Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.329
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.127 pronunțată la 18 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.89,.A,.14, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat în substituirea domnului avocat din Baroul Prahova, pentru intimatul-reclamant, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.73/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare și un set de acte, în copii, respectiv: adresa nr.11228/23.04.2002 a SC ""SA, decizia civilă nr.581 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,precum și împuternicirea avocațială nr.73/2008 a doamnei avocat din Baroul Prahova, intimatul solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea comunică recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării și actele depuse de intimatul-reclamant.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA învederează că nu poate pune concluzii în fața Curții de APEL PLOIEȘTI întrucât este avocat stagiar și depune la dosar note de ședință și adresele, în copii, nr.6576/12.11.2007 a SC "" SA, care poartă numărul de intrare nr.2919/12.11.2007 în cadrul Direcției Corporative -Juridic și nr.6942/28.11.2007 a SC ""SA, care poartă numărul de intrare nr.3081/28.11.2007 în cadrul Direcției Corporative -Juridic, despre care susține că sunt acte noi. Actele depuse le comunică și intimatului-reclamant.
Avocat, pentru intimatul-reclamant declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-reclamant, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate, termenul de prescripție fiind de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art.145 din Contractul colectiv de muncă.
Susținerea recurentei-pârâtă, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, întrucât din înscrierile efectuate în carnetul de muncă pentru anii 2004, 2005, printr-un simplu calcul matematic, se poate dovedi că salariul de bază lunar stabilit de recurentă nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale - Paști și C -, cuantificare la salariul de bază mediu pe, iar recurenta nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată sau printr-o decizie internă.
Consideră că nu se justifică deducerea din drepturile datorate reclamantului a sumelor privind CAS, CASS și impozit, pentru că potrivit art.269 din Codul muncii acestei sume reprezintă despăgubiri, iar în conformitate cu art.42 lit.b din Codul fiscal nu sunt venituri impozabile, despăgubirile în bani sau natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale.
Referitor la adresele depuse la dosar în ședința publică de astăzi, apreciază că aceste înscrisuri nu sunt valide, fiind acte unilaterale, nu sunt semnate de director, astfel cum prevăd dispozițiile art.1432din Legea nr.31/1990, nereprezentând voința comună a părților, ba mai mult au fost întocmite în timpul soluționării cauzei, nefiind ratificat nici de sindicat și nici de patronat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței ce o depune la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul a chemat in judecata pe parata SC SA B solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligata parata la plata sumei de 3780 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2004 -2005, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște și suma de 474,32 lei cu titlu de daune, beneficiu de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumei in raport cu rata inflației.
In motivarea acțiunii reclamantul a susținut ca a fost salariat la SC SA in perioada 1973-2006.
S-a mai susținut in motivarea acțiunii de către reclamanți ca, deși contractul colectiv de munca pe anii 2004, 2005, 2006 prevedea suplimentari salariale de Paști și de C, nu primit aceste suplimentari, ori prevederile art. 168 alin. 1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM in urma negocierii cu sindicatul.
Ulterior reclamantul si-a precizat acțiunea in sensul ca modifica câtimea obiectului cererii.
Prin întâmpinare parata SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin.l lit. e Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata, susținând ca drepturile salariale s-au introdus in salariul de baza al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o nota privind precizarea situației primelor de Paste si C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Munca al SC SA.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 127 din 18.01.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2005, constând in primele de C și de Paște, respectiv suma de 3780 lei, din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadentei fiecărei sume și până la plata efectivă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a respins-o, deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 10.10.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.l lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut în esență că eclamantul a fost încadrat la societatea parata SC SA B din anul 1973 până în anul 2006 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede in cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște si C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l au fost introduse in salariu de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective munca pe unitate negociate si aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.l al art. 168 din Contractul colectiv de munca.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de munca pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005-2006, tribunalul apreciază că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din Contractul Colectiv de munca și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște in salariul de baza al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale de C si Paște pentru perioada 2004-2006, astfel că drepturile salariale pentru reclamant se ridica la suma de 3780 lei.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Având în vedere că nu există niciun text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, urmează ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantului suma sus menționată din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă și pe cale de consecință, în baza prev. art. 161 alin.l din Codul muncii tribunalul a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2005, constând în primele de C și de Paște, respectiv suma de 3780 lei, din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, urmând ca suma rezultată să fie actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC SA Bad eclarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2005 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceasta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare am în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea părților.
Intimatul-reclamant, legal citat, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii soluției instanței de fond ca legală și temeinică, iar la termenul din 14 martie 2008 fiind reprezentat de apărător a depus concluzii scrise.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2005, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C și Paști pe anii 2004 - 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 3780 lei pentru reclamant stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de și Paște pentru anii 2004 - 2005 au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamant a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 pentru luna martie 2006, 1160 pentru luna noiembrie 2006, 1260 pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.2919/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că reduce suma de la 3780 lei la 2576 lei, sumă care va fi actualizată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.127 pronunțată la 18 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.89,.A,.14, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma acordată de la 3780 lei la 2576 lei, sumă ce se va actualiza.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,14 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
- - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./01.04.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
