Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2728/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.2728
Sedința publică din 16 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Snepf
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâtul ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.2021 din 8.05.2008, pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă avocat, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului declarat de către pârâtă, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe în sensul de a se respinge acțiunea, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
CURTEA
Prin acțiunea adresată Tribunalului Timiș, reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu România SRL T, obligarea acesteia din urmă la acordarea sporului de vechime în muncă, pentru perioada 23.01.2005-22.01.2008 indexat și actualizat, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că a fost angajata pârâtei din anul 1999, iar în contractul individual de muncă al acesteia nu-i sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime în muncă, acest spor fiind un drept legal stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel național și apoi la nivel de ramură, spor ce nu poate fi redus, negociat ori anulat, ci doar pus în executare.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 40 alin. 3 lit. d din CCM la nivel național pentru anii 2003,2004,2005 și 2006 și art. 51 alin. 1 lit. d din CCM la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006, în baza cărora are dreptul la vechimea în muncă confirmată de carnetul de muncă la un spor de vechime de 25% din salariul lunar.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că la negocierea contractului, părțile au avut în vedere includerea sporurilor și adaosurilor în salariul negociat, cu excepția acelor sporuri care sunt reglementate expres în contract.
Prin sentința civilă nr.2021/8.05.2008 a Tribunalului Timișs -a admis acțiunea precizată a reclamantei, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sporului de vechime în procent de 25% din salariul lunar, în cuantum total actualizat cu rata inflației de 8077 RON, aferent perioadei 23.01.2005 - 22.01.2008, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pârâta a mai fost obligată la plata către reclamantă a sporului de vechime în muncă în continuare lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă încheiat cu pârâta precum și la plata către reclamantă a sumei de 700 RON reprezentând onorariu de expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2002 - 2006, coroborat cu disp.art.51 alin.1 lit.d din Contractul colectiv la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pe același interval de timp, cu aplicarea disp.art.155, art.156 și 157 din Codul muncii, precum și vechimea în muncă de peste 20 ani a reclamantei, stabilind că sporul de vechime cuvenit este de 25%, procent ce trebuie stabilit la salariul lunar, și în cuantumul actualizat, conform concluziilor din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta România SRL
Pârâta a solicitat admiterea recursului său, și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, a arătat că în speță sunt incidente motivele de recurs reglementate de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, întrucât instanța de fond a acordat greșit reclamantei sporul de vechime, cât timp prevederile art.40 alin.3 lit.d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precizează doar limita minimă și cea maximă a sporului de vechime ce poate fi stabilit, urmând ca determinarea lui între aceste limite să fie făcută, prin negociere între angajator și angajat.
De asemenea, sporul de vechime a fost cuprins în salariul de bază, și din moment ce manifestarea de voință a operat în chiar momentul încheierii contractului individual de muncă, dispozițiile din art.40 alin.(3) lit.d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu sunt aplicabile, fiind incidente dispozițiile art.40 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național aplicabil la momentul încheierii contractului individual de muncă, dispoziții care prevăd în mod expres posibilitatea includerii sporului de vechime în salariul de bază.
Recurenta a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă, și anume: procesul verbal de control al ITM T nr.15359/12.12.2005, conform căruia"sporul de vechime este inclus în salariul negociat", contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unități pe anii 2001 - 2003 care, în cuprinsul art.27.2, prevede în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat.
Cât privește contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, deși nu a fost înregistrat datorită refuzului ilegal de înregistrare a acestuia de către Direcția de muncă T - cu toate că fusese negociat și semnat la data de 3.04.2001 de către conducerea și reprezentanții salariaților, actul respectiv poartă semnătura părților care l-au negociat, putând fi privit ca un început de dovadă scrisă, ce poate fi completat cu alte mijloace de probă.
Pe de altă parte, chiar contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cuprinde în cuprinsul art.51 lit.d) mențiunea că"acordul părților patronat-sindicat, sporul de vechime poate fi inclus în salariul de bază negociat".
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9, art.3041cod pr.civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză, și a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr. civilă coroborate cu cele ale art.3041cod pr.civilă, Curtea constată nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c din Codul muncii și ale art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu, direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
Potrivit disp.art.238 alin.2 din Codul muncii "contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturile la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă".
Prin urmare, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective care îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Conform art.247 din Codul muncii "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior".
Pe cale de interpretare, dacă la nivelul angajatorului sau, eventual, a grupului de angajatori nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Susținerile recurentei în sensul nepronunțării instanței de fond asupra unui mijloc de probă administrat și anume contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pe anii 2001 - 2003 care prevede includerea sporului de vechime în salariul de bază negociat, care deși nu a fost înregistrat, poartă semnătura părților care l-au negociat, vor fi înlăturate, avându-se în vedere reglementările art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care:"contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării".
Pe cale de consecință, un contract colectiv de muncă neînregistrat în condițiile prevăzute de lege este inaplicabil părților semnatare, fiind inexistent din punct de vedere juridic, astfel încât nu poate fi primit ca un început de dovadă scrisă, posibil a fi completat cu alte mijloace de probă.
Din cuprinsul contractului individual de muncă al reclamantei, nu rezultă că sporul de vechime cuvenit acesteia, potrivit art.51 alin.1 lit. d din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apanare, este conținut în salariul negociat de părți.
Procesul-verbal de control ITM T, nr.1539/12.12.2005, care în cuprinsul Anexei 1 pag.7 menționează că"sporul de vechime este inclus în salariul negociat" de asemenea nu poate fi luat în considerare, neindicând temeiul în baza căruia s-a ajuns la o asemenea concluzie.
Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv: înscrisurile reprezentând contractul individual de muncă al reclamantului, carnetul de muncă, procesul verbal de control efectuat de ITM - T la data de 12.12.2005, contractul colectiv de muncă la nivel național și de ramură, precum și raportul de expertiză judiciară, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică date fiind dispozițiile art.40 alin.3 lit.d din Contractul colectiv de muncă la nivel național coroborate cu dispozițiile art.51 alin.1 lit.d din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, prevederi aplicabile în cauză în temeiul art.236 și următoarele din Codul muncii.
Cât timp raporturile de muncă există între părți și nu se modifică clauzele contractuale actuale, dreptul la plata efectivă a sporului este un drept născut, actual, justificându-se și plata pe viitor odată cu plata drepturilor salariale ale reclamantei.
În considerarea celor de mai sus, având în vedere dispozițiile art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de pârâtă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C România SRL, împotriva sentinței civile nr. 2021/8.05.2008, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu reclamanta -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.-/3.2008
Tehnored. -/3.2008
2 ex.
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Aurelia Snepf
