Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/R/2009 | |
Ședința publică 11 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos Tania | - - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și, respectiv, de pârâtul împotrivadeciziei civile nr. 487/A din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect rezoluțiune contract.
Se constată că la data de 5 februarie 2009, reclamanta recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6578 din 26 mai 2008 a Judecătoriei Cluj -N, s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamanta împotriva pârâtului având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și restituire preț achitat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5.07.2005, între și, s-a promis vânzarea-cumpărarea imobilului construcție nefinalizată și teren în suprafață de 250 mp.
Conform declarației martorului -, reclamanta cunoștea starea imobilului și descrierea acestuia, iar potrivit declarației martorei -, reclamanta a locuit în imobil circa 2 luni și a efectuat lucrări de amenajare a acestuia, după care pârâtul a solicitat eliberarea imobilului de către reclamantă cu justificarea că nu mai dorește încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Din declarația martorei și din răspunsul pârâtului la interogatoriu, a reieșit că acesta nu a obținut până la data de 30.09.2005, autorizațiile necesare în vederea racordării imobilului la curentul electric și la gaz, așa cum s-a obligat prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a achitat suma de 3.000 lei la semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare, și suma de 4.000 euro în data de 5.08.2005. Aceeași reclamantă trebuia să mai achite suma de 16.000 euro la data de 16.08.2005, iar diferența de 15.166,7 euro la data semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Clauzele penale inserate în contract se referă doar la situația în care cumpărătoarea sau vânzătorul refuză să încheie contractul autentic de vânzare-cumpărare.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamanta nu s-a întâlnit cu pârâtul în data de 16.08.2005 pentru achitarea sumei de 16.000 de euro și nici nu consemnat suma la dispoziția pârâtului.
Ulterior datei de 5.08.2005, când reclamanta a plătit suma de 4.000 de euro, pârâtul nu a mai avut nicio întâlnire cu aceasta, ci doar cu soțul ei, așa cum rezultă din declarația martorului -.
Obligația contractuală a pârâtului era aceea de a procura actele necesare încheierii contractului în formă autentică până la data de 30.12.2005, dată până la care reclamanta trebuia să achite rata de 20.000 de euro, din care a plătit doar 4.000 de euro.Prin urmare, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului. Nu este relevant faptul că la sfârșitul lunii august 2005, reclamanta ar fi avut depusă la CEC suma necesară, provenită din vânzarea altui imobil, deoarece obligația ei era să achite efectiv suma, nu doar să dovedească faptul că o deține.
În cadrul clauzei penale inserate în convenție, nu s-a prevăzut obligația pârâtului de a obține avizele necesare racordării imobilului la rețeaua de gaz și de electricitate. Dacă reclamanta și-ar fi îndeplinit obligația de plată a ratei stabilite pentru data de 16.08.2005, iar vânzătorul nu ar fi racordat imobilul la utilități, atunci reclamanta ar fi avut posibilitatea să solicite instanței obligarea pârâtului în acest sens, sau să o facă ea însăși pe cheltuiala pârâtului. Neîndeplinirea acestei oblgiații, nu reprezintă un motiv de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare în baza art.1021 civ.
Prin decizia civilă nr.487/A din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.6578 din 26 mai 2007 al Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în sensul că s-a admis în parte acțiunea intentată de reclamanta împotriva pârâtului și în consecință s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5.07.2005.
A fost obligat pârâtul să îi restituie reclamantei suma de 3.000 lei și 4.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei rperzentând clauza penală.
A fost obligat intimatul să îi plătească apelantei cheltuieli de judecată în ambele instanțe, în sumă de 1.935 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că deși reclamanta nu a știut să invoce în mod expres dispozițiile art.1364 civ. din expunerea motivelor sale la fond și în apel, a rezultat cu certitudine că situația juridică în cauză se circumscrie textului legal invocat.
Potrivit art.1364 civ. dacă cumpărătorul este tulburat sau are temerea că ar fi tulburat printr-o acțiune ipotecară sau de revendicare, acesta poate suspenda plata prețului până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea.
Câtă vreme pârâtul în calitatea lui de vânzător, nu a dat asigurările necesare reclamantei că aceasta va putea beneficia de dreptul de proprietate asupra imobilului, ea putea în temeiul art.1364 civ.suspenda plata prețului, fără ca această atitudine să poată fi considerată culpabilă.
Construcția care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, nu era întabulată în cartea funciară, iar pârâtul nu a făcut demersuri în acest sens în timp util. Cât timp titlul de proprietate al pârâtului nu era cert, reclamanta putea avea temeri că ar fi tulburată prin invocarea dreptului de proprietate de către un terț. Atâta timp cât pârâtul nu a prezentat o autorizație de construcție pentru clădirea care face obiectul antecontractului, aceasta putea fi supusă riscului demolării.
Reclamantei nu i-au fost prezentate autorizațiile pentru branșamentele construcției la utilități, deși pârâtul și-a asumat o obligație în acest sens prin antecontract.
Toate aceste elemente conduc la ideea că reclamanta este îndreptățită să invoce prevederile art.1364 civ. în favoarea ei. Prin urmare, contractul poate fi rezoluționat cu repunerea pârâților în situația anterioară și fără ca reclamanta să piardă avansul, având în vedere lipsa de culpă.
Câtă vreme în sarcina reclamantei nu se poate reține o conduită culpabilă și din moment ce a probat cu martori și extrase de cont că era să își execute obligațiile sale din antecontract, la alegerea ei se află opțiunea de a solicita rezoluțiunea contractului sau executarea acestuia.
Deoarece construcția nu este întabulată, reclamanta a ales să solicite rezoluțiunea antecontractului. Chiar și pârâtul a fost de acord că antecontractul nu mai poate fi executat, rezoluțiunea putând fi în acest caz amiabilă, singurul lucru rămas în divergență fiind clauza penală.
Cum în sarcina reclamantei nu s-a putut reține nicio conduită culpabilă în legătură cu executarea antecontractului, aceasta nu datorează daune-interese pentru neexecutare și prin urmare nu pierde avansul.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.
În recursul declarat de reclamanta, s-a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a apelului, respectiv admiterea cererii reclamantei de angajare a clauzei penale și obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de clauză penală pentru neexecutarea culpabilă a antecontractului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea legii, fiind prezente dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ.
În mod corect a remarcat tribunalul că în sarcina reclamantei nu se poate reține o conduită culpabilă și că era să își execute obligațiile asumate prin antecontract. Doar în sarcina pârâtului se regăsește neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate prin antecontract, respectiv aceea de a nu întabula în CF construcția identificată prin antecontract și de a nu face în timp util demersurile necesare întabulării, neexistând un titlu cert de proprietate asupra imobilului, de a nu prezenta o autorizație de construire și de a nu face demersurile obținerii acesteia, de a nu obține autorizațiile necesare pentru branșamente și de a nu face dovada efectuării demersurilor în vederea obținerii acestora, aspecte prin prisma cărora s-au constatat justificate cererile din primul petit al acțiunii, precum și cererile din primele două petite ale completării de acțiune, fapt pentru care s-a dispus rezoluțiunea antecontractului și a fost obligat intimatul la restituirea sumelor încasate de la reclamantă cu titlu de preț al vânzării.
În privința clauzei penale, instanța a reținut că având în vedere că reclamanta este aceea care a solicitat rezoluțiunea și nu pârâtul, acesta din urmă nu poate fi ținut la plata clauzei penale. Instanța a reținut corect că reclamanta avea la dispoziție opțiunea de a solicita executarea antecontractului sau rezoluțiunea lui, reținând totodată că în cauză executarea antecontractului nu se mai poate realiza, dar a pronunțat o decizie care încalcă în mod flagrant prevederile art.1068 civ.
Clauza penală nu poate fi cumulată cu executarea în natură. În situația unei neexecutări culpabile, creditorul obligației neexecutate va putea solicita angajarea clauzei penale. Dacă reclamanta ar fi fost aceea care nu și-ar fi executat obligațiile contractuale, ar fi pierdut suma de 3.000 lei cu titlu de clauză penală, iar dreptul de a cere rezoluțiunea antecontractului i-ar fi aparținut pârâtului.
. clauza penală este stipulată în favoarea creditorului obligației neexecutate sau executate culpabil, or în speță, reclamanta este creditoarea obligațiilor neexecutate de intimat, fiind absurdă și total nejuridică ideea că doar în situația în care intimatul ar fi cerut rezoluțiunea antecontractului, reclamanta ar fi avut dreptul de a încasa clauza penală. Aceasta devine exigibilă la data la care se face dovada că din culpa debitorului, transferul în forma autentică a dreptului de proprietate nu se poate face către creditor. Chiar dacă reclamanta nu a știut să invoce expres textul de lege care i-ar fi dat posibilitatea legală a suspendării prețului, reclamanta cunoaște că clauza penală curge și este instituită în favoarea celui care și-a executat obligațiile contractuale.
Condiția reținută de instanță, cum că obligația de a achita suma de 3.000 lei cu titlu de clauză penală ar fi căzut în sarcina intimatului numai în cazul în care acesta ar fi solicitat rezoluțiunea antecontractului, este cel puțin inedită și totalmente nelegală. Procedând în acest fel, instanța de apel a încălcat în mod flagrant dispozițiile art.1021 coroborate cu cele ale art.1068 și 1298 civ. potrivit cărora clauza penală se acordă creditorului obligației neexecutate sau executate în mod culpabil.
În recursul declarat de pârâtul, s-a solicitat să se constate că decizia atacată este parțial nelegală și în consecință să fie modificată în parte în sensul respingerii apelului reclamantei împotriva sentinței, care să fie menținută în totalitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.1364 civ. reținând în mod eronat faptul că reclamanta nu are culpă în ceea ce privește neachitarea prețului conform clauzelor antecontractului de vânzare-cumpărare.
Art.1364 civ.este aplicabil numai în materia contractelor de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate, nicidecum în materia antecontractelor. Scopul acestui articol este de a-l apăra pe cumpărătorul care nu a achitat prețul integral, de producerea unei evicțiuni în urma căreia riscă să piardă proprietatea asupra bunului dobândit prin cumpărare și să piardă prețul achitat în cazul în care evicțiunea se produce.
Totodată, textul legal are în vedere protejarea cumpărătorului care a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului în discuție, legea dându-i posibilitatea să suspende obligația sa de plată a prețului în momentul scadenței, însă textul este de strictă interpretare și aplicabilitate, doar cu privire la sfera raporturilor contractuale rezultând din încheierea de contracte de vânzare-cumpărare, iar nu și cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare.
În al doilea rând, reținând că deși nu a știut să invoce expres dispozițiile art.1364 civ. reclamanta s-ar fi prevalat de acest text legal, lucru ce ar justifica neplata părții din preț în sumă de 16.000 de euro la scadența stabilită prin antecontract, instanța de apel a dat dovadă de un rol activ exagerat și suspect.
Este surprinzătoare maniera de analiză a motivelor din acțiunea introductivă și din apel, deoarece în niciun moment reclamanta nu a invocat existența vreunei temeri că va fi tulburată. Argumentul din considerentele deciziei recurate conform căruia reclamanta s-ar fi temut de o acțiune ipotecară sau în revendicare, iar pârâtul-vânzător nu i-ar fi oferit asigurările necesare, este infirmat atât de susținerile părților, cât și de probele administrate, din care a rezultat că nu există demarată și nici nu se va demara vreo astfel de acțiune. Conform antecontractului, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului urma să se facă doar în momentul semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare. Chiar dacă ar fi existat vreun risc al pierderii proprietății, acest risc l-ar fi privit pe pârâtul-promitent.
Tulburările inventate de instanța de apel, sunt artificale, a mai susținut recurentul. Nu are importanță cât de cert era titlul de proprietate al promitentului-vânzător, fiind posibilă încheierea unui antecontract cu privire la bunul altuia. Existența sau inexistența autorizației de construire are alte consecințe. Existența sau inexistența branșamentelor la utilități, nu afectează dreptul de proprietate asupra imobilului. În concluzie, din antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a cerut, a luat naștere doar o obligație de a face a părților, de a încheia în viitor un contract autentic de vânzare-cumpărare, cu obligația promitentului-vânzătoare (?) să achite până la acea dată, două tranșe de preț: avansul și încă 20.000 de euro.
Art.1364 civ.nu este aplicabil acestui antecontract, deoarece transferul dreptului de proprietate nu a avut loc, astfel că era indiferent riscul unei evicțiuni. -cumpărătoare putea invoca suspendarea plății prețului doar ca o excepție de neexecutare a antecontractului și nicidecum în baza art.1364 civ. Or instanța de fond în mod corect a stabilit că nu erau întrunite condițiile excepției de neexecutare, reclamanta fiind prima care nu și-a executat obligațiile.
Pârâtul a mai criticat decizia tribunalului, pentru că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.1020-1021 civ. dispunând rezoluțiunea antecontractului. Prima instanță a surprins exact succesiunea evenimentelor și a calificat corect modul în care părțile și-au îndeplinit sau nu obligațiile asumate prin antecontract și natura acestor obligații. În cronologia evenimentelor reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit prima obligațiile asumate la încheierea antecontractului, obligații care erau de esența contractului, în sensul că la data de 16.08.2005 nu i-a mai achitat pârâtului rata de 20.000 de euro. Din această tranșă, reclamanta a achitat doar 4.000 de euro la data de 5.08.2005 și nu s-a întâlnit cu pârâtul în data de 16.08.2005 pentru a achita diferența de 16.000 de euro și nici nu a consemnat această sumă la dispoziția pârâtului.
Deși în contract nu exista o asemenea obligație, pârâtul a notificat-o pe reclamantă să se prezinte în data de 25.08.2005 la biroul notarilor publici și, pentru clarificarea situației, însă aceasta nu a dat curs invitației. Este nerelevant că la sfârșitul lunii august 2005, reclamanta avea consemnată suma la CEC pe numele ei, câtă vreme anterior nu a respectat scadența fixată prin antecontract și nu a înțeles să consemneze suma prin oferta reală de plată pe numele și la dispoziția pârâtului.
Tot în mod corect prima instanță a analizat distinct obligațiile asumate de părți prin antecontractul de vânzare-cumpărare, în sensul că în mod indiscutabil obligația de a achita prețul este o obligație esențială, în vreme ce obligația racordării imobilului la rețeaua de utilități reprezintă o obligație neesențială, care nu este aptă să atragă rezoluțiunea contractului. În concluzie, instanța de fond a reținut în mod corect că rezoluțiunea unui antecontract poate fi cerută doar de către partea contractantă care nu este în culpă pentru neexecutarea contractului, condiție neîndeplinită în privința reclamantei.
Pârâtul-recurent a mai arătat că îi scapă subtilitatea prin care instanța de apel a dedus intenția părților pentru o rezoluțiune pe cale amiabilă a antecontractului de vânzare-cumpărare, căci dacă ar fi fost așa, atunci primul petit al acțiunii ar fi fost inadmisibil ca lipsit de interes.
Este evident că între părți nu a existat o convenție privind rezoluționarea amiabilă a antecontractului, câtă vreme după data de 16.08.2005, anterior datei de 30.12.2005, reclamanta a introdus în justiție trei acțiuni civile care vizau restituirea sumelor achitate, susținând în esență că ar fi vorba despre un împrumut sau că această sumă trebuia restituită ca efect al rezoluțiunii antecontractului din culpa pârâtului recurent.
Prin întâmpinare depusă la dosar 14-19, reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei, ca netemeinic și nefondat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare depusă la dosar 25-26, pârâtul a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta în contra deciziei tribunalului, ca nefondat.
Reclamanta a depus ample concluzii la dosar.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4282/211 din 28 martie 2007 la Judecătoria Cluj -N, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 5.07.2005 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, prin completarea de acțiune înregistrată la data de 22 mai 2007 12-13, reclamanta mai solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.000 lei avans achitat la încheierea antecontractului; obligarea pârâtului la restituirea în favoarea reclamantei a contravalorii sumei de 4.000 euro la cursul BNR; obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3.000 lei cu titlu de clauză penală.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5.07.2005 între pârâtul în calitate de promitent-vânzător pe de o parte și reclamanta în calitate de beneficiară-cumpărătoare pe de altă parte, s-a promis vânzarea-cumpărarea imobilului compus din 2 camere, 2 băi, bucătărie și hol, construcție nefinalizată, proprietate extratabulară, precum și teren în suprafață de 250 mp, situat în C-N, str.-, înscris în CF nr.-, nr.top 19309/6/2, pentru prețul de 36.000 de euro, din care la data semnării actului s-a achitat echivalentul sumei de 833,3 euro, 20.000 de euro urmând să fie plătiți la data de 16.08.2005, iar restul sumei trebuia achitat la "încheierea definitivă a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică".
"Vânzătorul" s-a obligat să obțină și să achite integral costurile cu privire la racordarea la utilități până la data de 30.09.2005, să pregătească actele necesare semnării contractului autentic până la data de 30.12.2005 și l-a garantat pe "cumpărător" de evicțiune conform art.1337 civ.
La pct.3-4 din antecontract, părțile au stipulat că "în cazul în care cumpărătorul renunță la încheierea contractului va pierde avansul achitat adică suma de 20.833 EURO, iar în cazul în care vânzătorul renunță la încheierea contractului va achita dublul avansului primit adică suma de 41.665 EURO".
Antecontractul de vânzare-cumpărare este acordul de voință contractual, prin care părțile își asumă reciproc obligația de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare, stabilindu-i condițiile esențiale. În ceea ce privește natura juridică, antecontractul de vânzare-cumpărare este un contract, o convenție și întrucât nu beneficiază de o reglementare distinctă, îi sunt aplicabile dispozițiile din Cartea a III-a, titlul III "despre contracte sau convenții", și titlul V "despre vinderi" din Codul civil, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestuia.
Pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut că reclamanta a plătit suma de 3.000 lei (echivalentul a 833,3, euro), la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare și 4.000 de euro la data de 5.08.2005, dar la data de 16.08.2005 nu a mai plătit diferența de 16.000 de euro scadentă la acea dată și nici nu a consemnat suma respectivă la dispoziția pârâtului și a respins acțiunea.
Fără să mai administreze alte probe, în afară de coala cărții funciare nr.- C-N depusă de reprezentanta apelantei la termenul din 25 octombrie 2008 (în realitate la termenul din 25 septembrie 2008, câtă vreme pronunțarea deciziei a avut loc la data de 3 octombrie 2008), instanța de apel admis în parte apelul, a schimbat sentința și a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtului, în sensul că a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și l-a obligat pe pârât să îi restituie reclamantei sumele de 3.000 lei și 4.000 euro, respingând capătul de cerere privitor la clauza penală în sumă de 3.000 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art.1364 civ. neinvocate în mod expres de reclamantă și respectiv de apelantă, deși atât acțiunea completată cât și apelul au fost redactate de avocat.
Potrivit art.1364 civ. dacă cumpărătorul este tulburat, sau are cuvânt de a se teme că ar fi tulburat prin vreo acțiune, sau ipotecară sau în revendicare, el poate suspenda plata prețului până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau va da cauțiune, afară numai dacă se va fi stipulat că plata să se facă chiar de ar urma tulburarea.
În speță însă, nu sunt îndeplinite condițiile acestui text legal, deoarece reclamanta nu a urmărit suspendarea plății prețului, ci rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și nu a dovedit existența pe rolul vreunei instanțe a unei acțiuni ipotecare sau în revendicare, iar titlul pârâtului nu era mai puțin cert la data de 16.08.2005 când trebuia să plătească 16.000 euro, decât la data semnării antecontractului, demersurile pârâtului în vederea "consolidării" titlului său de proprietate, urmau să se finalizeze ulterior datei de 16.08.2005.
Temeiul juridic al rezoluțiunii antecontractului sinalagmatic, îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor asumate de părțile contractante, fiecare dintre obligațiile reciproce fiind cauza juridică a celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații, o lipsește de suport juridic pe obligația reciprocă, ceea ce poate determina solicitarea desființării antecontractului.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a părții care este îndreptățită să solicite rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, ea aparține acelei părți contractante care și-a executat obligațiile ce i-au revenit, sau declară că este să și le execute. Or în ordine cronologică, reclamanta este prima parte contractantă care nu și-a îndeplinit obligația de plată a diferenței de 16.000 euro până la data de 16.08.2005.
Din moment ce reclamanta nu și-a îndeplinit la termen obligația ce i-a revenit și nici nu declară că este să și-o execute, nu îi poate reproșa pârâtului că nu și-a îndeplinit ulterior obligațiile a căror executare era condiționată de obligația reclamantei ce nu a fost îndeplinită.
Conținutul prestațiilor reciproce ale părților și termenele la care trebuiau executate, au fost stipulate expres în convenția lor, de aceea ele nu trebuiesc deduse pe cale de interpretare cu ajutorul principiilor și regulilor aplicabile contractului de vânzare-cumpărare. Reclamanta și pârâtul trebuiau să execute exact obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare și la termenele stabilite de comun acord.
Întrucât reclamanta este prima în ordine cronologică dintre părțile convenției care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, ea nu poate obține pe cale judecătorească rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Nu este susținută de nicio probă aserțiunea instanței de apel că "și pârâtul a fost de acord că antecontractul de vânzare-cumpărare nu mai poate fi executat, rezoluțiunea putând fi în acest caz până la urmă amiabilă, singurul aspect în divergență între părți fiind clauza penală". O dovadă grăitoare în sensul că pârâtul nu este de acord cu rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare fiind atitudinea constantă a acestuia exprimată prin întâmpinare, de respingere a acțiunii, respectiv a apelului, iar apoi declararea recursului în contra deciziei tribunalului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin.(1), alin.(2) și alin.(3) pr.civ. curtea va admite recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată în intregime, în sensul respingerii apelului reclamantei în contra sentinței judecătoriei, care va fi menținută în totalitate.
În baza art.274 alin.(1) pr.civ. reclamanta va fi obligată să îi plătească pârâtului cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 955 lei.
Pe cale de consecință, va fi respins recursul reclamantei în contra deciziei tribunalului, cu privire la admiterea capătului de cerere având ca obiect clauza penală în sumă de 3.000 lei.
Natura juridică a clauzei accesorii este aceea de convenție accesorie prin care părțile contractante stabilesc prin apreciere anticipată, cuantumul daunelor-interese compensatorii sau moratorii care vor fi datorate de partea în culpă de neexecutare a obligației contractuale. Întrucât capătul principal de acțiune al reclamantei urmează să fie respins, aceeași soartă o va avea și capătul de cerere accesoriu privind obligarea la plata clauzei penale, conform principiuluiaccesorium sequitur principale.
Reclamanta - contrar susținerilor acesteia -, a fost prima în ordine cronologică dintre părțile contractante, care nu și-a îndeplinit obligația ajunsă la scadență, aceea de a-i plăti pârâtului până la data de 16.08.2005, suma de 20.000 euro.
Primele obligații asumate de pârât prin aceeași convenție, deveneau scadente abia la data de 30.09.2005, ulterior scadenței primei obligații a reclamantei.
Ca urmare a respingerii pe fond a acțiunii reclamantei, nu se mai pune problema unei cumulări a clauzei penale cu executarea în natură a antecontractului, sau a unei neexecutări culpabile a vreunei obligații contractuale de către pârât.
Curtea nu aspectul că o clauză penală se stabilește în favoarea creditorului obligației, dar reclamanta nu este în speță creditoarea vreunei obligații contractuale, iar pârâtul nu este debitorul unei obligații contractuale.
Respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata clauzei penale în favoarea reclamantei, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art.1021, ale art.1068 și ale art.1298 civ. așa cum susține neîntemeiat reclamanta-recurentă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.312 alin.(1) pr.civ. se va respinge recursul reclamantei în contra deciziei tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.487/A din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr.6578/26.05.2008 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dos.nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.487/A din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dos.nr-.
Obligă pe reclamanta să îi plătească pârâtului 955 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - TARȚA
Red.DT:12.02.2009
Dact.CA: 3 ex. - 16.02.2009
Jud.fond.N
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
