiind o obligație facultativă, aflată la voința angajatorului - protecția socială - este prevăzută în mod imperativ de lege, tocmai datorită categoriei relațiilor sociale, apărate la nivelul dreptului constituțional prin art. 41 din Constituția României "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
Categoria plăților compensatorii, tocmai datorită caracterului general, ce vizează protecția angajaților după încetarea intempestivă a contractelor de muncă, excede prevederilor art. 283 lit. e Codul Muncii, respectiv termenul de prescripție de 6 luni, tocmai în condițiile în care această despăgubire concepută de lege ca măsură de protecție socială, depășește cadrul raportului de muncă tipic derulat în baza contractului de muncă, fiind ulterioară derulării acestui raport și venind să preîntâmpine și să atenueze consecințele de natură socială ce urmează încetării contactului de muncă.
Fiind o măsură ce urmărește protecția socială a persoanei căreia îi încetează raportul de muncă, această măsură intră în sfera raporturilor sociale ce depășesc sfera strictă a raporturilor de muncă și urmăresc persoana celui ce a pierdut locul de muncă.
Stabilind pentru plățile compensatorii regimul juridic al unui drept de creanță izvorât din obligația de dezdăunare a salariatului căruia i-a încetat contractul de muncă ca urmare a unei concedieri colective, urmează ca și prescripția extinctivă aplicabilă acțiunii ce are ca obiect acest drept să fie cel prevăzut de dispozițiile generale, respectiv de termenul de 3 ani, astfel cum este el prevăzut de alin. ultim din art. 283 Codul Muncii.
Potrivit CCM la valabil în cazul, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, C, Ziua, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare toamnă - iarnă, salariații vor beneficia de o suplimentare salarială a drepturilor salariale.
Este vorba deci de o suplimentare a drepturilor salariale de care beneficiază salariatul fiind deci fără echivoc vorba de drepturi salariale.
Prin urmare, fiind vorba de drepturi salariale, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este cel reglementat de art. 283 alin. 1 lit. C din Codul Muncii și nu de cel de 6 luni prevăzut de art. 283 lit. E din același cod, așa cum a reținut instanța de fond.
Aceeași este situația și în cazul cotei de gaze de care trebuia să beneficieze salariații, acesta fiind acordat tot sub forma unor suplimentări salariale.
Având în vedere considerentele expuse precum și faptul că instanța a soluționat cauza fără a cerceta fondul cauzei, în baza art. 304 Cod pr. civ. și 312 Cod pr. civ. va fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 6033 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect "drepturi bănești".
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Vișan - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Ex. 2/27.05.2009
Jud. fond
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
