Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1906/PI/27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta C Post SA Centrala B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în substituirea avocatei, în reprezentarea reclamantei-recurente și avocat în reprezentarea pârâtei-intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantele reclamantei și pârâtei depun la dosar note de ședință, apoi se trece la judecarea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită instanței admiterea recursului respingerea excepției invocată de către instanță la termenul din 11.12.2007, conform motivelor arătate în note de ședință depuse la acest termen de judecată, cu cheltuieli de judecată în prima instanță.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită instanței respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.570/30/23.01.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC Post SA Centrala B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata orelor suplimentare efectuate în perioada ianuarie 2004 - octombrie 2005, precum și a diferențelor salariale datorate ca urmare a neaplicării prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 2004 - 2005, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a fost angajata intimatei din anul 1993, iar începând cu 2003 deținut funcția de director.
În această calitate îi revenea obligația de a primi și preda tezaurul de la și către serviciul de pază al intimatei.
Această activitate trebuia desfășurată în fiecare zi lucrătoare, anterior începerii programului de lucru și ulterior încetări acestuia.
Efectuarea orelor suplimentare de lucru era consemnată în caietul privind predarea - primirea tezaurului, înscris care reprezintă formularul 4 al normelor privind operațiunile de casierie.
Se face trimitere la art.40 pct.2 lit.c din Codul muncii, respectiv obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În ce privesc drepturile salariale datorate ca urmare a nerespectării dispozițiilor contractului colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005, se învederează că potrivit dispozițiilor incluse în contractele colective de muncă pentru anii 2003- 2004 -2005 și 2005 - 2006, salariul de bază a fost majorat în fiecare an, însă reclamanta nu a beneficiat de plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea acestor majorări ca fiind estimate de aceasta la suma de 5615 lei.
Prin sentința civilă nr.1906/PI/27.09.2007 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond reținând:
Solicitarea reclamantei la primul capăt de cerere privind acordarea contravalorii orelor suplimentare efectuate a fost nejustificată, în primul rând dat fiind faptul că din probele existente la dosar a rezultat că operațiunea de închidere și deschidere a tezaurului trebuie efectuate în timpul programului de lucru.
Art.24 din Capitolul IV din Normele privind operațiunile de casă, intitulate preluarea, deschiderea, închiderea și predarea tezaurului (casele de fier care țin loc de tezaur, fila 160 dosar), prevăd că "după fiecare deschidere a tezaurului (caselor de fier), în timpul programului de lucru, acestea vor fi încuiate de către deținătorii de chei fără a mai aplica și sigiliul".
La art.25 se prevede că: "la începutul programului de lucru înainte de deschiderea tezaurului, deținătorii de chei și de sigiliu, vor verifica în mod obligatoriu, în prezența paznicului, integritatea încuietorilor, a sforilor și sigiliilor".
Din aceste norme rezultă cu prisosință că închiderea și deschiderea tezaurului s-a făcut în timpul programului de lucru.
Pe de lată parte, experta asistentă - fila 393 dosar, a arătat că registrul de închidere și deschidere al tezaurului nu este un document legal pentru a evidenția orele de muncă prestate de salariați.
unei luni de zile a stat la baza statului de salariu a lunii respective. În acest pontaj, orele de muncă prestate de reclamantă s-au încadrat în timpul normal de lucru.
Ca și o concluzie a expertei, perioada ianuarie 2004 - octombrie 2005, nu a apărut cum că reclamanta ar fi efectuat ore suplimentare concluzie ce s-a bazat pe documentul legal de evidență a orelor de muncă prestate, pontajul.
Diferența de opinii între ceilalți experți a avut la bază această fișă de pontaj, pe când ceilalți experți au socotit ca probă și registrul de evidență a datei de închidere și deschidere a tezaurului, semnată unilateral de reclamantă.
Potrivit art.116 Codul muncii, angajatorul a avut obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență.
Evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat s-au ținut de angajator prin intermediul foii colective de pontaj.
Nu în ultimul rând, la art.118 Codul muncii se prevede că la solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară cu respectarea prevederilor art.111 sau 112 Codul muncii, după caz.
În speță, nu au existat dovezi din care să rezulte că angajatorul ar fi fost de acord cu efectuarea orelor suplimentare din partea reclamantei.
În aceste condiții, primul capăt de cerere nefiind întemeiat a fost respins.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere al reclamantei, prin care aceasta a solicitat diferențe salariale ca urmare a neaplicări prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 29004 - 2005, nici acest capăt de cerere nu a fost întemeiat.
Art.82 alin.2 nivel de unitate, stabilește expres obligația angajatorului în acest context numai pentru salariații cu funcții de execuție, nu și pentru cei cu funcții de conducere.
Contestatoarea ocupa funcția de conducere pe această perioadă, respectiv funcția de contabil șef prin contractul individual de muncă nr.484/20.02.2003 și ulterior a fost numită director prin decizia nr.6/p/25.02.2003.
de funcții și limite de salarizare prevăzut la contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006, Anexa 7, precizează că pentru funcțiile de conducere salariile individuale se negociază cu conducerea băncii, în raport de răspunderea și complexitatea mai mare a sarcinilor de serviciu.
Ca o consecință pentru personalul de conducere nu se aplică în mod automat majorările salariale ci salariul se negociază în mod individual cu angajatorul.
Într-o atare situație, reclamanta nu era îndreptățită să beneficieze automat de majorarea salarială solicitată.
Astfel că, s-a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat, cu motivația arătată.
S-a constatat că nu au fost dovedite cheltuielile de judecată din partea pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a susținut că s-a făcut o apreciere greșită a probelor administrate reținând că operațiunea de închidere a tezaurului ar fi trebuit realizată în interiorul programului cu publicul și totodată a interpretat greșit art.24 și 25 și cap.IV din regulamentul Post privind operațiunile de casă și confundând "programul de lucru" cu "programul cu publicul".
Astfel, circularele emise de pârâtă referitoare la programul de lucru (40/2002, 43/2002, 16/2004, 29/2004, 16/2005, 39/2005) stabilesc programul de lucru cu publicul care este de 8 ore dar nu stabilesc expres când începe și se termină programul de lucru în interiorul băncii.
Recurenta a invocat art.23 din Regulament care nu instituie obligația de a deschide și închide tezaurul doar în timpul programului cu publicul și a susținut că articolele 24 și 25 prevăd formalitățile impuse de această operațiune.
A mai invocat recurenta și dispozițiile art.III al circularelor 32/09.08.2005 și 16/20.04.2005, din care rezultă că depuneri de numerar se fac până la ora 19 în timp ce programul cu publicul se încheie la ora 17 și la fel din circulara 29/2004.
A mai susținut recurenta că și exercitarea altor atribuții de serviciu - confirmarea avizelor, deschiderea și închiderea sucursalei în aplicație, listarea raportului "Depozite mature", verificarea soldului, efectuarea operațiunilor de justificare a sumelor necesare pentru și avizelor - conform programului stabilit și până la orele stabilite de pârâtă, care erau în afara programului normal de lucru impuneau efectuarea de ore suplimentare.
În esență, reclamanta recurentă a susținut că modul de reglementare a activității făcea imposibilă îndeplinirea sarcinilor în interiorul programului de lucru și că în mod nejustificat a fost înlăturată expertiza efectuată în cauză de expertul desemnat.
Recurenta a susținut că prin interpretarea greșită a probelor s-au aplicat greșit dispozițiile art.54, 88 lit.d, 39 pct.1 și 40 din Codul muncii.
Sentința a fost criticată și pentru respingerea ca netemeinică și nelegală a celui de-al doilea capăt de cerere fiind interpretate greșit dispozițiile art.82 alin.2 din contractul colectiv de muncă și anexei la acesta și care nu exclud de la majorarea salariilor personalul de conducere iar interpretarea dată de instanță are caracter discriminatoriu.
În recurs pârâta a depus în copie circularele emise de pârâtă: 29/2004, 16/2004, 16/08.04.2004, 32/2005, actul adițional 508/852 la contractul individual de muncă, anexe ale circularelor și practică judiciară.
Pârâta prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului susținând în esență că raportat la orele suplimentare, foile colective de prezență sunt singurule documente legale care dovedesc numărul orelor efectiv prestate. S-a mai susținut că registrul de închidere a tezaurului nu dovedește prestarea muncii suplimentare ci numai dovada prezenței în unitate a reclamantei la ora menționată în registru aspect ce rezultă chiar din expertiză.
S-a mai invocat că pârâta intimată nu a dat niciodată dispoziție în sensul efectuării orelor suplimentare și acest aspect a fost recunoscut de către reclamantă și că registrul privind primirea și predare a tezaurului a fost semnat și avizat numai de către reclamantă la fel și fișele de pontaj.
Intimata s-a mai apărat invocând dispozițiile art.59 alin.2 și 60 alin.2 din contractul colectiv de muncă, orele suplimentare nefiind efectuate pe baza dispoziției scrise a conducerii.
A mai susținut intimata că în mod corect au fost interpretate dispozițiile contractului colectiv de muncă cu privire la majorările salariale.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, având în vedere și motivele de recurs și înscrisurile depuse, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că din pontaje nu rezultă că reclamanta a prestat ore suplimentare dar tocmai acest aspect contestă reclamanta care susține că a prestat muncă peste programul de lucru normal și această stare de fapt poate fi dovedită cu orice mijloc de probă conform dispozițiilor art.16 alin.2 Codul muncii.
În raport de aceste dispoziții aprecierea expertului asistent în sensul că prezența la lucru a unui angajat poate fi dovedită numai cu fișa de pontaj și că registrul de închidere a tezaurului nu este document legal este irelevantă nefiind atributul expertului de a aprecia probele administrate.
Instanța de fond în mod greșit a acceptat această opinie ignorând restul probelor administrate.
Expertul a constatat o stare de fapt, că reclamanta a fost prezentă la serviciu în afara programului normal de lucru și această opinie și-a întemeiat-o pe baza datelor înscrise în registrul de deschidere și închidere a tezaurului ori în fața instanței de fond pârâta nu a contestat realitatea datelor din registru și implicit nu a dovedit că reclamanta nu ar fi fost prezentă la locul de muncă la orele consemnat în acest registru. Această probă care este favorabilă reclamantei nu putea fi înlăturată de instanța de fond prin opunerea opiniei expertului asistent. Totodată această probă se coroborează și cu restul probelor și susținerilor reclamantei. Așa cum susține reclamanta recurentă, din examinarea circularelor emise de pârâtă și din normele interne depuse la dosar rezultă că trebuie să se facă distincție între programul de lucru al salariaților și programul de lucru cu publicul. Astfel circulara 29/23.12.2004 prevede că programul de lucru cu publicul este de la 9-16.00 iar anumite activități se desfășoară până la orele 19.30 - (ora maximă de confirmare de către toate unitățile băncii a avizelor inițiate), iar potrivit circularelor 16/2005 această oră era 19.00 iar programul de lucru cu publicul era 9 -17.00.
Conform circularelor invocate 29/2004 și 32/2005 și 16/2005 și alte activități trebuiau îndeplinite până la orele 19 sau 19.30 (deschiderea și închiderea sucursalei în aplicația, verificarea soldurilor, listarea raportului "depozite mature". În același timp operațiunile de justificare a sumelor necesare pentru și a avizelor se făcea dimineața, cel târziu până la ora 9 deși programul de lucru începea la ora 9.
Potrivit acelorași circulare 32/2005 și 16/2005 orice depunere de numerar, după închiderea programului de lucru cu publicul (ora 17) se face până la ora 19 și aceeași situație a fost determinată și de circulara 29/2004 care stabilea un program de lucru cu publicul 9 -16 și depunerea numerarului și după această oră.
La dosar se află și copii ale contractelor de colectare a numerarului realizat din încasările zilnice încheiate cu clienți: SC SA - Sucursala Tf2 32 (programul de colectare fiind între orele 18 - 19) SC SA (program de colectare - 17.30), International SRL, FM CFR Marfă, Romtelecom SA.
Din examinarea copiilor foilor de parcurs depuse la dosar rezultă că predarea numerarului s-a făcut și peste programul normal de lucru ori aceasta are legătură cu ora de închidere a tezaurului și implica prezența reclamantei la serviciu în îndeplinirea sarcinilor de serviciu așa cum aceasta susține.
Aceste dispoziții cuprinse în circularele arătate emise de pârâtă impun evident prestarea unor activități în afara programului de lucru și dovedesc că prin reglementarea activități bancare angajatorul a determinat prestarea unor ore suplimentare. Prin urmare pârâta nu se poate apăra susținând că nu și-a dat acordul scris sau că nu a dat dispoziție scrisă pentru efectuarea orelor suplimentare.
Faptul că nu s-a ținut o evidență scrisă a orelor suplimentare este o încălcare a dispozițiilor art.116 de către angajator și acesta nu se poate apăra invocând propria culpă.
Dispozițiile art.111,112, 116 și 118 Codul muncii sunt dispoziții de protecție a salariatului și încălcarea lor nu poate profita angajatorului.
Prin urmare reclamanta a fost prezentă la program înainte și după terminarea programului de lucru și această stare de fapt este datorată modului de organizare a activității dispusă prin norme interne de către angajator și sarcinilor de serviciu ale reclamantei.
În raport de cele reținute mai sus nu poate fi acceptată nici apărarea pârâtei care a invocat că pontajele erau semnate chiar de reclamantă în calitate de director de subunitate aceasta având un raport de subordonare față de banca centrală (angajatorul) și care prin însăși normele interne impunea prestarea orelor suplimentare.
Atât timp cât reclamanta a prestat ore de muncă în afara duratei normale conform dispozițiile art.119 - 120 Codul muncii, art.40 lit.c și 154 Codul muncii, angajatorul este obligat să-i plătească drepturile salariale pretinse, astfel încât în mod netemeinic și nelegal a fost respins primul capăt de cerere.
Recursul este fondat și pentru al doilea capăt de cerere.
Art.82 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004/2005 și pe anii 2005/2006 nu distinge între salariații cu funcții de conducere și cei cu funcții de execuție, majorarea salarială referindu-se la toți salariații și pe tranșe de salarizare.
Anexa 7 la contractul colectiv nu poate fi interpretată în sensul că pentru funcțiile de conducere nu s-ar aplica majorarea salariilor întrucât se negociază cu conducerea băncilor această anexă prevăzând doar limitele de salarizare pentru personalul de execuție limite care nu sunt valabile pentru funcțiile de conducere și pentru care se negociază salariile.
Art.87 alin.2 lit.a din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 - 2006 se referă la toți salariații și nu la salariații cu funcție de execuție așa cum susține pârâta intimată.
Contractul de muncă și actele adiționale din 12.04.2004 și 21.03.2003 prin care se modifică salariul reclamantei nu dovedesc susținerile pârâtei în același sens, că s-ar exclude în cazul funcției de conducere majorarea salarială.
Prin urmare și aceste pretenții au fost respinse în mod netemeinic printr-o greșită apreciere a probelor.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pusă în discuție din oficiu, se constată că este neîntemeiată nefiind incidente dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii ci ale art.283 lit.e Codul muncii.
În situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este cel de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c Codul muncii, astfel că se impune respingerea excepției.
Pentru aceste considerente în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă va fi admis recursul, va fi modificată sentința și va fi admisă acțiunea dispunându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 49.818 lei cuantum brut conform raportului de expertiză.
În baza art.274 alin.1 pârâta va fi obligată la plata sumei de 2890 lei cheltuieli de judecată onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1906/27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința în tot admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta SC Post SA să-i plătească reclamantei suma de 49.818,51 lei, drepturi salariale, cuantum brut.
Obligă pârâții la 2890 lei cheltuieli de judecată, onorariu expert și onorariu avocat către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red.J/20.01.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./25.01.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
