Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 276/R/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CFR SA împotriva sentinței civile nr. 2079 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe reclamantul intimat SINDICATUL COMUNICAȚII CFR SA și pe pârâta intimată SUCURSALA SC SA C, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, împrejurare față de care instanța, reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2079 din 6.11.2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea reclamantului Sindicatul Comunicații Feroviare în numele salariaților Sucursalei de CFR C cuprinși în tabelul anexă la dosar, în contradictoriu cu pârâții SC CFR SA si - Sucursala SC SA C, si în consecință:
Au fost obligate pârâtele să-i acorde fiecărui salariat reprezentat de reclamant ajutorul în bani sau în natură sub forma tichetelor cadou în cuantum de 500 lei conform art. 6 pct.9 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008-2009.
Au fost obligate pârâtele la plata in favoarea reclamantului a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.6 pct.9 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 98/18.01.2008, încheiat de către CFR și Federația și Federația în calitate de împuterniciți ai organizațiilor sindicale, "cu ocazia sărbătorilor de Paste, de C si de Ziua Comunicațiilor, se va acorda salariaților un ajutor în bani sau în natură (tichete cadou al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul salariului minim la CFR A".
Așa cum prevăd dispozițiile art. 38 din Constituția României, "salariații au dreptul la protecția sociala a muncii".
Conform art. 53 alin.1 și 2 din Constituția României: "Restrângerea unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică" și "să fie aplicată nediscriminatoriu".
Potrivit prevederilor art.38 din Codul muncii "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect, dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 78 din Codul muncii, în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, "instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul". Fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restante, instanța a reținut obligativitatea obligării pârâtei la reactualizarea, indexarea și majorarea acestora.
Cu privire la excepțiile invocate de către pârâta CFR, instanța a considerat că este competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza, deoarece acestea au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art.1 alin.2 Codul muncii (care instituie aplicabilitatea Codului muncii și raporturilor de muncă ale reclamanților), precum și ale art.5 din Codului muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, Sindicatul Comunicații Feroviare instanța a respins-o, întrucât potrivit prev.art.28 din Legea nr. 54/2003 republicată, sindicatele au calitate procesuală activă pentru apărarea membrilor lor. In exercitarea atribuțiilor, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiuni prevăzute de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
In privința acordării tichetelor de masă, tribunalul a retinut că, potrivit art. l alin.2 din Legea 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate. Pârâtele nu au făcut dovada că ar avea obligații bugetare neachitate la scadență, pentru a putea refuza plata acestor stimulente.
Având în vedere considerentele susmenționate, conform art.1165 Cod civil, art. 139 din Codul Muncii, art.28 din Legea 54/2003 si prevederile art. 6 pct.9 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008-2009, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 500 lei reprezentând ajutorul în bani sau în natură sub forma tichetelor cadou cuvenite pentru anul 2008, motiv pentru care a admis-o în temeiul art. 283 si urm. Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâta SC CFR SA, solicitând casarea sentinței în conformitate cu disp. art. 312 alin.3 Cod proc.civ. și respingerea cererii de chemare în judecată.
Pe fond, s-au invocat disp. art.304 pct. 3, 6, 7 și 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
În mod nelegal instanța respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj invocată de recurentă, care afirmă că instanța competentă este Tribunalul București, în raport de sediul societății pârâte.
Invocarea art.5 din Codul muncii ca argument în stabilirea competenței teritoriale nu are legătură cu prezenta cauză.
Respingerea excepției lipsei calității procesuale active reclamantei pe considerentul că aceasta nu este parte semnatară a CCM pe anii 2008-2009, instanța invocând disp. art.28 din Legea nr. 54/2003, este de asemenea greșită.
Reclamanta nu și- îndeplinit obligația stabilită de instanță la termenul de judecată din 25.09.2008, de a depune la dosar lista salariaților pe care îi reprezintă, iar în condițiile în care nu a semnat CCM pe anii 2008-2009, nu avea legitimare procesuală activă de reprezenta salariații.
Pe fondul cauzei, recurenta critică faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv actualizarea sumelor solicitate de reclamantă în temeiul art.78 din Codul muncii, această prevedere nefiind incidentă față de obiectul acțiunii.
O ultimă critică vizează faptul că instanța s- pronunțat în sensul acordării tichetelor de masă, chestiune complet străină de obiectul pricinii.
Din cuprinsul hotărârii primei instanțe reiese că judecarea acțiunii s-a făcut în considerarea unor texte legale, care nu au legătură cu obiectul cauzei, practic aceasta echivalând cu nemotivarea hotărârii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În primul rând, în cazul din speță, așa cum rezultă din acțiunea introductivă la tribunal, Sindicatul Comunicații Feroviare, în reprezentarea tuturor salariaților din cadrul Sucursalei C-N Societății CFR SA, a chemat în judecată pârâții SC CFR SA și Sucursala SC SA C-N, solicitând obligarea acestora la acordarea ajutorului în bani sau în natură sub forma tichetelor cadou în cuantum de 500 lei pentru fiecare salariat, cu ocazia zilei comunicațiilor în baza art.6.9 lit.a din CCM.
Dreptul de pretinde aceste tichete este unul personal, aparținând fiecărui salariat îndreptățit.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 din Legea 54/2003 cu privire la sindicate, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
Aliniatul 2 al textului mai sus arătat mai prevede că în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Așadar, din dispozițiile legale arătate rezultă foarte clar că organizațiilor sindicale prin lege, li se conferă un mandat de a apăra drepturile membrilor lor și în fața instanțelor judecătorești, fără a fi necesar un mandat expres.
Ca atare, organizația sindicală are dreptul de a promova orice acțiune prevăzută de lege, însă acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Ca atare, din tot ceea ce se poate desprinde din textele analizate rezultă foarte clar că legea mandatează organizația sindicală pentru a putea să apere și mai bine interesele membrilor săi de sindicat ceea ce înseamnă că se impun a fi aplicabile regulile mandatului și nicidecum ale celor referitoare la cesiunea de drepturi litigioase.
În atare situație, așa cum prevăd și dispozițiile art.85 proc.civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, în speță acestea fiind toți salariații în numele cărora s-a promovat acțiunea, astfel cum sunt aceștia menționați în listele de la filele 25-29 dosar fond.
În cazul din speță, calitatea de reclamanți o au salariații care pretind dreptul la acordarea tichetelor cadou de ziua comunicațiilor în baza art.6.9 lit. din CCM pe anii 2008-2009, astfel că în mod obligatoriu se impunea a fi citați în cauză, numai așa putându-se verifica și dacă aceștia au fost de acord cu acțiunea, se opun sau renunță la aceasta și numai așa putându-se atinge în cele din urmă scopul urmărit prin acțiune.
Este adevărat că la termenul de judecată din 6.11.2008 reclamanta depus tabelul nominal cu persoanele în numele cărora s- formulat acțiunea, însă aceasta nu înlătură obligativitatea introducerii în cauză a salariaților, dreptul de pretinde tichetele cadou în temeiul art.6 pct.9 lit. din CCM, fiind unul personal, aparținând fiecărui salariat.
Rezultă așadar că este obligatorie pentru judecarea unei astfel de cauze, citarea persoanelor în interesul cărora sindicatul promovează o acțiune în instanță, numai așa putându-se da satisfacție tuturor dispozițiilor legale mai sus citate, respectiv atât cele ale codului d e procedură civilă cât și ale legii sindicatelor nr.54/2003.
Cum în cazul din speță nu s-au respectat dispozițiile cu privire la citarea și înfățișarea părților în proces, față și de dispozițiile art.299 și 312 pct.5 proc.civ. Curtea va admite recursul reclamantei, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune introducerea în cauză a tuturor salariaților menționați în tabelele de la 25-28 dosar fond, citarea acestora în conformitate cu disp.art.85 și urm. civil, iar după îndeplinirea legală a procedurii de citare cu toate părțile, va trece la analizarea legalității și temeiniciei pretenției ce face obiectul acțiunii.
Pe de altă parte, este întemeiat și motivul de recurs care vizează faptul că instanța de fond s- pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Din considerentele sentinței reiese că instanța s-a pronunțat asupra acordării tichetelor de masă în temeiul art.1 alin.2 din Legea nr. 142/1998, deși o atare pretenție nu făcea obiectul acțiunii, și nici în cursul judecării litigiului, reclamanta nu precizat și completat acțiunea cu o astfel de cerere.
Pe acest considerent, este incident și motivul de casare prev. de art. 312 alin.5 Cod proc.civ. soluționarea procesului făcându-se fără cercetarea fondului din perspectiva obiectului litigiului.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art.299, 3041, 312 alin.1, 5 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC CFR SA împotriva sentinței civile nr. 2079 din 6 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în fond aceluiași tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
3 ex/19.02.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Marta Carmen
