Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 256/R/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - MEMBRU GRUP B împotriva sentinței civile nr. 630 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul civil nr-, precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de reclamanta, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - avocat în substituire, și Asociații și reprezentantul reclamantei recurente - avocat A din cadrul Baroului B-
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta prin avocatul său a formulat și înregistrat la data de 3 februarie 2009 întâmpinare la recursul pârâtei, iar reprezentanta pârâtei depune la dosar la acest termen de judecată întâmpinare la recursul reclamantei, comunicându-se reciproc reprezentanților părților câte un exemplar al acestor acte.
Se arată de reprezentanții părților că nu au de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a sentinței pronunțate de prima instanță în sensul stabilirii drepturilor salariale suplimentare la suma ce rezultă din actul emis de și care menționează salariile medii brute la nivel, respectiv prima de C aferentă anului 2007 în cuantum de 2000 lei, cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de această parte, respectiv cu consecința respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli în recurs reprezentând onorariul avocațial. Arată în esență că suplimentările salariale de Paști și C solicitate de reclamant și acordate de către instanța de fond sunt prime plătite în fiecare an salariaților ca parte integrantă a salariului de bază, aceste prime nefiind scoase din salariul de bază ulterior anului 2003, fiind achitate în această modalitate salariaților și în anii următori. Cu privire la recursul declarat de reclamantă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul reclamantei susține întâmpinarea formulată în scris solicitând respingerea recursului pârâtei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 630/ din 13 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta ""
S-a admis, în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei "" A B, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale pentru sărbătoarea de C din anul 2007 calculate în funcție de salariul de bază mediu al societății SC SA B din anul 2007, actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data evenimentului pentru care este datorat și data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 238 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâta SC "" SA, tribunalul a constatat că este nefondată astfel că a fost respinsă în considerarea dispozițiilor art.283 alin.l lit."c" din Legea 53/2003 potrivit cărora cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Având în vedere calificarea prezentului litigiu ca și un conflict de drepturi care are ca obiect neplata drepturilor salariale stabilite prin contracte colective de muncă la nivel de unitate și văzând și dispozițiile art.166 alin.1 din Legea nr.53/2003 tribunalul a apreciat că obiectul acțiunii formulate de reclamant nu îl constituie un interes colectiv al salariaților astfel că dreptul său material la acțiune nu este susceptibil de a fi prescris în termen de 6 luni de la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Obiectul acțiunii se circumscrie dispozițiilor legale care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru. acțiunile prin care se solicită plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, având în vedere actele depuse la dosar, respectiv contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2007, copia contractului de muncă al reclamantei, copia carnetului de muncă, actele adiționale la contractul colectiv de muncă, Decizia nr.5140/2007 a Comisiei Paritare, statele de plată pe anii 2004-2007, adresele emise de SA - tribunalul a reținut că aceasta este fondată astfel că a fost admisă, în parte, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C, sume actualizate la data plății efective.
În acest sens, s-a reținut că prin CCM nr. 8080 din 23.05.2000 modificat succesiv la începutul fiecărui an, în favoarea angajaților pârâtei s-au prevăzut, în art.168, drepturi salariale suplimentare pentru sărbătorile de Paști și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP "" SA.
Prin actul adițional din 25 februarie 2003 s-a prevăzut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această mențiune a fost reiterată și în contractul colectiv de muncă valabil pe anul 2004.
În actele adiționale din 2005 conținutul aliniatului 2 al art.168 a fost din nou modificat în sensul că în loc de expresia "pentru anul 2003" suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază, s-a folosit expresia " în anul 2003" suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază. Această expresie se regăsește și în Contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2006 și 2007.
În acest context pârâta a susținut că în anul 2003 suplimentările salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază și au fost încasate, invocând în apărare și Decizia Comisiei Paritare, de interpretare a clauzelor art.168 alin.2 din CCM, interpretare survenită abia după ce angajații pârâtei au solicitat plata acestor drepturi.
Potrivit aceluiași CCM salariații SNP "" SA beneficiază anual de o creștere procentuală a salariilor de bază, creștere prevăzută în art.128.
Prevederile art.31 din Legea nr.130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. În acest sens, contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În cauză, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.l și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul legii. S-a reținut astfel că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996- prin acte neînregistrate la Direcția Teritorială de Muncă - nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al clauzei invocate.
Tribunalul a solicitat pârâtei să probeze faptul că în anul 2003 s-au executat efectiv dispozițiile art.168 alin.2 din CCM, respectiv că într-adevăr suplimentările salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază, însă nu a probat acest aspect.
Având în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare solicitate de reclamant instanța a constatat că reclamanta în calitate de angajat al pârâtei este îndreptățit să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
In baza textelor de lege arătate tribunalul a admis în parte acțiunea în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale pentru sărbătoarea de C din anul, 2007 calculate în funcție de salariul de bază mediu al societății "" B din anul 2007, nu în funcție de salariul mediu brut, așa cum a solicitat reclamanta, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data evenimentului pentru care este datorat și data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta SNP SA
Reclamanta a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prima de C aferentă anului 2007, în cuantum de 2000 lei.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat următoarele:
La stabilirea suplimentărilor salariale se impune a fi luat în considerare salariul mediu brut pe societate. Conform art.168 din CCM, stabilirea valorii concrete a drepturilor salariale ce face obiectul acțiunii se face în urma negocierilor cu.
În urma negocierilor dintre conducerea și, nivelul cuantumurilor salariilor suplimentare adausurilor și indemnizațiilor a fost stabilit prin adresa nr.504/112 depusă la dosar, iar sumele menționate în adresa nr. 2022/4.09.2007 nu au fost însușite de reprezentanții salariaților.
Prin recursul declarat de pârâtă s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivele aflate la 5-8, pârâta a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
Recurenta arată că toate majorările ulterioare au vizat salariul de bază în întregul lui.
Prevederile art.168 alin.1 din CCM pe anii 2004- 2007 nu sunt în contradicție cu prevederile alin.2 potrivit căruia, primele au fost incluse în salariul de bază.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantulei este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Recursurile nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul reclamantului, conform art. 168 alin. 1 din CCM, suplimentarea drepturilor salariale care se acordă cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
În acest sens a dispus prima instanță prin dispozitivul hotărârii, iar valoarea concretă a salariului mediu pe, pe fiecare an este o sumă determinată cu ocazia negocierilor dintre reprezentanții societății și, în fiecare an, așa cum însuși recurentul arată.
Prin urmare, cu ocazia punerii în executarea hotărârii, pârâta debitoare a obligației se va conforma dispozitivului, urmând să achite cu titlu de suplimentări salariale un salariu de bază mediu pe societate, aferent momentului la care obligația era scadentă.
În ceea ce privește recursul pârâtei, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune se constată că aceasta este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea (31.07.2008), rezultă că pretențiile pentru anul 2007 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
Față de cele de mai sus se constată că nici unul din motivele de recurs formulate de societatea pârâtă nu este întemeiat, iar sentința fiind legală și temeinică, va fi menținută în întregime.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 630/F din 13 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.GP
Dact./2ex.
04.03.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Marta Carmen
