Drepturi salariale (banesti). Decizia 2587/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2587
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, împotriva sentinței civile nr. 64/13.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se cererea scrisă prin care s-a solicitat judecarea în lipsă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Curtea de APEL CRAIOVA prin sentința civilă nr. 64 de la 13 octombrie 2008 admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești - diferențe salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție la plata către reclamant a diferențelor salariale nete, actualizate la data plății, rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5% începând cu 01.01.2007, în raport de luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 01.04.2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01.10.2007, în raport de luna septembrie 2007.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Prin nr.OG10/31.01.200, tuturor demnitarilor, numiți sau aleși, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorului General de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale, le-au fost acordate majorări salariale de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând co 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, pentru acoperirea ratei inflației.
Curtea a apreciat că această majorare reprezintă, în fapt, o indexare a salariilor cu rata inflației, ca urmare a devalorizării monedei naționale, în scopul acoperirii majorării prețurilor la produsele agricole și industriale și a tarifelor la prestările de servicii practicate în economie.
Așa fiind, cererea reclamantului prin care a solicitat plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale prin OG nr.10/2007 are ca motivație prejudiciul real suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale și implicit a reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Pe de altă parte, exceptarea magistraților de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG nr. 10/2007, contravine cu prevederile Directivei nr.2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, existând în cauză un tratament diferențiat între persoane aflate în situații similare.
Reclamantul, procuror la Direcția Națională Anticorupție în perioada 01.12.2006 - 11.06.2007, ulterior procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, are un statut special și primește pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal.
Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le poate obține reclamantul cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperii nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor prin OG nr. 10/2007, majorare de la care a fost însă exclus reclamantul, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16 din Constituția României potrivit cărora "cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări".
Conform prevederilor art. 20 din Constituția României dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la data de 14.12.1955, consacră dreptul la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevede asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii, stipulat de dispozițiile art. 5 din Codul muncii este că, în cadrul relațiilor de muncă, funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus Curtea a constatat că acțiunea reclamantului prin care solicită acordarea diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale, prevăzute în OG nr.10/2007, fiind întemeiată a fost admisă.
Și petitul privind actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi,a fost întemeiat, în raport de dispozițiile art. 161 pct.4 din Codul muncii, precum și de faptul că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul la care se datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume vor intra efectiv în patrimoniul beneficiarului, aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflație asupra nivelului de trai.
În considerarea celor expuse, Curtea a admis acțiunea și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție la plata către reclamant a diferențelor salariale nete, actualizate la data plății, rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5% începând cu 01.01.2007, în raport de luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 01.04.2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01.10.2007, în raport de luna septembrie 2007.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Direcția Națională Anticorupție, precum și Parchetul de pe lângă ICCJ.
Recurenta Direcția Națională Anticorupție în recursul formulat a criticat sentința arătând că atât timp cât majorările solicitate prevăzute de OG 10/31.01.2007; 16/31.01.2007 și 27 din aceeași dată au vizat alte categorii de salariați decât magistrații, iar CNCD nu a pronunțat o hotărâre prin care să se constate că în cauză s-a produs o discriminare solicitarea reclamanților se dovedește a fi lipsită de temei juridic, acțiunea trebuind să fie respinsă.
De asemenea, a mai arătat că prin deciziile nr.818 și 821 din 3 iulie 2008 Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.1, art.2, art.3 și art. 27 alin.1 din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurentul Parchetul de pe lângă ICCJ a invocat în baza art. 137 Cod pr.civilă excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 01 decembrie 2006 - 11.06.2007 când reclamantul a avut raporturi de serviciu cu Direcția Națională Anticorupție.
Un alt motiv de critică l-a constituit faptul că instanța de fond în mod greșit nu a dispus introducerea în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA care are calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe fond recurentul a criticat sentința arătând că prin decizia 821/2008 Curtea Constituțională a constatat ca fiind neconstituționale prevederile art.2 alin.1 și 11, precum și dispoz. art. 27 din OG 137/2000. Astfel, că pronunțarea sentinței întemeiată pe aceste prevederi este una nelegală, instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești prin adăugare la legea specială de salarizare a magistraților.
A mai fost criticată sentința și pentru faptul că instanța de fond nu a luat în considerare cererea de chemare în garanție formulată de recurent, obligația de garanție între ea și chematul în garanție existând în temeiul art. 131 pct.1 din legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Analizând recursurile formulate se constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 Cod pr.civilă în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Aceasta înseamnă că judecătorii nu se pot pronunța decât asupra a ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, precum și prin celelalte cereri formulate în cauză, dar și că sunt obligați să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate în cauza respectivă.
Analizând dosarul Tribunalului Mehedinți nr- instanța reține că la pagina 19 din acest dosar se găsește o cerere de chemare în garanție formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ prin care acesta chema în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând sentința atacată se constată că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la această cerere de chemare în garanție.
Procedând în acest mod instanța a pronunțat o hotărâre nelegală nesoluționând cauza sub toate aspectele, motiv pentru care în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, rap.la art. 312 Cod pr.civilă vor fi admise recursurile, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța de fond se va pronunța și asupra cererii de chemare în garanție și va avea în vedere și celelalte motive invocate în cererile de recurs formulate de către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, împotriva sentinței civile nr. 64/13.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Vișan - - |
Grefier, - - |
Judecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
