Drepturi salariale (banesti). Decizia 6/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 6
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta Societatea Agricolă "" L SA împotriva sentinței civile nr.1084/08.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei avocat, lipsă fiind reclamantul recurent.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar concluzii scrise și împuternicire avocațială, apoi se trece la judecarea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită instanței admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de către reclamantul recurent împotriva intimatei, precum și admiterea cererii reconvenționale formulate în dosarul inițial.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr.1084/08.10.2007 Tribunalul Arada admis în parte acțiunea principală formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei Societatea Agricolă "" L SA și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01.06.2003 - 05.09.2006; a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale pentru perioada 01.04.2003 - 01.06.2003 ca fiind prescrise; a respins pretențiile din acțiunea conexată; a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului pentru nulitatea contractului individual de muncă încheiat la data de 01.10.2003; a respins celelalte cereri pentru despăgubiri; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul era angajatul unității pârâte pe postul de paznic potrivit contractelor individuale de muncă din 01.04.2003 (pe perioadă determinată) și din 01.10.2003 pe durată nedeterminată. În calitatea sa de paznic avea obligația de a presta munca, respectiv paza de zi și de noapte a culturilor agricole și a patrimoniului unității aflat în locul numit PUSTĂ.
La data de 18.03.2003 a preluat inventarul existent de la fostul paznic potrivit procesului verbal de la aceea dată.
În toată această perioadă nu a fost retribuit cu salariu și nici nu au fost plătite contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale.
Cele două contracte individuale ale contestatorului sunt semnate, cel datat 01.04.2003 de angajator G reprezentantul societăți ) și salariatul contestator la fel și cel datat 01.10.2003. potrivit procesului verbal (fila 27) din 21.09.2003 reprezentantul unității angajatoare Gau rmat să predea gestiunea altei persoane și anume domnului, având termen de 5 zile pentru predarea gestiunii.
Potrivit Hotărârii Adunări Generale, respectiv din 21.09.2003, reprezentantul unității agricole, domnul, nu mai are calitatea de reprezentant legal al acesteia.
În procesul verbal din 20.09.2003 (fila 30) a fost consemnat faptul că paznicul trebuia plătit după desocotirea cu pământul primit în arendă.
Din întreg probatoriul administrat în cauză tribunalul a constatat:
Potrivit art.16 din Codul muncii contractul de muncă se încheie pe baza consimțământului părților în formă scrisă. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă revine angajatorului.
Potrivit art.14 alin.1 angajatorul este persoana fizică sau juridică care poate potrivit legii să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă.
În speță, persoana fizică care angajează forța de muncă la unitatea pârâtă o reprezintă domnul G, ca atare contractele încheiate de acesta până la data de 21.09.2003 sunt valabile (respectiv contractul individual de muncă încheiat la data de 01.04.2003) de la această dată calitatea de reprezentant al unității angajatoare o are, ca urmare contractul individual de muncă al contestatorului încheiat la data de 01.10.2003 este lovit de nulitate absolută - angajatorul nemaiavând calitatea de reprezentant al unității la aceea dată. Ca urmare se impunea a fi admis capătul de cerere din acțiunea reconvențională privind nulitatea contractului încheiat la 01.10.2003.
Ca atare, contractul individual de muncă pe perioadă determinată a fost valabil încheiat potrivit art.13 Codul muncii.
Conform art.16 alin.2 forma scrisă a contractului individual de muncă reprezintă o condiție de probă (ad probationem) și nu una de validitate (ad validitam), dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate se poate face prin orice mijloc de probă.
Salariații pentru munca depusă au dreptul la salariul potrivit art.39 Codul muncii, din declarațiile martorilor, din statele de salarii, din fișele fiscale, din prevederile contractuale ale contractului individual de muncă încheiat valabil pe perioadă determinată respectiv la data 01.04.2003, salariatul era îndreptățit a primi salariul prevăzut în contractul individual, respectiv 3.000.000 lei pe perioada 01.06.2003 - 05.09.2006.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi salariale pe perioada 01.04.2003 - 01.06.2003, se impunea a fi respins, pretențiile pentru această perioadă fiind prescrise potrivit art.166 alin.1 Codul muncii.
În legătură cu pretențiile societății intimate de a i se plăti suma de 19.953 RON, sumă ce reprezintă valoarea producție obținută de pe 4,59 ha pământ, chirie de pe utilajele folosite în interes personal, chirie pentru grajd se impunea a se face precizarea că: din declarațiile martorilor și din interogatoriu a rezultat că contestatorul nu a folosit aceste utilaje, la dosar fiind depuse chitanțe care atestă că acesta avea în proprietate uneltele agricole, mai mult cu titlurile de proprietate s-a făcut dovada că acesta avea în proprietate 6 ha de teren, susținerile intimatei că între aceasta și contestator au existat contracte de arendare a pământului și de închiriere, nu au putut fi luate în considerare ca fiind nedovedite.
Mai mult parcela la care a făcut referire intimata că ar fi folosit-o contestatorul nu era proprietatea acesteia potrivit înscrisului de la fila 60 emis de Primăria L, fiind la dispoziția Comisiei Locale
Datorită celor prezentate mai sus, nici raportul de expertiză efectuat în cauză nu a putut fi luat în considerare.
Având în vedere aceste împrejurări de fapt de drept, instanța,în baza art.161 Codul muncii, a apreciat pretențiile reclamantului întemeiate în parte, astfel a admis în parte acțiunea reclamantului și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională, a obligat pârâta la plata drepturilor salariale pe perioada 01.06.2003 - 05.09.2006, celelalte drepturi salariale fiind prescrise și a constatat nulitatea contractului individual de muncă încheiat la 01.10.2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamantul și pârâta Societatea Agricolă "" SA
Reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și a criticat sentința pentru că s-a constatat greșit nulitatea contractului individual de muncă încheiat în 01.- și pentru că i s-au acordat drepturile salariale numai pentru perioada 01.06.2003 - 05.09.2006 în loc de 01.06.2003 - 27.04.2007.
În motivarea recursului a susținut că fostul reprezentant al societății a fost în drept să semneze contractul de muncă deoarece la data semnării gestiunea nu a fost predată și în fapt tot el reprezenta societatea. De asemenea, s-a invocat că respectivul contract de muncă a fost validat prin înregistrarea la Direcția.
S-a susținut că prin această dispoziție s-au aplicat greșit dispozițiile art.16(2) Codul muncii.
Reclamantul - recurent a mai criticat sentința pentru că nu s-au acordat drepturile salariale conform concluziilor scrise și nici nu s-a dispus obligarea pârâtei la plata contribuțiilor pentru asigurări sociale: șomaj, sănătate, CAS, impozite.
Pârâta - reclamantă reconvențională a criticat sentința ca netemeinică și nelegală pentru că nu s-a respins în tot acțiunea reclamantului și pentru că nu s-a admis în parte cererea reconvențională.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă și în motivarea acestuia s-a susținut că fiind lovit de nulitate absolută contractul de muncă al reclamantului nu putea produce efecte deci nu se putea dispune obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, acest contract nefiindu-i opozabil.
S-a mai susținut că reclamantul nu a dovedit conform art.1169 cod civil întinderea pretențiilor sale și în plus s-a contestat îndeplinirea obligațiilor de serviciu de către acesta.
S-a criticat sentința ca netemeinică pentru că pretențiile din cererea reconvențională sunt dovedite prin probele administrative și trebuia admisă acțiunea.
Recursul reclamantului este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Din probele administrate rezultă cu certitudine că între pârâte s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată 01.04.2003 - 30.09.2003 și în continuare unul pe durată nedeterminată începând cu 01.10.2003 și care a încetat la data de 27.04.2007.
Astfel, prin întâmpinarea depusă la 20.06.2006 fila 15, dosar 4605/2006, pârâta recunoaște că în adunarea generală din 20.09.2004 s-a hotărât că reclamantul să fie plătit din recolta de orzoaică, deci evident că exista un raport de muncă.
Acest fapt este dovedit și prin procesul verbal de predare încheiat la 05.09.2006 între reclamant și reprezentantul pârâtei (fila 78), de procesul verbal din 25.04.2007 încheiat între aceleași părți și prin care se predă patrimoniul încredințat reclamantului către pârâtă.
Probe cu privire la existența raportului de muncă sunt și declarațiile martorilor G (fila 55 și 35) și (fila 56).
În condițiile în care raportul de muncă a fost dovedit iar art.16 alin.2 Codul muncii recunoaște validitatea unui contract de muncă care nu a fost încheiat în formă scrisă și care poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, nu există nici un temei pentru constatarea nulității contractului de muncă al reclamantului.
Un al doilea argument în același sens îl reprezintă dispozițiile art.57 alin.1 Codul muncii care prevăd că nulitatea contractului individual de muncă poate produce efecte numai pentru viitor.
În același timp art.57 alin.3 Codul muncii prevede că nulitatea contractului de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege. Ori, chiar dacă contractul de muncă a fost semnat de o persoană fără calitate, angajatorul a continuat raporturile de muncă cu reclamantul recunoscând implicit contractul semnat de fostul administrator.
Pentru aceste motive capătul de cerere din acțiunea reconvențională referitor la nulitatea contractului de muncă a fost în mod nelegal admis.
Un al doilea motiv pentru care recursul este fondat îl reprezintă neacordarea drepturilor salariale până la data încetării raporturilor de muncă - 27.04.2007, conform contractelor de muncă.
Prin cererea înregistrată sub nr.1785/17.04.2007, cauzele fiind conexate, reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând drepturile salariale și pentru perioada 01.06.2006 - 30.04.2007. Prin cererea de recurs reclamantul a solicitat acordarea drepturilor salariale până la 27.04.2005.
Deși raporturile de muncă au încetat prin demisie de la 01.05.2007 pentru perioada arătată mai sus, instanța nu a acordat drepturile salariale deși avea această obligație conform art.161 și următoarele Codul muncii și contractului individual de muncă.
În același timp, instanța în considerente reține că reclamantul trebuie să beneficieze de un salariu de 3 milioane dar fără a mai preciza aceasta în dispozitiv în timp ce în contractul de muncă din 01.10.2003 se prevede un salariu de 4 milioane lei și reclamantul este îndreptățit la drepturile salariale prevăzute în contractul individual de muncă.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul reclamantului și modificată sentința în sensul respingerii cererii reclamantei reconvenționale SC SA L pentru constatarea nulității contractului de muncă și obligării pârâtei la plata drepturilor salariale până la 27.04.2007 și în cuantumurile prevăzute în contractele de muncă.
Prin motivele de recurs reclamantul critică sentința și pentru că nu s-a dispus obligarea pârâtei la plata contribuțiilor de asigurări (sănătate, șomaj, CAS) dar prin acțiune nu a solicitat aceasta ci doar prin concluziile scrise care nu reprezintă o completare a acțiunii și prin urmare instanța nu era ținută să se pronunțe cu privire la acest aspect.
În același timp obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale conform contractelor de muncă, implică și plata obligațiilor ce rezultă din această obligație, astfel că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Cele reținute mai sus constituie și motiv pentru respingerea recursului pârâtei SC SA L ca nefondat.
Cu privire la nulitatea contractului de muncă, recursul pârâtei este nefondat în raport de considerentele referitoare la recursul reclamantei.
În același timp, dispozițiile art.1169 Cod civil nu sunt incidente întrucât prevalează dispozițiile art.287 Codul muncii care au caracter special și care prevăd că sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului. Totodată probele administrate dovedesc existența raporturilor de muncă iar pârâta nu a făcut dovada plății salariului reclamantei și nici nu se poate prevala de neîndeplinirea obligațiilor de serviciu de către reclamant atâta timp cât contractul de muncă era în ființă și avea mijloace legale pentru a cere desfacerea lui.
În ce privește pretențiile pârâtei - reclamantă reconvențională Tribunalul a făcut o apreciere corectă a probelor administrate. Astfel nu s-a dovedit existența vreunui contract de arendare iar parcela în discuție nici nu a fost în patrimoniul acestei societăți, astfel că în mod corect a fost respins acest capăt de cerere.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1084/08.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă reconvențională SC SA
Modifică în parte sentința. Obligă pârâta SC SA L să plătească reclamantului drepturile salariale pentru perioada 01.06.2003 - 27.04.2007 conform contractului de muncă nr.2/01.10.2003 și contractului de muncă nr.2/01.10.2003 înregistrat la ITM A sub nr.9723/14.10.2003.
Respinge cererea reclamantei SC SA L privind constatarea nulității contractului individual de muncă al reclamantului nr.2/01.10.2003.
Menține dispozițiile privind respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta - reclamantă reconvențională SC SA L pentru despăgubiri civile.
Respinge recursul pârâtei SC SA L ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red.J /07.02.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./11.02.2008
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
