Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 283/
Ședința publică din 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții G, și împotriva sentinței civile nr.68/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față, au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2008, când părțile au lipsit, iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25 martie 2008, apoi la data de 1 aprilie 2008.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.68/2008 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanții G, și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV având ca obiect drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții, cum atestă cărțile de muncă depuse, dețin funcția de șef serviciu, respectiv consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna iar sub aspectul salarizării intră în regimul stabilit de 327/2006.
În cauză nu s-a reținut existența unei situații de discriminare.
Potrivit dispozițiilor nr.OG 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare prin discriminare se înțelege orice deosebire, restricție, preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri precum și alte criterii care au ca scop restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau alte domenii ale vieții publice. Deci pe baza acestor criterii sânt dezavantajate anumite persoane față de alte persoane cu excepția cazurilor justificate obiectiv de un scop legitim utilizându-se metode adecvate, necesare și rezonabile.
Pentru constatarea unei ipostaze discriminatorii ca tratament diferențiat, injust este necesar să se facă, în materie raportarea la persoane aflate în situații analoage sau comparabile și care beneficiază de un tratament diferențiat.
Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică numai situațiilor egale iar tratamentul juridic diferențiat ca soluție legislativă adoptată de legiuitor nu intră în sfera discriminării vizate de ordonanța amintită.
Ca atare, cererea introductivă a reclamanților prin care au pretins acordarea creșterilor salariale prevăzute de anumite acte normative pentru diverse categorii de salariați bugetari, excede prevederilor nr.OG 137/2000, fiind atributul exclusiv al legislativului. Adoptarea unei alte soluții ar însemna ca instanța să adauge la lege, cea ce este inadmisibil atâta vreme cât prin reglementările legale precitate au fost determinate limitativ persoanele în favoarea cărora s-au stabilit majorările salariale reclamate.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond au formulat recurs reclamanții iar prin motivele de recurs sunt invocate dispozițiile art.21 din Carta Drepturilor și Libertăților Fundamentale care reglementează dreptul salariaților la o remunerare nediscriminatorie, dispozițiile art.11 și art.20, art.16 al.1 și 2 din Constituția României și art.7 și art.23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului. De asemenea, se arată că potrivit Directivei 2000//78 tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat similare. În speță, criteriul după care s- făcut distincția în acordarea indexărilor (creșterilor salariale) este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust.
Prin motivele de recurs se mai arată că acordarea despăgubirilor salariale solicitate nu constituie o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminările în muncă.
Recursul este nefondat.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art.1 din OG 10/2007 și sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar și personalului care ocupa funcții de demnitate publică, în aceasta din urmă categorie incluzându-se și judecătorii ÎCCJ și Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de salariați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând această concluzie este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică în speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece între situația reclamanților și celelalte categorii profesionale invocate există o multitudine de diferențe în ceea ce privește munca prestată de aceștia astfel încât și salarizarea acestora a fost și este diferită fiind reglementată prin acte normative distincte.
În ceea ce privește actele normative și normele internaționale invocate de reclamanți, curtea reține că prin motivele de recurs se face o interpretare eronată a acestora, respectiv se ignoră faptul că în cauză nu sunt îndeplinite premisele esențiale ale unui act discriminatoriu instituite de chiar actele normative invocate.
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora aceasta li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor categorii sociale.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitate respective norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
Față de aceste considerente în baza art.213 Cod procedură civilă curtea cu majoritate de opinie va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții G, și împotriva sentinței civile nr.68/24.01.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 01 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Cu opinia separată în sensul admiterii recursului și admiterii acțiunii.
Judecător,
- -
Opinie separată
. motivez opinia separată pe următoarele argumente juridice:
Cererea reclamanților nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale, părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza G împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie a situației de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, consilieri de reintegrare (ulterior denumiți consilieri de probațiune) instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de personal al instanțelor.
Această categorie de personal a instanței a fost salarizată în baza art.241din Legea 50/1996 până la data intrării în vigoare a Legii 327/14.07.2006 - lege specială de salarizare pentru personalul serviciului de reintegrare. Legea 327/2006 este singurul act normativ în care nu se acordă indexările, majorările valorii de referință sectorială, deși până la această lege, prin actele normative anterioare referitoare și la salarizarea altor categorii de personal din instanțele de judecată și parchete, au fost prevăzute indexări și pentru consilierii de reintegrare (OG 23/2005, OUG 27/2006 care fac trimitere la anexele 2, 4, 5, 6 din Legea 50/1996 enumerând categoriile de personal care beneficiază de majorările valorii de referință sectorială, printre aceștia aflându-se și consilierii de reintegrare - anexa 51).
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, pentru reclamanți existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, iar la art.1 pct.3, acest act normativ menționează expres și dreptul personalului din serviciile de reintegrare probațiune, de a beneficia de majorarea valorii de referință sectorială.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru această categorie de personal, în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea recurenților prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
Judecător,
- -
Red.op.maj.: CȘ/11.04.2008
Red.op.sep.: AP/11.04.2008
Dact: MD/14.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
