Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3047/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2253/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3047/
Ședința publică de la 06.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, G -, A, G,., -, împotriva sentinței civile nr.98/09.02.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială nr.47/2009 și intimata-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii ca legală și temeinică. Arată că motivele invocate constituie erori materiale care pot fi îndreptate potrivit art.281 Cod procedură civilă. Solicită obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.98/09.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția prematurității introducerii cererii formulată de reclamanți, invocată de pârâta SC A si a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, scu, a, G,., ca prematur introdusă.
În considerente a reținut că art. 139 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate cu prevede un drept al salariaților de participare la profitul anual al societății dar modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere dintre angajator și federația sindicală.
Totuși dreptul la acțiune se naște abia după negocierea cotelor și condițiilor de diferențiere condiții în care sindicaliști nu pot acționa întrucât acest drept nu s-a născut.
În atari condiții, în lipsa negocierii și stabilirii întinderii drepturilor și obligațiilor părților, reclamanții nu pot promova acțiune întrucât contractul fiind legea părților, numai acestea pot stabili întinderea drepturilor cuvenite fiecărui salariat. au deschisă calea în justiție numai după ce și SC SA vor negocia drepturile ce se cuvin acestora.
Față de cele expuse a admis excepția prematurității acțiunii și a respins cererile reclamanților.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recurenții, G, scu, a, G,., înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului recurenți au arătat că prin hotărârea dată instanța de fond a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod proc. civilă.
Sentința civila nr. 98 apare că este pronunțată în ședința publică din 9.02.2009, în timp ce în partea introductivă apare menționată ședința publică din 9.02.2008.
Recurenți consideră că nu este vorba de o eroare materială, deoarece indicarea datei în care a avut loc ședința publică și s-a pronunțat este un element esențial al unei hotărâri ce ține de identitatea și identificarea sa ca act judecătoresc.
Neconcordanța cu privire la această dată atrage consecințe cu privire la comunicarea hotărârii și încadrarea în termenul legal de declarare a căii de atac.
Sentința civila nr.98 pronunțată în ședința publică din 9.02.2008 poate reprezenta altceva decât o sentință civilă cu același număr pronunțată în ședința publică din 9.02.2009.
De asemenea, în cuprinsul hotărârii recurate apare greșit trecut numele părții reclamante scu ca fiind cu, deși în acțiune numele său este trecut și indicat corect. Aceeași mențiune greșită a numelui apare și în citația emisă la data de 20.01.2009 pentru termenul din 2.02.2009.
În această situație rezultă că scu nu este parte în proces ceea ce îi afectează dreptul său procesual provocându-i o vătămare.
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond s-a pronunțat în soluționarea pricinii pe excepția prematurității acțiunii ridicată de pârâta SC SA, pe care a admis-o fără să intre în cercetarea fondului.
Cu toate că în sentința recurată s-a reținut că instanța unește fondul cu excepția prematurității invocată de pârâtă.
Instanța de fond nu a pus în discuție admiterea probelor pentru soluționarea fondului, astfel că pronunțarea s-a bazat pe excepția prematurității invocată de pârâtă fără a intra în cercetarea fondului și fără a pune în discuție probe, pentru susținerea excepției sau respingerea ei de către părți.
Recurenți consideră că instanța de fond nu și-a exercitat fondul activ potrivit art. 129. pr. civ. În mod greșit recurenți susțin că instanța a admis excepția prematurității cererii lor motivată de faptul că nu a avut loc negocieri între părțile semnatare ale CCM la nivel de societate. Angajatorul, respectiv SC SA nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre sindicat și patronat.
Lipsa oricărei negocieri asupra modalităților concrete de acordare și a modalităților de diferențiere nu poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin CCM pe anii 2005-2007, de a beneficia de cota parte din profitul SC sa.
Dacă dreptul la acțiune s-ar naște abia după ce are loc negocierea cotelor, condițiilor de diferențiere așa cum a reținut instanța de fond s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor art. 283 lit. c) din Legea nr. 53/2003, privind prescripția dreptului la acțiune.
În situația în care acest drept se naște după ce au loc negocierile între părțile CCM, el va fi un drept "sine die", iar executarea lui nu se știe când va avea ea loc.
Potrivit art. 243 din Codul muncii, executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru părți. Neîndeplinirea obligaților asumate prin CCM atrage răspunderea care se fac vinovate de aceasta.
Faptul că patronatul nu a inițiat începerea negocierilor pentru acordarea acestui drept nu poate duce la lipsirea salariaților de a beneficia de el. Acesta cu atât mai mult cu cât în CCM la nivel național pe anii 2007-2010 există limita procesului de până la 10% la care au dreptul salariații din profitul unei societăți.
Instanța de fond dacă ar fi cercetat fondul cauzei și s-ar fi pus în discuție sau admiterea probei s-ar fi putut stabili și acest drept.
Deoarece nu și-a executat rolul activ instanța de fond a cenzurat un drept care aparține tuturor salariaților, nu numai sindicaliștilor așa cum s-a motivat în sentința atacată. Cu toate că pârâta și-a invocat propria culpă în lipsa negocierilor, instanța de fond a considerat că trebuie admisă excepția prematurității cererii recurenților tocmai din acest motiv.
Această constituție și o încălcare a dispozițiilor constituționale respectiv art. 41 alin. 5 din Constituția României, potrivit cărora drepturile la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
Recurenți solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 98/9.02.2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Intimata-parata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefundat.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentii-reclamanti au sesizat instanta de fond cu pretentiile acestora avand ca obiect plata sumelor ce li se cuvin cu titlu de cota-parte din profitul societatii realizat in anii 2005-2007, actualizate cu indicele de inflatie, de la data scadentei pana la data platii efective.
de pretentiile reclamantilor, parata a invocat printre altele si exceptia prematuritatii actiunii, exceptie ce a fost pusa in discutie de instata si, dupa ce a fost unita cu fondul, a fost admisa si pe cale de consecinta, pretentiile formulate au fost respinse ca premature.
In ceea ce priveste primele aspecte criticate de recurenti, Curtea constata ca acestia invoca simple erori materiale din cuprinsul sentintei atacate, erori a caror indreptare se poate face de catre instanta de fond prin procedura prevazuta de art.281 Cod procedura civila. Este evident ca hotararea a fost pronuntata la data 09.02.2009 si nu la 09.02.2008, data la care dosarul nici nu era inregistrat pe rolul Tribunalului In ceea ce priveste numele uneia dintre reclamante, scu, este vorba tot de o eroare materiala, iar faptul ca a fost citata cu un alt nume nu afecteaza validitatea sentintei, in conditiile in care lipsa de procedura a fost acoperita prin prezenta aparatorului ales.
In ceea ce priveste solutia data de instanta de fond exceptiei prematuritatii, Curtea constata ca recursul formulat este intemeiat, urmand sa-l admita pentru urmatoarele considerente:
Exceptia prematuritatii, pentru ca priveste una din conditiile de exercitiu ale actiunii, este o exceptie de fond, peremtorie, dirimanta.
Avand in vedere aceste caracteristici si efectele pe care le are, in cauza sunt incidente dispozitiile art.137 Cod procedura civila, potrivit carora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Este cert ca solutionarea exceptiei prematuritatii facea inutila cercetarea fondului si ca pentru solutionarea acesteia nu era nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, astfel incat in mod gresit Tribunalul a dispus unirea exceptiei cu fondul, intrucat, in masura in care era intemeiata, instanta nu mai putea cerceta fondul cauzei.
Una din conditiile de exercitiu ale actiunii civile este afirmarea unui drept, care, pentru a fi exercitat, trebuie sa fie ocrotit si recunoscut prin lege, sa fie exercitat cu buna credinta si sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen sau unei conditii suspensive.
Pentru a discuta de prematuritatea unei actiuni trebuie ca dreptul respectiv sa nu se fi nascut, adica sa nu corespunda unei obligatii exigibile.
Pretentiile reclamantilor sunt intemeiate pe art. 139 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate cu, potrivit caruia cota de participare a salariatilor SA la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si conditiile de diferentiere vor fi stabilite prin negociere cu.
Din cuprinsul articolului mentionat, Curtea constata ca partile nu au stabilit un termen suspensiv sau o conditie suspensiva care sa afecteze nasterea sau executarea dreptului pretins de catre reclamanti, astfel incat nu se poate retine concluzia instantei de fond in sensul ca dreptul nu ar fi actual.
Tribunalul si-a motivat solutia pe faptul ca "dreptul la acțiune se naște abia după negocierea cotelor și condițiilor de diferențiere, condiții în care sindicaliști nu pot acționa întrucât acest drept nu s-a născut".
Curtea constata ca negocierea dintre partenerii sociali nu determina nasterea dreptului, ci prin aceasta se urmarea doar stabilirea modalitatii concrete de acordare, precum si conditiile de diferentiere. Dreptul invocat de catre reclamanti s-a nascut prin incheierea contractului colectiv de munca si nu prin negocierile la care face trimitere art.139 din CCM, astfel incat acesta era actual, instanta de fond trebuind sa analizeze temeinicia pretentiilor formulate.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care instanta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați. însă pe care semnatarii contractului colectiv de muncă le-au impus anterior acordării cotei de profit nu afectează în nici un fel dreptul salariatului de a beneficia de această cota, ci doar condițiile concrete în care se acordau sumele respective. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la cota parte din profitul anual, ci nivelul sumei, beneficiarii dintre salariații, etc.
de aceste considerente de fapt si de drept, solutia instantei de fond fiind rezultataul admiterii exceptiei prematuritatii, în temeiul art. 312 alin.5 Cod de procedură civilă, vazand si Decizia nr. XXI din 12 iunie 2006 pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, recursul va fi admis, va fi casată sentința atacată și cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, G -, A, G,., -, împotriva sentinței civile nr.98/09.02.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
Casează hotărârea recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./22.05.2009
Jud. fond:.
.
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu
