Drepturi salariale (banesti). Decizia 340/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.340/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.515/05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, G, toți cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T și intimații - pârâți: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T și CURTEA DE APEL CONSTANȚA,cu sediul în C,-, având ca obiect drepturi bănești - spor 50 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, evidențiind părțile din dosar, stadiul procesual al cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Tulcea și Curtea de APEL CONSTANȚA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru o perioadă de trei ani în urmă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestor sume.
În motivare, reclamanții au arătat că, în perioada 01.09.2004 - 01.02.2007, au funcționat ca judecători la Judecătoria Tulcea și la instanțele arondate acestuia, iar potrivit disp. art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a arătat că ulterior, prin art.50 din OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost însă înlăturată prin art.41 din OUG 27/2006, prin faptul că acest din urmă act normativ a abrogat în totalitate OUG 177/2002.
Au menționat reclamanții că, în condițiile în care în OUG 177/2002 se prevedea expres că se abrogă și Legea 50/1996, iar în art.41 din OUG nr.27/2006 se prevede expres că se abrogă numai OUG 177/2002 nu și Legea 50/1996, rezultă că dreptul prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 a existat și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuie acordat în continuare magistraților până la zi.
Susțin reclamanții că acțiunea este întemeiată, cu atât mai mult cu cât un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un act normativ de aceeași forță juridică.
În drept au invocat disp. art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că, într-adevăr, art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
S-a mai arătat că, textul de lege mai sus-menționat a fost abrogat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
A menționat pârâtul că, susținerile reclamanților potrivit cărora, prin abrogarea OUG nr.177/2002, care a abrogat dispozițiile privind salarizarea din Legea nr.50/1996 au fost repuse în vigoare dispozițiile Legii nr.50/1996 sunt vădit netemeinice față de prevederile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care la art.62 al.3 dispune că: "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP T, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a arătat că elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
S-a arătat că în ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma ce face obiectul cererii de chemare în judecată, este de observat că proiectul acestuia a fost elaborat pentru anul 2007 și urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite în concret ministrul internelor și reformei administrative.
Orice cheltuială din bugetul celorlalte părți este dispusă de autoritatea în cauză, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să poată decide întrucât între aceste instituții nu există relații de prepusenie astfel încât obligația uneia să fie opozabilă celeilalte.
Prin sentința civilă nr.515/05.03.2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Tulcea, Curtea De Apel Constanța,
Au fost obligați pârâții Tribunalul Tulcea, Curtea de APEL CONSTANȚA și Ministerul Justiției să plătească în solidar reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 pentru perioada 11 septembrie 2004-decembrie 2007, după cum urmează: 64.231 lei (brut 83.029); 58.117 lei (brut 75.252); 56.887 lei (brut 73.715); G 57.439 lei (brut 74.369); 57.537 lei (brut 74.505); 45.429 lei (brut 60.081) și 27.812 lei (brut 37.528).
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata actualizată a sumelor cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În altă ordine de idei se reține că potrivit art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Potrivit disp.art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art.15 din HG nr.93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției, care în motivare a invocat în esență următoarele:
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Tribunalul Tulceaa reținut incorect că abrogarea realizată de OG nr.83/2000 este realizată cu depășirea de către Guvern a prevederilor legii de abilitare.
Potrivit art.62 alin.5 din Legea nr.24/2000 abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative.
Conform Legii nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2000.
Parlamentul a avut deci ocazia să cenzureze dispozițiile OG nr.83/2000 neconforme cu Legea nr.125/2000.
Adoptarea OG nr.83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Prin această ordonanță s-au mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate.
Curtea a stabilit cu titlu de principiu, că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, însă în speță magistrații nu au fost lipsiți niciodată de drepturile lor, utilitatea publică a abrogării sporului de 50% a fost tocmai modificarea sistemului de remunerare a magistraților prin coordonarea lui cu cel stabilit de legea nr.154/1998.
OG nr.83/2000 față de reglementările Legii nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare a mărit substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare.
Finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci dimpotrivă creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamanții la acel moment.
Dezlegând noțiunea de bun în sensul art.1 Protocolul 1, Curtea a decis cu valoare de principiu că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, în speță fiind în discuție un drept de creanță afirmat de intimații reclamanți, neprevăzut în mod formal de legislația în vigoare, dar de care, reclamanții nu au fost niciodată lipsiți.
Prin urmare textul reținut și interpretat în mod greșit de instanță nu are rostul de a împiedica statele să schimbe sistemele de salarizare, să abroge sau să prevadă drepturi în alt conținut.
Legat de problema utilității publice, la care de asemenea trimite instanța de fond solicită a se constata că excede cauzei. Art.1 Protocolul 1 adițional la Convenție pune problema identificării utilității publice doar atunci o persoană este lipsită de proprietatea asupra bunurilor sale, ori în speță, personalul auxiliar nu a fost niciodată lipsit de drepturile lor.
Dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică Nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare și nu face obiectul art.41 din Constituție, art.155 din Codul Muncii și Directivei Consiliului nr.89/391 din 12.06.2090.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamantele au calitatea de magistrați la Judecătoria Tulcea.
Pentru magistrați dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din legea nr.50/1996 republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 al.3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art.108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În temeiul art. 107 al.3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale prin art.1 lit.a pct.1 din legea nr.125/13.07.2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.
Este de menționat și faptul că potrivit legii 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Cu toate acestea, prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996.
În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit.a pct.3 din legea nr.125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin.3 pct.B lit.d) din Decretul nr.247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I,II, sau II de muncă).
În concluzie, abrogarea art. 47 din legea 50/1996 prin OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției privind abrogarea tuturor sporurilor din legea 50/1996, ca măsură legislativă interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de fidelitate și sporul de toxicitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de vechime se aplică și în prezent.
Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției că această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți, nu poate fi reținută având în vedere faptul că dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG nr.83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță al reclamanților există în patrimoniul acestora și poate fi ocrotit în temeiul art.1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin legea nr.331/2001.
De asemenea a reținut că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile plenitudinii de jurisdicție.
Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate a dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare nu și a celor abrogate.
În conformitate cu dispozițiile art.329 al.3 cod procedură civilă referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele mai sus arătate, potrivit art.312 cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul - pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.515/05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, G, toți cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T și intimații - pârâți: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T și CURTEA DE APEL CONSTANȚA,cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;Șt.
Red.dec.Jud.-/07.07.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./09.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
