Drepturi salariale (banesti). Decizia 2584/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2584
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 5254 din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă SC SA, consilier juridic, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică șui legală a sentinței Tribunalului Dolj.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 5254 de la 06 octombrie 2008 admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La art. 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Chiar părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au definit în art. 187, reprodus mai sus, c/val cotei de gaze ca un "ajutor" acordat salariatului, excluzând astfel orice posibilă interpretare că ar fi asimilat unui drept salarial.
Prin urmare, din modalitatea de redactare a acestui articol rezultă, fără echivoc, că ajutorul material pretins de reclamant nu este un drept de natură salarială în sensul dispozițiilor art. 154 și urm. Codul muncii și fiind introdus printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, face aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii potrivit cărora" termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din ce reglementează termenul de prescripție de 3 ani nu au incidență în cauză, deoarece se aplică doar în situația unui conflict individual de muncă ce are ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, ori, în speță, așa cum s-a demonstrat mai sus, instanța nu a fost învestită cu plata unor drepturi salariale izvorâte dintr-un contract individual de muncă, ci s-a reclamat neplata altor venituri, în temeiul contractului colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat în esență că drepturile respective sunt drepturi salariale, atât din punct de vedere al Codului muncii care definește salariul ca fiind compus din salariul de bază precum și indemnizațiile, sporurile și adaosurile la salariu, dar și din punct de vedere al CCM pe unitate cât și CCM la nivel național care definesc în același mod salariu.
Fiind drepturi de natură salarială termenul de prescripție al dreptului la acțiune este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, și anume cel de trei ani.
De asemenea și Codul fiscal definește aceste venituri ca fiind venituri de natură salarială, supuse impozitării precum și celorlalte deduceri corespunzătoare veniturilor din salarii.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Potrivit CCM la valabil în cazul, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, C, Ziua, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare toamnă - iarnă, salariații vor beneficia de o suplimentare salarială a drepturilor salariale.
Este vorba deci de o suplimentare a drepturilor salariale de care beneficiază salariatul fiind deci fără echivoc vorba de drepturi salariale.
Chiar dacă în CCM este prevăzut că această suplimentare a drepturilor salariale va fi sub forma unui adaos în sumă fixă, aceasta nu schimbă caracterul acestor venituri de drepturi salariale așa cum de altfel sunt definite chiar de CCM
Prin urmare, fiind vorba de drepturi salariale, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este cel reglementat de art 283 alin. 1 lit. C din Codul muncii și nu de cel de 6 luni prevăzut de art. 283 lit. E din același cod, așa cum a reținut instanța de fond.
Aceeași este situația și în cazul cotei de gaze de care trebuia să beneficieze salariații, acesta fiind acordat tot sub forma unor suplimentări salariale.
Având în vedre considerentele expuse precum și faptul că instanța a soluționat cauza fără a cerceta fondul cauzei, în baza art. 304 Cod pr. civilă și 312 Cod pr. civilă va fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 5254 din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Vișan - - |
Grefier, - - |
06.05.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
