Pretentii civile. Speta. Decizia 281/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 281/
Ședința publică din 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - - împotriva sentinței civile nr.1402/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea recurentei pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25 martie 2008, apoi pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea la data de 1 aprilie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1402/M/2007 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - - și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 8 (opt) salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societarii parate in funcția de ascuțitor scule, asa cum rezulta din contractul individual de munca nr.24.613 din data de 20.04.2002.
La data de 27.04.2006, prin decizia nr.52 a societarii parate, contractul individual de munca al reclamantului a încetat ca urmare a restructurării ce consta in desființarea unor posturi de natura celui ocupat de reclamant, temeiul juridic fiind art.65-67 Codul muncii.
Potrivit punctului 3 din Acordul Social încheiat la data de 02.03.2006 intre patronat, indicatul -FORTA si Sindicatul Liber la sediul, "patronatul garantează ca nu vor avea loc concedieri colective conform art.68 si urm.din Codul muncii; in caz contrar, societatea se va obliga sa plătească persoanelor disponibilizate prin concediere colectiva, 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Acest acord social produce efecte juridice, fiind semnat si de către Președintele Consiliului de Administrație al, iar modificarea acestui acord printr-un addendum la care face referire parata prin întâmpinare, nu poate fi primita de către instanța, deoarece, din adresa nr.2073/11.07.2007 a Br ezulta ca nu a fost înregistrat nici un fel de addendum la aceasta instituție.
In ceea ce privește apărarea paratei potrivit căreia încetarea raporturilor de munca cu reclamantul a făcut obiectul unei concedieri individuale, si nu colective, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.287 Codul muncii "sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului."
Chiar daca in decizia de desfacere a contractului individual de munca al reclamantului se menționează ca a fost vorba de o concediere individuala, instanța a apreciat ca unitatea parata trebuie sa si dovedească acest lucru.
In speța, din actele depuse la dosar nu rezulta ca a fost vorba de o concediere individuala.
Astfel, încetarea contractului de munca al reclamantului a avut loc ca urmare a unor masuri de restructurare a societarii parate, care au avut drept consecința desființarea mai multor posturi de natura celui ocupat de reclamant, așa cum rezulta din decizia de concediere.
In aceste condiții, revenea societății parate sarcina dovedirii numărului de persoane disponibilizate,in conformitate cu prevederile art.68 din Codul muncii, pentru ca instanța sa poată aprecia daca suntem in prezenta unei concedieri individuale sau colective.
Deoarece parata nu a făcut aceasta dovada, instanța a apreciat ca sunt întemeiate susținerile reclamantului, potrivit cărora încetarea raporturilor de munca a făcut obiectul unei concedieri colective.
In aceste condiții, in conformitate cu dispozițiile punctului 3 din Acordul Social încheiat la data de 02.03.2006 intre patronat, Sindicatul -FORTA si Sindicatul Liber la sediul, instanța a admis acțiunea si a obligat parata sa plătească reclamantului 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta - -, iar prin motivele de recurs hotărârea atacată este criticată pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii și înțelesului neîndoielnic al acestuia. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că intimatul a fost disponibilizat ca urmare a unei concedieri colective și a făcut aplicarea prevederilor punctului 3 din acordul social încheiat la data de 2.03.2006 încheiat între patronat și Sindicatul -Forța și Sindicatul Liber, acord menționat la art.51 alin.3 din CCM valabil pentru anul 2006-2007.
Trebuie reținută faptul că în raport de prevederile art.287 Codul muncii, societatea a făcut dovada concedierii individuale a angajatului cu Decizia 52/27.04.2006 în care a fost indicat temeiul de drept al concedierii, respectiv art.65-67 din Codul muncii, decizie necontestată de intimat.
Potrivit opiniei majoritare recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul societății recurente până la data de 27.04.2006, când contractul individual de muncă al acestuia a încetat în baza deciziei de concediere nr.52/27.04.2006. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind "art. 65 -67 din Codul muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii "salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 51 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, în caz de restructurare de personal "se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale.Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la - - Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică "pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării "fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă pentru 2006, aplicabil în speță, deoarece disponibilizarea reclamantului a avut loc în 2006, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizării atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin. 3 al CCM mai sus citat, coroborate cu art. 118 pct. 3 lit. j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă CCM pe anul 2006-2007 nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
Recurenta susține că acest Contract Colectiv de Muncă pe 2006 - 2007, face trimitere la un acord social și precizează, că este vorba de acordul social din 2.03.2006 care precizează că cele 8 salarii medii nete se acordă, ca măsură de protecție, doar pentru concedierile colective.
Cum în speță este vorba de o concediere individuală, cele 8 salarii nu pot fi acordate.
Teoria recurentei nu poate fi primită. Acordul social din 2.03.2006 nu conține nicio prevedere că ar fi parte integrantă din CCM pe 2006, iar în CCM pe 2006 deși se vorbește de un acord social, nespecificându-se care, nu poate fi reținut cu certitudine că se face trimitere la cel din 2.03.2006 cu atât mai mult cu cât acest acord social nu a fost înregistrat la direcția de muncă pentru opozabilitate și legalitate și s-a încheiat anterior începerii negocierilor contractului colectiv de muncă ce au avut loc în perioada 3.03.2006 - 30.03.2006 conform protocolului semnat la încheierea negocierilor.
Prin acest acord social se instituie o clauză modificatoare a dispozițiilor din CCM, cu privire la protecția socială în caz de disponibilizare.
Pentru a produce efecte, această clauză din acordul social, din 2.03.2006, așa cum se solicită de către recurentă, ar fi trebuit ca și acordul social să fie rezultatul negocierilor dintre părți, negocieri înțelese în sensul descris de art. 2 alin. 2 și art. 5 din CCM la nivel național ptr. 2006, cu nr. 2001/2005.
În consecință, dată fiind formularea art. 51 alin. 3 din CCM la nivel de unitate pentru 2006 și încheierea acordului social din 2.03.2006, înainte de începerea negocierilor în condițiile legii, pentru CCM pe 2006, înregistrat la. B, nu se poate reține ca întemeiată critica recurentei cu privire la netemeinicia pretențiilor reclamantului privitoare la plata celor 8 salarii.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantului, în sensul că și acordul social din 2004 arătat mai sus își produce efectele.
De asemenea, astfel cum a reținut și instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că încetarea raporturilor de muncă dintre părți a avut loc ca urmare a unor măsuri de restructurare a societății iar aceste măsuri au avut ca efect desființarea mai multor posturi de natura celui ocupat de reclamant.
Temeiul desfacerii contractului de muncă menționat în decizia de concediere nu corespunde realității de altfel, astfel încât în mod corect prima instanță a admis acțiunea.
Față de aceste considerente, în baza art 312 Cod procedură civilă, motivul de recurs referitor la plata celor 8 salarii va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - - împotriva sentinței civile nr.1402/M/2007 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 01 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursului declarat de - - B și respingerii acțiunii formulate de reclamantul.
Judecător,
- -
OPINIE SEPARATA
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut faptul că în cauză își produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la - -.
Prima instanță în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL, datat în 27.04.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de muncă.
Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei a intervenit în cursul lunii noiembrie 2006, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anului 2006, înregistrat la Direcția pentru dialog, familie și solidaritate socială B, sub nr. 4494/31.03.2006 și care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.
Conform clauzelor acestui din urmă contract, atât pentru disponibilizarea colectivă cât și pentru cea individuală, s-a omis a fi prevăzute plăți compensatorii. (cap. VII protejarea forței de muncă, file 88 din dosar fond).
Chiar dacă în apărare reclamanta ar considera că sunt aplicabile disp. art. 51 al 3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.
Conform acestui din urmă acord social, societatea se obligă la plata salariilor compensatorii, numai în situația concedierilor colective, iar reclamantul a fost concediat în mod individual.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantului, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă, și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de - - trebuia admis și sentința primei instanțe modificată în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Judecător,
- -
Red.op.maj.: CȘ/21.04.2008
Red.op.sep.: NG/22.04.2008
Dact: MD/23.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
