Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 320/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SERVICIILOR PUBLICE LOCALE, cu sediul în, str.I, C-dor nr.142, județul T, împotriva sentinței civile nr.84/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, str.I, C-dor nr.120,.B,.2,.7, județul T, având ca obiect drepturi salariale (ore suplimentare și sporuri).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea constată următoarele:
Reclamantul chemat în judecată Administrația Serviciilor Publice Locale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești pentru orele suplimentare efectuate peste program, pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate și neplătite precum și pentru zilele de sărbători legale; plata sporurilor ce i se cuvin pentru condițiile grele de muncă pentru perioada 1.03.2003 și până la rămânerea definitiva al hotărârii judecătorești, cu aplicarea indicilor de inflație respectiv și la plata daunelor morale în cuantum de 40.000 lei pentru acoperirea prejudiciului moral.
A arătat că încă de la înființarea Administrației Serviciilor Publice Locale, respectiv de la data de 1.03.2003 a desfășurat activitate de legator nave, care este o activitate calificată deși în carnetul de muncă, la rubrica "meseria sau funcția și locul de muncă cu condiții deosebite" a fost completat muncitor necalificat. Până la data de 28.02.2003 a fost încadrat la (devenită de la 1.03.2003 ) ca muncitor portuar, iar de la 1.03.2003 ca muncitor necalificat deși a prestat aceeași activitate ca și până atunci.
La data de 15.05.2008, reclamantul si-a precizat obiectul cererii, arătând că solicită drepturi salariale pentru perioada 1.03.2003 până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Prin cererea precizatoare depusă în data de 4.07.2008, reclamantul a menționat că solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare, pentru zilele de sâmbătă și duminică și pentru zilele de sărbători legale, începând cu data de 1.03.2003 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
A mai solicitat acordarea sporurilor salariale pentru aceeași perioadă în temeiul art.41 (3) din CCM Unic la Nivel Național pentru anii 2007 - 2010 și al hotărârii nr.122/4.07.2006 a Consiliului Local precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri și întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 82 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Serviciilor Publice Locale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 8156 lei net reprezentând drepturi salariale neachitate actualizate cu indicele de inflație, cuvenite pentru perioada 4.03.2005-1.10.2008 din care se va scădea suma de 246 lei net (după actualizarea cu rata inflației și scăderea reținerilor legale) reprezentând contravaloare spor condiții nocive calculată pentru perioada anului 2005 și care nu se cuvine reclamantului.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă cererea privind acordarea drepturilor pentru perioada 01.03.2003-3.03.2005 pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă cererea de obligare la plata daunelor morale, ca nefondată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.321 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a avut raporturi de muncă cu pârâta începând cu data de 1.03.2003, cu o durată a muncii de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, stipulându-se în contractul individual de muncă încheiat între părți, că activitatea se desfășoară în diverse locuri în cadrul serviciului.
Potrivit art.154 al.1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit al.2 al aceluiași articol, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Din foile colective de prezență depuse la dosar de pârâtă, rezultă că în perioada ianuarie 2005 - februarie 2008, aprilie 2008, reclamantul a fost pontat câte 8 ore pe zi, iar în luna martie 2008 fost pontat câte 12 ore pe zi, însă din declarațiile martorilor, reiese că reclamantul și colegii săi de muncă efectuau ore suplimentare, acest lucru fiind impus de natura activității desfășurate, respectiv de faptul că navele plecau din port chiar și la ora 4,30 dimineața și staționau și pe timp de noapte.
Conform fișei postului, reclamantul are printre atribuții asigurarea legării - dezlegării navelor, respectând întocmai instrucțiunile comandantului navei, indiferent de ora la care se desfășoară manevrele și îndeplinește și alte atribuții stabilite de conducere.
Din declarațiile martorilor audiați instanța a reținut că atât reclamantul cât și colegii săi efectuau unele munci suplimentare (exemplu, împărțirea facturilor la bărci sau activități) ce țin de domeniul marinăriei si au prestat de asemenea muncă în zilele libere respectiv sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, muncă pentru care nu au fost plătiți și nici nu li s-au acordat recuperări.
Deși, prin HCL a orașului nr.122/4.07.2006 s-a aprobat acordarea unui spor pentru condiții deosebite, nocive și penibile de muncă personalului încadrat la, spor de care beneficiază și reclamantul, acest spor nu s-a plătit decât începând cu anul 2007.
Raportându-se la prevederile art.117-120 din Codul muncii, art.41 al.1 și 3 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 si expertiza contabilă efectuată în cauză de expert, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 8156 lei net reprezentând drepturi salariale neachitate actualizate cu indicele de inflație, cuvenite pentru perioada 4.03.2005 - 1.10.2008, din care se va scădea suma de 246 lei net (după actualizare cu rata inflației și scăderea reținerilor legale) reprezentând contravaloare spor condiții nocive calculată pentru perioada anului 2005 și care nu se cuvine reclamantului.
Au fost respinse ca fiind prescrise, pretențiile ce vizau drepturile bănești aferente perioadei 1.03.2003 - 3.03.2005.
In ce privește prejudiciul moral reclamat, s-a constatat că in lipsa unor dovezi care sa ateste ca reclamantul ar fi suferit un prejudiciu moral din culpa pârâtei, instanța a respins cererea ca nefondată.
In baza art.274 Cod pr. civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3321 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Serviciilor Publice Locale, care a criticat-o in raport de disp. art.304 cod procedură civilă.
Referitor la numărul orelor suplimentare instanța a avut în vedere expertiza cu probele administrate în cauză și s-a determinat o bază de calcul, dar se menționează că registrul are lipsuri grave în a demonstra orele suplimentare și determinarea bazei de calcul.
La orele suplimentare acordate prin sentință nu s-a avut în vedere faptul că reclamantul a avut și luni în care nu cumulează numărul de ore necesar într-o lună la plată și nici orele de recuperări acordate.
Făcându-se calculul există o diferență considerabilă între valorile prezentate în sentință și în speță în expertiza contabilă și valorile rezultate în urma calculelor efectuate cu tarifelor/oră în conformitate cu HG nr. 2346/14.12.2004, HG nr. 1766/22.12.2005, HG nr. 1825/21.12.2006 și HG nr. 1507/2007.
Expertiza în mod eronat acordă orele de condiții penibile ca fiind ore suplimentare de la obiectivul nr. 3, la obiectivul nr. 4, orele suplimentare fiind calculate în prealabil la obiectivul nr. 1.
Hotărârea atacată obligă pârâta să plătească drepturi salariale pentru 2006 unde, la calculul drepturilor salariale nu s-a constatat că drepturile salariale brute în sumă de 3329, după scăderea reținerilor de 9,5%, 6,5% și 16% s-a ajuns la un net de 3991 ceea ce este imposibil nu numai din punct de vedere legal ci și din punct de vedere matematic și contabil.
Instanța de fond consideră că argumentele aduse de intimată sunt lipsite de fundament real, fără a lua în evidență normele legale încălcate.
Liberul acces la justiție se realizează nu ai în respectul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, astfel încât orice escludere care ar avea semnificația încălcării egalității de tratament juridic este neconstituțională.
Acordarea unor drepturi salariale stabilite prin expertiză fără a lua în considerare nelegalitatea bazei lor care duce la un rezultat eronat și nedreptățește unitatea recurentă.
Astfel, instanța a reținut că reclamantului îi revin 1856 lei net reprezentând drepturi salariale neachitate actualizate cu indicele de inflație cuvenite pentru perioada 4.03.2005 - 1.10.2008, din care se va scădea suma de 254 lei net reprezentând contravaloare spor condiții nocive calculată pentru perioada anului 2005. Solicită recurenta să se cerceteze situația în care s-a ajuns la această sumă, modul de calcul care îi atribuie o sumă necuvenită reclamantului.
Analizând sentința recurată in raport de probele administrate în cauză și de criticile formulate, Curtea constatată că recursul este nefondat.
In ce privește calculul orelor suplimentare efectuate de reclamant, instanța a analizat mai întâi declarațiile testimoniale și pontajele întocmite de recurentă, înscrisuri din care rezultă că reclamantul a efectuat ore suplimentare, așa cum au făcut și ceilalți colegi în funcție de specificul activității.
De altfel și recurenta recunoaște împrejurarea că deși s-au efectuat ore suplimentare, nu a achitat in totalitate c/val. acestora. Ceea ce se contestă în realitate, este modul de calcul al acestora.
Potrivit art. 201(1) cod procedură civilă "când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori, din oficiu, unul sau trei experți stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe și termenul in care trebuie sa efectueze expertiză".
Așadar, pentru efectuarea calculelor privind orele suplimentare si a sumelor corespunzătoare, instanța a încuviințat cererea reclamantului pentru efectuarea unui raport de expertiza, iar documentele analizate de expert au fost in cea mai mare parte cele ce emana de la parata, fiind depuse de aceasta la dosarul cauzei.
Instanța nu se poate substitui expertului -care are specialitate in domeniu, și nu poate reface calculele pe baza unor criterii avute in vedere de o parte sau alta, deoarece rolul judecătorului este de a cântări probele administrate de părți, urmând să decidă în mod obiectiv, asupra valorii fiecăreia dintre aceste probe
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse, foile colective de prezență sunt incomplete, prin urmare ele nu reflectă întreaga activitate a reclamantului și numărul total de ore suplimentare efectuate ceea ce a condus la completarea acestei probe cu declarațiile martorilor.
Din aceasta perspectiva, Curtea nu poate retine criticile recurentei legate de liberul acces la justiție și încălcarea egalității de tratament deoarece recurenta a beneficiat de același tratament și a putut solicita administrarea unor dovezi în contra celor propuse de reclamant.
De asemenea nu se poate reține existența vreunei confuzii în calculul expertului cu privire la includerea orelor de condiții penibile în calculul orelor suplimentare, deoarece pentru condiții penibile este prevăzut un spor, care se aplică la toate orele lucrate.
Întrucât și pentru orele suplimentare se calculează și se plătesc sporurile prevăzute de lege, în mod corect expertul a luat în calcul aceste sporuri, fără a se înțelege prin aceasta că sporul de condiții penibile a fost adăugat la numărul de ore suplimentare ci, că sumele cuvenite pentru orele suplimentare s-au calculat cu aplicarea tuturor sporurilor prevăzute pentru timpul normal de lucru.
Având în vedere că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și este dată cu aplicarea corectă a legii, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SERVICIILOR PUBLICE LOCALE, cu sediul în, str.I, C-dor nr.142, județul T, împotriva sentinței civile nr.84/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, str.I, C-dor nr.120,.B,.2,.7, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
Pt.Jud.-, aflat în
Semnează Conf.art.261 al.1
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond; Șt.
Red.dec.jud. -
8.07.2009
Tehnored.gref.
2 ex./ 17.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
